Până unde se întindea Transnistria Moldovenească, a românilor?

De la vechii cronicari moldoveni aflam ca Ion Voda cel Cumplit in 1574 pomenea de „Tara noastra a Moldovei de dincolo de Nistru”. Movilaul din Transnistria nu este opera Movilestilor? Sa-l credem pe rusul Pavel Surmacov (citat de Iorga) care pe la 1799 spunea ca in Ovidiopol, Tiraspol, Grigoriopol, Dubasari (Movilau), Malaiesti majoritatea locuitorilor sunt moldoveni?

Nota redacției: Peste tot în lume, fluviile mari, ca și rîurile, sunt locuite de același popor pe ambele sale maluri. Nistrul, ca și Dunărea, nu a separat niciodată două popoare! Dunărea, cât este ea de lungă, este pe ambele maluri germană, apoi austriacă, slovacă, ungurească, sârbească, românească.

Până unde se întindea Transnistria Moldovenească, a românilor?

Numai PRIN AMESTECUL DIN EXTERIORUL REALITĂȚII, al cancelarilor, Dunărea a fost făcută graniță de nord a Imperiului otoman și apoi graniță artificială între noi și bulgari. Majoritari până la 1880, de-o parte și alta a Dunării au fost românii! La fel, moldovenii, adică românii, de-o parte și alta a Nistrului!… Poate că și a Bugului, zic unii!

Sursa: ioncoja.ro

[notice]Transnistria 1989-1992: Cronica unui razboi nedeclarat[/notice]

[alert-success]Nota noastra: prin ce contorsionare a logicii ai putea oare sa spui ca Moldova de pe malul drept al Prutului este Romania, iar Moldova de pe malul stang nu mai este Romania? Aceasta este logica pro-rusilor si moldovenistilor din gubernia Basarabiei. Glasul pamantului si al sangelui este insa mai puternic decat orice propaganda de pe aceasta lume, iar fratii vor fi frati indiferent de ce le-ar spune cineva din afara familiei lor. Intr-o zi din viitorul mai mult sau mai putin apropiat, Basarabia, acest copil pierdut pentru inca o data de Romania, se va intoarce candva ACASA. [/alert-success]

Articolul Până unde se întindea Transnistria Moldovenească, a românilor? apare prima dată în Glasul.info.

Pe  11  februarie  2013  la  ora  18.00  ne-am  adunat  circa  100  de  persoane  la  Muzeul  Taranului  Roman cu ocazi  simpozionului ” Romanii  de  la  Est  de  Bug ” organizat  de  dl avocat  dr .  Mihai Nicolae – director  general al  ONG -ului  ” Institutul Fratii  Golescu “.

Simpozionul a  debutat  inedit  cu audierea  unui  cantec  basarabean  ” Nistrule , Nistrule … ” in  interpretarea  emotionanta  a inegalabilei  Lorena  Nechifor  de  la  Radio  Romania , care  tot  ea a  si  ” inchis ” simpozionul  in  mod ” simetric ”  prin interpretarea  unui alt  cantec popular  basarabean cu  pronuntate  valente dramatice . A  urmat vizionarea  unui  film  document  ” Iadul Rosu – in adevarata sa lumina” primit  de  la  Oficiul National al  Cinematografiei si  produs  in  Romania  Mare  in  anul 1942.

Românii de la Est de Bug

Filmul a  constituit  o  adevarata  surpriza  chiar  si  pentru  cunoscatori , deoarece  zeci  de  ani  a  fost  ” pus la  secret “.  Filmul  a  prezentat  pe  scurt  ororile  si  crimele  ” pe banda  rulanta  ” facute  de  bolsevici  in  Basarabia  si  Bucovina  in  perioada  1940 – 1941, zecile  de biserici  jefuite , cu altarele daramate  si  transformate in  depozite  de  materiale sau  de  legume, in  carciumi sau  cinematografe, dupa  bunul  plac  al  ocupantului  sovietic.

Citiți și: La 12 mai 1909 se năștea sociologul român Anton Golopenția, încă un erou care a sfârșit în temnițele bolșevice

A  fost  prezentat  apoi  un  alt  scurt  film   de  epoca  realizat  de  echipa  coordonata  de  Anton Golopentia  si  care  surprinde  pe  pelicula  obiceiurile  de  nunta, botez etc, pastrate  impecabil  la  Romanii  de  la  Est  de  Bug , care  fusesera  recenzati  la  ordinul  Maresalului  Antonescu  si  care  depaseau  cifra  de  370 . 000 de  oameni, in  afara  Romanilor  din  Transnistria  propriu – zisa  care  se  intindea  pana  la  Bug.

[one_half]

Basarabia in timpul celui de-al doilea razboi mondial (1939-1945) – Anatol Petrencu

[/one_half]

In  continuare  a  vorbit  dl profesor dr Constantin Corneanu care  a  descris  impecabil cauzele  unei  asa  de  numeroase  prezente  romanesti  la Est  de Bug : 1. Dacia  Mare  se intindea  pana  la  Nipru . 2. In  Transnistria  de  pana  la  Bug  sunt  atestate  documentar  doua  regate  romanesti  , Regatul  Bolohovenilor  si  Regatul  Brodnicilor  in  secolele 7- 12 . 3.

Desele  colonizari  in  Transnistria  dar  si  la  Est  de  Bug  facute  chiar  la  dorinta  Tarilor  Rusiei  care  aduceau  acolo moldoveni  deoarece  suprafete  intinse  de  teren  erau  nelocuite . La  final  s-a  prezentat  filmul  ” Romanii  de  la  Est  de  Bug ” realizat  de  catre  TVR 1 in anul  2000.

Am  fost placut  surprinsi sa auzim  ” pe  viu ” limba  romana vorbita  si  in zilele noastre  in  satele  de  la  Est  de  Bug , in  ciuda  faptului  ca  din  1830 autoritatile  tariste au  desfiintat scolile  romanesti iar  slujbele  la  biserica  s-au tinut  doar  in  limba rusa . Dupa  film  a vorbit  chiar realizatorul  acestui  documentar  dl Marian  Voicu.

Domnia  Sa  a  aratat  dificultatile  pe  care  le-au  avut  pe  “teren” cu autoritatile  ucrainene  dar  si  faptul  ca  ” practic ” Statul  Roman  NU face  nimic  pentru  a  impiedica  deznationalizarea  acestor  romani. Oricum , dupa  intoarcerea  acasa , intreaga  echipa  de  filmare  a ” primit  interdictie  pe  5  ani de  a  mai  intra  in Ucraina ” . Pai, aşa  le trebuie, nu?

Iar  Statul  Roman  nici macar  nu  ia  apararea  propriilor  sai  ziaristi  ! In  incheiere am prezentat si  eu  patru  carti  despre  Transnistria  , doua  aparute  dupa  1990 si  doua  din  perioada  interbelica .

Au  mai participat  la  acest  frumos  eveniment dl Radu  Gaina de  la  TVR 1 , dl  Radu Cosma – consilier  la  DpRP , dl Eugen Popescu – RGN Press , dl  Eugen Patraş  din  Cernăuţi , ziaristii Sergiu  Dan  si Eliza  Pricop de  la  Radio  Romania  International si  Agentia  de  stiri  ” Rador ” , un  reprezentant  de  la  ” Infoprut ” , baietii  de  la  Platforma  “Actiunea  2012″ , dl  presedinte  Marian  Clenciu de  la  ONG – ul  ” Pro  Basarabia  si  Bucovina ” si  multi – multi  tineri, entuziasti  si  dornici  de  a  cunoaste  Adevarata  Istorie a  Romaniei.

Evenimentul  a  fost  deosebit  de  reusit, cu  impact, dar  ca  orice  lucru  bun s-a  terminat  repede  si  la  ora  20.00  a  trebuit  sa  eliberam  sala, deoarece  urma  sa  se  desfasoare  o alta  actiune .   Un  articol  de Dacian  Dumitrescu  (Acest  articol va  fi  postat  pe  RBN  Press  dar  poate  fi  preluat  de  catre  toate  publicatiile  romanesti  din  tara  si de  peste  hotare).

Dacian Dumitrescu

Sursa: [1] ioncoja.ro

Articolul Românii de la Est de Bug apare prima dată în Glasul.info.

Ion Coja: “Nu românii, ci rușii și ucrainenii au ucis evrei în Transnistria! E timpul să se afle adevărul despre evreii uciși de ruși și ucraineni în Transnistria! Nu de către români!”

La părăsirea Odessei şi, în general, a Ucrainei de sud-vest, pe care au avut-o în administraţie, românii nu au spart nici măcar un geam… Au lăsat totul în stare de funcţionare. Ne-au rămas de la acest corespondent de pe front, Vasili  Grossman, şi însemnări care nu au văzut lumina tiparului în presa militară sovietică. După câteva decenii, aceste notiţe au fost traduse şi publicate de doi americani, Antony Beenor şi Liuba Vinogradova, autorii cărţii A writer at war. Vasilii Grossman, Editura Vintage, 2005.

Despre această apariţie editorială ne-a scris dl Ioan Ispas, român din America. Textul domniei sale l-am introdus pe site-ul meu. Revin asupra acestui text atât de important, pentru a detaşa în chenar însemnarea făcută de Vasili Grossman asupra represaliilor antievreieşti de la Odessa.

E timpul să se afle adevărul despre evreii uciși de ruși și ucraineni în Transnistria! Nu de către români!

Cititi si: Istoria interzisa – Un submarin sovietic a omorat 800 de evrei romani ce fugeau in Palestina

Îl citez, aşadar, pe evreul sovietic Vasili Grossman:

[one_half]
Oulm Men Quartz Watch with Dual Movt – $15.33[/one_half]„Darea de seamă a secretarului OBCOM [Obcom, abreviere de la Oblastnoi comitet (Comitetul regional) – A.P.], Riasents: Domanevka a fost locul în care evreii au fost executaţi. Ei au fost duşi acolo de poliţia ucraineană. Şeful poliţiei din Domanevka a ucis el însuşi 12.000 de oameni. În noiembrie 1942, Antonescu a emis legi care dădeau drepturi evreilor. Execuţiile în masă care au avut loc în cursul anului 1942 au fost oprite. Şeful poliţiei din Domanevka şi opt din cei mai apropiaţi colaboratori au fost arestaţi de români, duşi la Tiraspol şi trimişi în judecată.

 Crime a făcut şi procurorul public (din Domanevka), un jurist rus din Odessa, care ucidea opt sau nouă oameni pe zi ca să se distreze. Aceasta se numea pentru el „să mergem la împuşcat”. Ei ucideau oameni în grupuri separate (…)

Dar până a fost publicat ordinul lui Antonescu, doar 380 de evrei din Odessa au mai putut părăsi Domanevka şi patruzeci de copii care se aflau în creşă. Numărul total al evreilor din Odessa, executaţi în Domanevka, a fost de aproape 90.000 de oameni.

Cei care au supravieţuit au primit ajutor de la Comitetele evreieşti
din România”.

 Citat memorabil, glorios pentru cauza adevărului.

 Glosăm pe marginea acestui citat următoarele întrebări:

1) De ce nu apare acest text în lucrările holocaustologilor? De ce nu a fost mediatizat şi comentat de angajaţii Institutului care cheltui banii publici ai românilor pentru cercetarea Holocaustului imaginar din Transnistria?

2) De ce în Raportul comisiei Wiesel nu apare nici o referinţă la procesul intentat de autorităţile româneşti din Transnistria criminalilor de la Domanevka? Cum s-a încheiat acest proces? Unde se află arhiva acestui proces?

3) Existau în Transnistria, sub ocupaţia românilor, creşe pentru copiii evrei?

De la acelaşi Vasili Grossman ne-a rămas şi explicaţia pentru crimele săvârşite împotriva evreilor din Ucraina: „În 1932, zece ani după războiul civil, campania dusă de Stalin împotriva chiaburilor şi pentru colectivizarea forţată a agriculturii a provocat o mare foamete şi moartea a şapte milioane de oameni (…) Agenţii stalinişti au răspândit zvonul că evreii au fost de vină pentru această foamete. Acest factor ar putea explica mai târziu entuziasmul cu care ucrainenii i-au ajutat pe germani la masacrarea evreilor”.

Aşadar, „entuziasmul cu care ucrainenii i-au ajutat pe germani la masacrarea evreilor…”

Acest evreu, Vasili Grossman, un evreu bine informat, nu spune niciun cuvânt despre români în relatarea sa despre asasinatele din Ucraina care au făcut victime zeci de mii de evrei pentru singura vină de a fi evrei! Relatarea lui Vasili Grossman este făcută chiar în zilele imediat următoare evenimentelor la care se referă.   

După același referent, ajuns apoi un celebru scriitor de limba rusă, concurent al lui Mihail Șolohov, în Transnistria administrația românească a fost agreată de localnici. E timpul ca arhivele de la Odessa, Kiev și Moscova să fie puse la dispoziția istoricilor imparțiali, corecți.

Ion Coja

Sursa:

[1] ioncoja.ro

Articolul E timpul să se afle adevărul despre evreii uciși de ruși și ucraineni în Transnistria! Nu de către români! apare prima dată în Glasul.info.

Limita estica a Europei o reprezinta Bugul, spunea la un moment dat Mircea Eliade; aici se termina alternantele deal-vale caracteristice peisajului european si tot aici incepe pustietatea plata a stepei. Insa putini dintre romani mai stiu acum ca destinul a hotarat ca unii romani sa treaca de aceasta limita a Bugului, uneori chiar pana si dincolo de Odesa ajungand chiar si in Crimeea.

Astazi, in Romania, civilizatia de dincolo de Bug a romanilor este cvasi-necunoscuta. Se mai deplaseaza din cand in cand cate o echipa de televiziune sau jurnalisti in cautare de povesti inedite, prezentandu-i pe romanii pierduti printre straini ca pe niste curiozitati moderne.

Romanitatea Transnistriana

Pana si numele de “transnistrieni”, inventat dintr-o comoditate intelectuala in perioada interbelica, este un termen fara nici o conotatie etnica, iar denumirea de “Transnistria” acordata acelei regiuni nu defineste cu destula claritate teritoriul dintre Nistru si Bug.

Din cronicile slave aflam ca valahii se aflau cu siguranta in Transnistria inca din secolul al XV-lea. Cel putin asa ne indreptateste sa credem afirmatiile conform carora “Valacchi” erau prezenti in acest secol in Crimeea, un teritoriu cu mult mai indepartat de tara lor de origine. Incepand cu secolul XVI avem si dovezi precise de asezari romanesti in Transnistria.

S-a intamplat nu numai o data ca din cauza diferitelor imprejurari, moldovenii sa se refugieze pe aceste teritorii temporar, sau chiar sa ramana aici pentru totdeauna.

Romanii erau de mult timp singurii “aborigeni” ai sudului teritoriului nistro-bujan. Numai tatarii concurau cu ei, dar din cauza temperamentului tatarasc nomadic, acestia nu se asezau statornic pe acest pamant.

Romanii au luat parte considerabila la crearea orasului Odesa de la Marea Neagra. In secolul al XVIII-lea, Hadjibei era un simplu sat tatarasc. Cu toate acestea in el era o populatie moldoveneasca: mahalaua orasului, Moldovanca, exista inainte de cucerirea lui Hadjibei de catre rusi. Se cunoaste de asemenea din istorie ca cetatea, pe care o atacau apoi rusii, era construita de valahi.

Traducatorul militar Constantin Ivanov, trimis de cazaci la tatari in 1764, intorcandu-se cu scrisori de raspuns raporteaza ca in directia Belgorod (Akkerman) la o departare de 60 de verste de Oceacov, la mare, se construieste o cetate, care este denumita Eni-Dunia, adica Lumea Noua. Inainte acolo era un sat si se numea Kudjabei ( Cocibei, Hadji-bei). Aceasta cetate a inceput sa fie construita incepand din primavara acestui an si o fac valahii, pentru care aduc piatra din stepa, de la rauri si din imprejurimi.

In anul 1769 imprejurimile lui Hadjibei au fost distruse si in 1774 a fost cucerit de catre rusi. Chiar si dupa cucerirea cetatii de catre rusi, romanii au continuat sa influenteze si sa contribuie la dezvoltarea orasului, fiind a doua comunitate de dupa rusi care au influentat din punct de vedere cultural viata orasului.

Sursa:

1) Fragmente din Antologia “Romanitatea Transnistriana“, Florin Rotaru, editura Semne, Bucuresti, 1996

Articolul Romanitatea Transnistriana apare prima dată în Glasul.info.