Cu toții visăm o călătorie în viitor, măcar cu inteligența artificială sau imaginația noastră lăsată fără frâie, dar când eu călătoresc spre România , am parte de o călătorie înapoi în timp… cam 20 de ani, așa ceva. Nu că m-ar năpădi amintirile ci pentru că șocul cultural e atât de mare!!! Parcă s-au oprit în loc toate aici în acești 6 ani de trăit în Austria . Oamenii tot cu nasul în curtea vecinului, luptând să mai pună un turnuleț la casă în plus față de a celuilalt.

Timpul are altă conotație aici, te simți prins în învălmășeală și mergi cu mulțimea din instinct, dezbrăcat de propria identitate, îți e frică să te oprești din mers de teamă că te pierzi pe tine. Te ciocnești de chipuri triste, suflete de gheață și ești rezervat cu zâmbetul tău „nefiresc”. Unde e ospitalitatea poporului român? Întâlnești în drumul tău deopotrivă sărac și bogat, cioban sau domn, iar omul e tratat după înfățișare. „Regulile au fost făcute că sa fie încălcate” nu e doar o vorbă românească, ci o realitate. Spiritul justițiar din mine urlă dar îi înăbuș furia pentru câteva zile. Nu aș putea trăi zilnic așa, nu după ce am văzut și trăit o altfel de „normalitate”. Ai uitat de unde ai plecat” mi se spune. Nu am cum sa uit când mereu mă întorc tot acolo. Locul e la fel, numai eu m-am schimbat. Și tocmai pentru că am făcut-o , observ o așa mare diferență și sunt sensibilă la „detalii”. „Omului îi trebuie un vis că să suporte realitatea” zice Freud. Ei bine, românului îi trebuie mai multe vise că să suporte realitatea. Luptă mereu pentru a avea și nu pentru a fi și nici nu are, nici nu e… Nu mă mai mir de ce oamenii sunt săraci și triști când propriul sistem e împotriva lor.

Cu banii ce i-am cheltuit aici în câteva zile făceam un City-Break la Paris, iar dacă vreți, tot îmi mai rămânea ceva. Te și miri din ce trăiesc românii când au prețuri ca „afară”, dar salarii pe sfert. Pe alocuri, m-am simțit străină în țara mea. M-am bucurat de limba maternă ce am putut sa o vorbesc degajat, dar asta a fost tot. România a înlocuit populația plecată în țări străine cu „Orientul Mijlociu”. În loc să creeze condiții ca oamenii să înainteze, merge cu spatele ca racul. Și au mai fost și situațiile în care a trebuit să explic copiilor de ce un Happymeal de la MC e așa de sărăcăcios aici deși este o companie internațională, de ce trebuie să plătim la locurile de joacă de la mall când în Austria sunt gratuite 2 ore și nici nu se compară interiorul acestora, de ce trebuie sa mergem pe stradă fiindcă pe trotuar sunt mașini parcate, iar zăpada e până la genunchi… Dragă Românie, te mai vizitez pentru puținii oameni dragi mie aici, dar ca să mă întorc la tine trebuie să demonstrezi că se merită o decalare pentru viitor! Pune preț pe oamenii valoroși pe care îi ai. Știu că e greu, dar hai că poți!

sursa: traianhorianet.wordpress.com

Articolul CĂLĂTORIE ÎN TIMP. ÎN ȚARA MEA apare prima dată în Glasul.info.