La data de 19 iulie 1877, Marele Duce Nicolae, comandantul suprem al armatelor rusești, a adresat principelui Carol o telegramă cifrată în care, relatându-i despre înfrângerea suferită de trupele rusești în cea de-a doua bătălie de la Plevna, i-a cerut cu insistență ajutorul. Primele unități ale Armatei Române au trecut Dunărea și au luat în primire paza podului de vase Zimnicea-Svistov. 

Evenimentul din 19 iulie 1877, cu telegrama trimisă de Marele Duce Nicolae către Principele Carol I, este unul dintre momentele cruciale ale Războiului de Independență al României (1877–1878) și marchează recunoașterea valorii și necesității intervenției armatei române în conflictul ruso-otoman.

În aprilie 1877, Rusia a declarat război Imperiului Otoman și a început traversarea Dunării spre sud. România, deși formal vasală Porții Otomane, a încheiat o convenție militară cu Rusia, iar în 9 mai 1877 a proclamat independența de stat. Armata română rămăsese inițial în defensivă, protejând granițele și sprijinind logistic ofensiva rusă.

După traversarea Dunării, trupele ruse au atacat fortăreața Plevna, un punct strategic de apărare în Bulgaria. Lupta de la Plevna (8 iulie – 18 iulie 1877) s-a dovedit un eșec major pentru ruși pentru că apărarea otomană, condusă de Osman Pașa, a fost puternică și bine organizată. Rușii au suferit pierderi grele, iar ofensiva lor a fost blocată.

În această situație critică, Marele Duce Nicolae, fratele țarului Alexandru al II-lea și comandantul suprem al armatei ruse din Balcani, i-a trimis o telegramă cifrată principelui Carol. În ea, cerea ajutor urgent, fiind pentru prima dată când Rusia recunoștea că nu poate cuceri Plevna fără România. Acest mesaj a fost un moment istoric de cotitură, deoarece Carol a cerut și a obținut comanda comună a trupelor române și a început intervenția efectivă.

În urma cererii, în aceeași zi (19 iulie 1877), primele unități ale Armatei Române au trecut Dunărea la Zimnicea–Svistov, ocupând paza podului de vase. A fost începutul participării active a României la bătălia de la Plevna și, ulterior, la marile confruntări de la Grivița, Rahova și Vidin.

Implicarea românească a schimbat soarta războiului. Armata română a adus trupe proaspete, disciplinate și motivate. A avut un rol decisiv în asediul și cucerirea Plevnei (noiembrie 1877). Carol I a devenit liderul unei armate victorioase și, după război, România a fost recunoscută ca independentă la Congresul de la Berlin (1878).

Telegrama din 19 iulie e considerată recunoașterea de facto a armatei române ca partener de rang înalt. România a demonstrat că își poate câștiga independența prin forță proprie, nu doar prin diplomație. Începe astfel consacrarea lui Carol I ca lider militar și arhitect al independenței.

Articolul 19 Iulie 1877 – Rușii cereau cu insistență ajutorul României după înfrângerile cu turcii apare prima dată în Glasul.info.

Pentru membrii Asociației de Reconstituiri Istorice „Ferdinand I”, purtătoare a numelui Regelui Marii Uniri, ziua de 10 octombrie are o semnificație aparte, fiind data la care Ferdinand I îi succede la tronul Regatului României, unchiului său, Regele Carol I.

10 octombrie 1914. Ferdinand I devine rege al Regatului României

La 10 octombrie 1914 prințul Ferdinand I succede la tronul României, după moartea unchiului său, regele Carol I. Trebuie amintit că viitorul rege Ferdinand a fost al doilea fiu al prințului Leopold de Hohenzollern și nepotul de frate a regelui Carol I al României.

Principele Ferdinand și-a petrecut copilăria la reședința familiei sale din Sigmaringen, Germania, iar în anul 1885 a finalizat cursurile Școlii de ofițeri din Kassel, apoi pe cele ale Școlii Superioare de Științe Politice din Tübingen. Începând cu 1889 a devenit Principe de Coroană al Regatului României, fiind desemnat ca succesor la tron, datorită faptului că regele Carol I nu avea moștenitori direcți. Din momentul în care a fost desemnat principe moștenitor, Ferdinand s-a stabilit în România, unde și-a continuat cariera militară, ajungând până la gradul de general de corp de armată. S-a căsătorit în 1892 cu prințesa Maria de Saxa-Coburg, nepoată a reginei Victoria a Angliei și fiica ducelui Albert de Edinburgh și a marii ducese Maria Romanov, unica fiică a țarului Alexandru al II-lea al Rusiei.

Devenit rege la 10 octombrie 1914, Ferdinand I a condus România pe timpul Primului Război Mondial, alegând să lupte de partea Antantei împotriva Puterilor Centrale, fapt care a avut ca efect excludere sa din Casa Regală de Hohenzolern. Faptul că a ales să lupte de partea aspirațiilor poporului român împotriva propriei sale familii regale a făcut ca în Romania să mai fie numit și „Ferdinand cel Loial” sau „Ferdinand Întregitorul”, deoarece el a fost regele în timpul căruia s-a înfăptuit Marea Unire de la 1918.A fost încoronat ca Rege al României Mari la Alba Iulia în octombrie 1922, domnind până în iulie 1927, când moare în urma unui cancer galopant, fiind înmormântat în necropola regală de la Curtea de Argeș.

O asociație de reconstituiri istorice poartă numele Regelui Ferdinand I al României

Inspirați de curajul, loialitatea și spiritul de răspundere al Regelui Ferdinand I al României, Asociația de Reconstituiri Istorice „Ferdinand I” își propune să creeze punți între trecut și prezent, atât de necesare astăzi tinerilor români pentru cultivarea identității naționale, prin participarea cu uniforme, echipament și accesorii de epocă, la evocări omagiale, acţiuni de comemorare, reconstituiri istorico-militare, defilări, organizarea unor gărzi de onoare, prezentări de uniforme și mânuiri de arme.

Înființată în anul 2020, Asociația de Reconstituiri Istorice „Ferdinand I” este o organizație al cărui scop principal îl constituie promovarea tradiţiilor istorice și militare românești, cultivarea respectului faţă de ostaşii armatei române și armatelor străine, care, cu cinste, curaj şi sacrificiu, şi-au făcut datoria faţă de patria lor, promovarea valorilor naționale, cunoașterii istoriei și păstrarea în memoria posterității a personalității Regelui Ferdinand I.

Asociația își propune să atragă parteneri din rândul celorlalte asociații de reconstituiri istorice din țară și străinătate, asociațiilor și fundațiilor culturale și istorice, instituții și autorități, reconstituitori, cadre militare active, în retragere și rezervă, profesori, preoți, studenți, elevi, pasionți de istorie și trecut, în vederea organizării de reconstituiri istorice, elaborării şi implementării de proiecte şi programe de istorie vie, prin colaborarea cu alte ONG-uri, cu sprijinul voluntarilor, comunităţii şi al autorităților.

Andrei Popete Pătrașcu| MAGAZIN CRITIC 

Articolul 10 octombrie 1914. Ferdinand I îi succede la tron regelui Carol I al României apare prima dată în Glasul.info.

La 19 martie 1912 regele Carol I a promulgat prima lege modernă cu privire la pașapoartele din România. Prin Înaltul Decret Regal nr. 1758, regele Carol I promulga la 19 martie 1912 “Legea asupra paşapoartelor”, prima lege modernă prin care statul român introducea noi noțiuni și principii procedurale cu privire la trecerea frontierei.

Ironia face ca tocmai regele Carol I să fi venit în România deghizat și cu pașaport fals, după ce în prealabil acceptase oferta de a conduce România din funcția de monarh al țării. Constrâns de factorii interni din țara sa, aflată în conflict cu Austria, Carol I a trebuit să călătorească spre România sub numele de Karl Hettingen, sub pretextul că ar fi fost un om de afaceri care dorea să ajungă la Odesa.

Pentru români, termenul de pașaport apare pentru prima dată reglementat în cadrul Regulamentelor Organice, care au constituit prima lege organică cvasi-constituțională, regulamente intrate în vigoare în anul 1830 în Moldova, respectiv în anul 1831 în Ţara Românească.

“Liberate de Ministerul de Interne şi de prefecţii de judeţe, „paspoartele” erau emise în numele regelui şi aveau formatul unei cărţi mici portative”, de dimensiunile 9 cm pe 13 cm, fiind “compuse din 20 pagini numerotate. “

“Legea asupra paşapoartelor”, promulgată la data de 19 martie 1912 de către regele Carol I prevedea că:

“Paspoartele se emit în numele regelui şi se eliberează de ministerul de interne şi de prefecţii de judeţe şi de poliţie în condiţiunile ce se vor determina prin regulamentul de aplicare al acestei legi.”

Articolul 19 martie 1912 – Ziua pașaportului românesc apare prima dată în Glasul.info.

Pentru romani, ziua de 10 mai a fost sarbatoarea nationala pana la momentul instaurarii regimului comunist. De aceasta zi sunt legate mai multe evenimente importante din istoria Romaniei: pe 10 mai 1866 Carol I a fost proclamat domnitorul Romaniei, pe 10 mai 1877 a fost promulgata Declaratia de Independenta a Romaniei de catre Carol I, iar pe 10 mai 1881 acelasi Carol I a fost incoronat in functia de prim rege al noului si tanarului regat al Romaniei.

Tot intr-o zi de 10 mai, in anul 1939, Carol al II-lea dezveleste in Piata Palatului statuia ecvestra a unchiului si predecesorului sau pe tronul regatului Romaniei, Carol I. Statuia era realizata de un sculptor de renume din Belgrad: celebrul Mestrovici.

Pana in anul 1947, ziua de 10 mai a fost sarbatoarea nationala a romanilor

[one_half]

Regele Carol I al României – Paul Lindenberg

[/one_half]
Dupa detronarea lui Alexandru Ioan Cuza, Carol de Hohenzollern ajunge dupa mari eforturi si negocieri politice la conducerea Romaniei. In urma unui plebiscit, Carol este ales domn in anul 1866, sub numele de Carol I. Avea numai 27 de ani cand la 10 mai a fost numit domn constitutional.

Pe 10 mai 1866, Carol I isi facea simtita intrarea in Bucuresti, o intrare imortalizata intr-o ilustratie facuta de Foucault intr-un ziar francez.

In fiecare an, in micul regat al Romaniei pe data de 10 mai se organizau parade in cinstea acestei zile, o zi care a ajuns in timp sa fie foarte speciala, fiind legata de anumite evenimente majore care au marcat istoria noastra a romanilor.

https://youtube.com/watch?v=uive8r2sWZU

Imnul regal al României

Articolul Până în anul 1947, ziua de 10 mai a fost sărbătoarea națională a românilor apare prima dată în Glasul.info.