Ultima întrevedere între Petrescu-Comnen (n.r. diplomat român, trimis extraordinar și ministru plenipotențiar al României la Berlin între anii 1932-1938 ) și Goering avea loc la 20 martie 1937.⁽¹⁾

În cadrul acestei ultime întrevederi cu Nicolae Petrescu-Comnen, Goering reînoiește din partea Germaniei oferta de a înarma Armata României cu cel mai modern și chiar cu cel mai secret armament. Petrescu-Comnen declară însă în numele Guvernului României, că România nu va participa niciodată la o înțelegere care ar putea să-i aducă greutăți cu Sovietele. Petrescu-Comnen era hotărât să mențină România pe linia neutralității în politica externă, dublat de încercarea lui Titulescu de a ajunge la o înțelegere secretă cu sovieticii, în vederea semnării unui pact de neagresiune între România și Uniunea Sovietică.

În locul unei înțelgeri secrete cu Germania prin care să fie garantată integritatea teritorială a României, în 1934 Nicolae Titulescu prefera un pact de neagresiune cu Uniunea Sovietică.

Întâlnirile lui Nicolae Titulescu pe Coasta de Azur cu comisarul URSS pentru Afaceri Externe, Maksim Litvinov, s-au soldat la vremea aceea cu o serie de concesii rușinoase făcute la frontierele țării în favoarea sovieticilor.

Partea sovietică înaintase mai multe solicitări imposibile pentru Guvernul României, iar încercările de a satisface aceste cereri din partea sovieticilor nu au făcut decât să pună gaz pe foc și să alimenteze instabilitatea politică din România.

Despre relațiile “neortodoxe” ale lui Nicolae Titulescu cu sovieticii, au scris de-a lungul vremii atât contemporanii săi, cât și diferiți autori moderni.

Prințul Anton Bibescu, avocat, diplomat și scriitor, îi scrie la un moment dat într-o scrisoare lui Constantin Argetoianu, următoarele despre Nicolae Titulescu:

„Dl. Titulescu a profitat de prietenia cu Pertinax şi dna Tabouis pentru a ataca România la Paris. A făcut ca amicii săi ruşi să intervină pe lângă dl Gabriel Péri, redactorul de politică externă al ziarului bolşevic „L’Humanité“. Comentariile sunt de prisos.” ⁽²⁾

Un alt prinț, Mihail Sturdza, în șocanta carte intitulată “România și sfârșitul Europei – Amintiri din Țara pierdută”, scrie următoarele lucruri, nu tocmai măgulitoare la adresa lui Titulescu, cu privire la eșecul sovieticilor de a reînnoi alianța militară antebelică franco-rusă și completarea ei cu o alianță similară ceho-sovietică, refuzați de Franța la îndemnul Poloniei și României, cărora Uniunea Sovietică nu era dispusă să le garanteze intențiile sale pașnice:

“Titulescu a scos Sovietele din această încurcătură, după cum tot el și Beneș vor fi cei care vor ajuta cercurile pro-sovietice din Franța să smulgă lui Laval consimțământul său pentru Pactul de Asistență Mutuală între Franța și Uniunea Sovietică, pact în care orice istoric nepărtinitor trebuie să vadă originea directă a evenimentelor care au condus lumea la al Doilea Război Mondial și pe Laval la stâlpul de execuție ⁽³⁾“, scria Mihail Sturdza

“Titulescu a trimis pe tavă sovieticilor al doilea transport din Tezaurul Romaniei.⁽⁴⁾ După primul transport din Tezaurul României, efectuat în decembrie 1916 și care conținea și bijuteriile Reginei Maria, Nicolae Titulescu, pe atunci ministru al Finanțelor, este cel care a insistat și pentru trimiterea celui de-al doilea tren, din iulie 1917, în ciuda evoluției previzibile a asaltului bolșevic asupra Rusiei.”, a scris ziaristionline.ro

Bibliografie / Note:

(1) “România și sfârșitul Europei – Amintiri din Țara pierdută” , Mihail Sturdza

(2) Ce se întâmplă când bolșevicii ajung la vârful puterii. Titulescu a trimis pe tavă sovieticilor al doilea transport din Tezaurul Romaniei. Evenimentul Istoric pe urmele bijuteriilor Reginei Maria furate de ruși, Ziariștionline.ro

(3) “România și sfârșitul Europei – Amintiri din Țara pierdută” , Mihail Sturdza

(4) Titulescu a trimis pe tavă sovieticilor al doilea transport din Tezaurul Romaniei, Ziariștionline.ro

Articolul La 20 martie 1937, Germania reînnoia oferta înarmării Armatei Române cu cel mai modern armament al vremii apare prima dată în Glasul.info.