Unii dintre așa zișii români, culmea, unii dintre cei care se bat cu copita pe piept că ar fi și mari patrioți sau naționaliști, strâmbă uneori din nas când aud de ReUnirea României cu Basarabia. Oare știu ei, au oare măcar cea mai mică idee că de-a lungul istoriei tot s-a renunțat la câte o parte importantă din poporul român? Știu ei de pildă că elementul etnic românesc era cândva foarte numeros chiar și dincolo de Nistru, până la Bug?

Momentul revoluției bolșevice din Rusia aduce unul dintre cele mai sfâșietoare discursuri identitare românești din partea soldatului Toma Jalbă din Transnistria la adunarea ostașilor moldoveni ținută la 21 octombrie 1917 la Chișinău:

“…Fraţilor, din cuvintele D-voastră, care le-am auzit eu, văd că toţi aici v-aţi hotărât să vă luaţi tot ce vi se cuvine, drepturi şi autonomie. Dar eu acuma vă întreb pe D-voastră, fraţilor: fraţii mei şi neamurile mele, care suntem moldoveni dintr-un sânge, cui ne lăsaţi pe noi, moldovenii, cei ce suntem rupţi din coasta Basarabiei şi trăim pe celălalt mal al Nistrului? Noi rămânem ca şoarecii în gura motanului. Fraţii noştri, nu ne lăsaţi, nu ne lepădaţi, nu ne uitaţi! Iar dacă ne veţi uita, malul Nistrului îl vom săpa şi vom îndrepta apa pe dincolo de pământul nostru; căci mai bine să-şi schimbe râul mersul, decât să rămânem, noi moldovenii, despărţiţi unul de altul.”

Cui ne lăsaţi pe noi, moldovenii? De ce suntem rupţi din coasta Moldovei şi trăim pe celălalt mal al Nistrului?

Suntem singura țară care are două Basarabii, două Bucovine, două Moldove, două Maramureșuri, două Crișane, două Banaturi, două Dobrogi. Toate țările și semințiile din jurul nostru și chiar de mai departe, s-au înfruptat din teritoriile noastre. Cât să mai lăsăm ca părți componente din trupul țării noastre și a poporului român să fie luate samavolnic de alții? Să ajungă mormintele strămoșilor noștri și cetățile voievozilor care au vărsat râuri de sânge pentru apărarea neamului românesc pe mâinile străinilor? Cât?

Sunt câteva răni de care sufletul poporului român se va vindeca foarte greu: Basarabia, Bucovina de Nord, Banatul de dincolo de Dunăre, Maramureșul istoric, Crișana de Vest, Cadrilaterul, Pocuția. Am lăsat prea mult de la noi, ne-am lăsat prea mult jefuiți și călcați în picioare! Trezirea, Români!

“O viață avem Români! Și o cinste! Deșteptați-vă, că am dormit destul!”

Articolul 21 Octombrie 1917 – Cuvântarea soldatului TOMA JALBĂ din Transnistria la adunarea ostașilor moldoveni ținută la Chișinău apare prima dată în Glasul.info.

La data de 14 mai 1868 s-a născut la Chișinău, Vladimir Herța (n.r. ortografiat și Hertza), primul primar al orașului Chișinău după Marea Unire din 1918. A fost un jurist și om politic român care a jucat un rol foarte important în preajma Unirii României cu Basarabia.

A fost președintele Zemstvei jud. Orhei, primul președinte al Comisiei Școlare Moldovenești. În 1917 a devenit vicepreședinte al Partidului Național Moldovenesc și al Societății Culturale Moldovenești, jucând un rol important în actul Unirii. Între anii 1918-1919 a fost primar al orașului Chișinău. A fost delegat și la conferințele de pace, tratând chestiunea Basarabiei.

Recurs la unire – Maria Filipoiu

“Între anii 1918-1919, a fost primar al orașului Chişinău, desfăşurând o amplă activitate organizatorică şi inovativă de gestionare, în noile condiţii de după alipirea Basarabiei la România, a treburilor urbei, a necesităţilor populaţiei.”, scria în octombrie 2014 publicația Funcționarul public (n.n. supliment la Revista „ADMINISTRAREA PUBLICĂ“)

Timp de două decenii, între anii 1924 și 1944, o parte a străzii Sfatului Țării din Chișinău a purtat numele lui Vladimir Hertza.

Casa din Chişinău unde a locuit Hertza s-a păstrat până în prezent, găzduind Muzeul Naţional de Arte Plastice (Bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt nr. 115).

Articolul La 14 mai 1868 s-a născut Vladimir Herța, primul primar al orașului Chișinău după Marea Unire din 1918 apare prima dată în Glasul.info.