”CA EI NU MAI SUNT ÎN ZILELE NOASTRE!” Un triptic al jertfei supreme pentru perenitatea românilor

M-am convins nu o dată că intuiția, sensibilitatea artistică, acea neasemuită scânteie hărăzită de divinitate, le ajută oamenilor talentați mai mult decât orizontul cunoștințelor acumulate. Un exemplu viu al faptului cât de nepătrunse sunt enigmele actului de creație ne servește pictorul Mihai Alisavetei din Cernăuți, cu rădăcini în suburbia Roșa. Deși face parte din neamul românesc din Bucovina, împrejurările i-au fost ostile în drumul cunoașterii propriei identități.

Am mai scris despre anevoioasa sa cale spre izvoarele străbune, despre ancestrala chemare a sângelui, care numaidecât este auzită de oamenii cu simțul frumosului. Mihai Alisavetei doar de câțiva ani a început să se aprofundeze în istoria neamului său, însă a reușit să realizeze o impresionantă galerie a înaintașilor – adevărați apostoli ai românismului în Bucovina. Bucuria revelațiilor, însă, îi este umbrită de un surâs amar, însoțit de constatarea: ”Ca ei nu mai sunt în zilele noastre!”.

”CA EI NU MAI SUNT ÎN ZILELE NOASTRE!” Un triptic al jertfei supreme pentru perenitatea românilor

La împlinirea unui secol de la ocuparea Bucovinei, când austriecii celebrau cu fast actul nelegiuitei tranzacții, Mihai Eminescu scria:

[alert-success]”… la 1777 această răpire fără de seamăn s-a încheiat prin vărsarea sângelui lui Grigore Chica…”. Iar cu prilejul dezvelirii bustului lui Grigore Ghica la Iași, fiind redactor la „Curierul de Iassi”, poetul Mihai Eminescu, prezent la eveniment, a evocat figura domnitorului martir şi „mişelia diplomaţiei” care: ”După răpirea bucăţii de pământ unde zac oasele domnilor noştri de la Dragoş Voievod până la Petru Rareş, după ce ni se luase vatra strămoşească, începătura domniei şi neamului moldovenesc şi în care doarme cenuşa lui Alexandru cel Bun, legiuitorul şi părintele ţării, şi a lui Ştefan Vodă, pavăza creştinătăţii întregi, după ce am pierdut pământul nostru cel mai scump, se asasinează, prin influenţa morală a Austriei, domnul care au îndrăznit a protesta contra neruşinatei răpiri. Popor românesc, mari învăţături îţi dă ţie această întâmplare!”.[/alert-success]

Cititi intreg articolul pe ZorileBucovinei.com

Articolul ”CA EI NU MAI SUNT ÎN ZILELE NOASTRE!” Un triptic al jertfei supreme pentru perenitatea românilor apare prima dată în Glasul.info.

Nota Redactiei: Olanda este o tara ale carei interese sunt tot mai amenintatoare pentru noi! Nu intamplator ambasadorul Olandei din 1989 a fost foarte implicat in organizarea loviturii din decembrie 1989. Despre fostul imn al Romaniei ”Pe al nostru steag e scris Unire”- interesant de ascultat, daca nu stiati!

O intrebare!
Daca olandezii astia sunt asa de inversunati impotriva intrarii Romaniei in Schengen, n-ar trebui sa ne „imbatosam” si noi putin, sa le mai taiem din orgoliu si sa-i dam in judecata pentru plagiat; sa le cerem daune si sa solicitam interzicerea „Imnului Maastricht”?
Ce parere aveti?
Gh. Ceausu

Uitati cine nu ne vrea pe noi in Schengen! Cine fura azi un ou…

Olandezii, cei mai inversunati oponenti ai intrarii Romaniei in spatiul Schengen, si-au motivat pana acum aceasta opozitie aratand mereu cu degetul inspre actele de coruptie din tara noastra. Intr-o perioada in care se dezbate tot mai mult pe tema plagiatelor sau de furtul proprietatii intelectuale, Olanda, tara care nu ne-a lasat sa intram in spatiul Schengen fiindca ne considera corupti, se pare care ne-a plagiat imnul „Pe-al nostru steag e scris unire”.

Jurnalistul George ROCA dezvaluie intr-un articol suspiciunile sale rezonabile cu privire la un posibil plagiat, facand o scurta analogie intre „Imnul Maastricht” interpretat de faimosul Andre Rieu si orchestra sa si „Pe-al nostru steag e scris Unire” – cantec patriotic dedicat Unirii Principatelor Romane, Moldova si Tara Romaneasca de la 1859.

Muzica imnului „Pe-al nostru steag e scris Unire” ii apartine lui Ciprian Porumbescu (1853-1883), iar versurile lui Andrei Barseanu, cu toate ca pe site-ul Wikipedia se specifica clar faptul ca „Imnul Maastricht” il are compozitor pe olandezul Alphonse Olterdissen (1865-1923) si a fost adoptat ca imn oficial de catre Municipalitatea orasului Maastricht (abia) in anul 2002.

Celebra melodie a compozitorului roman Ciprian Porumbescu a devenit din 1912 si imnul national al Albaniei (Himni i Flamurit). Albanezii mentioneaza cu mandrie numele compozitorului si recunosc originea sa romanesca. Oricum, asemanarea dintre cele trei variate este notabila! Gresesc oare!? Sa facem comparatie:

IMNUL MAASTRICHT
https://www.youtube.com/watch?v=KUzbT7x2_48

IMNUL ALBANIEI
https://www.youtube.com/watch?v=XKNG_HxrXfQ

Originalul scris de Ciprian Porumbescu
https://www.youtube.com/watch?v=0hx1uaGcI7g

George ROCA
Sydney, Australia
24 Ianuarie 2016
Ziua Unirii Principatelor Romane

Sursa: http://ioncoja.ro/

Articolul Uitati cine nu ne vrea pe noi in Schengen! Cine fura azi un ou… apare prima dată în Glasul.info.