Pe 26 octombrie 1497, într-o toamnă în care frunzele roșii ale codrilor Moldovei păreau să prevestească sângele ce avea să curgă, oastea lui Ștefan cel Mare a scris una dintre cele mai glorioase pagini din istoria neamului românesc. În Codrii Cosminului, la nord de Suceava, între văile adânci ale Prutului și Siretului, s-a ridicat atunci glasul pământului moldovenesc împotriva trufiei străine. A fost ziua în care vitejia și istețimea românească au înfrânt aroganța unei puteri care se credea invincibilă.

Regele Poloniei, Ioan Albert, dorind să-și sporească faima și să pună mâna pe tronul Moldovei, a pornit cu o oaste uriașă de peste 60.000 de oameni. cavaleri în armuri strălucitoare, nobili și oșteni din Cracovia, Liov și Sandomir. Ștefan cel Mare, cu doar 22.000 de ostași moldoveni, mulți dintre ei țărani, și-a pus nădejdea nu în numărul sulițelor, ci în Dumnezeu, în dreptatea cauzei sale și în cunoașterea pământului pe care lupta.

Ambuscada din codri, biruința minții asupra trufiei

Ștefan cel Mare nu s-a lăsat prins în capcana unui război de uzură. În loc să înfrunte direct uriașa armată poloneză, a ales să o ducă pe drumul pierzaniei, prin pădurile dese și dealurile noroioase ale Cosminului. Acolo, în taina codrilor, moldovenii au tăiat copaci, au săpat gropi, au pregătit treceri strâmte și bariere naturale. Acolo, așteptau răbdători și încrâncenați, cu topoare, arcuri, ghioage și sulițe.

Când cavalerii polonezi, îmbătați de mândrie, au intrat în pădure în urmărirea unui mic detașament de moldoveni, s-au pomenit înconjurați. Codrul s-a prăbușit peste ei. Caii s-au înspăimântat, armurile grele le-au devenit lanțuri, iar moldovenii, luptând cu furie și pricepere, i-au doborât unul câte unul.

Acolo, printre trunchiurile căzute și fumul luptelor, s-a auzit pentru veacuri urletul biruinței românești: „Pentru Moldova și pentru Domnul nostru!”

Bogdan cel Orb, simbolul jertfei

În focul luptei, fiul domnitorului, Bogdan, viitorul domn al Moldovei, a fost rănit grav la ochi. Cu sângele curgând pe obraz, a continuat să lupte, strigând de durere și vitejie. Ostașii moldoveni aveau să spună mai târziu că însăși privirea lui a întors frica în inima vrăjmașului. Așa s-a născut legenda lui Bogdan cel Orb, o dovadă a jertfei și dârzeniei moștenite din tată în fiu, din neam în neam.

O biruință care a cutremurat Europa

Când lupta s-a sfârșit, Codrii Cosminului erau plini de trupurile cavalerilor căzuți. Steagurile Poloniei, Cracovia, Liov și Sandomir, fuseseră capturate de oastea moldovenească. Puținii supraviețuitori au fugit înspăimântați peste Prut, spre Liov, iar regele Ioan Albert a rămas în istorie ca „regele sub care cavalerii au pierit”.

Ștefan a ordonat ca locul bătăliei să fie curățat și a poruncit să se planteze o dumbravă în amintirea biruinței, Dumbrava Roșie, ca sângele dușmanilor și ca amintirea jertfei moldovenilor.

Moștenirea Codrilor Cosminului

Bătălia de la Codrii Cosminului a fost mai mult decât o victorie militară, a fost o lecție de suveranitate și demnitate națională. Ștefan cel Mare a arătat Europei că un popor mic, dar unit și stăpân pe pământul său, poate învinge orice putere atunci când luptă pentru libertate.

Din acea zi, numele lui Ștefan s-a înălțat și mai mult, nu doar ca domn viteaz, ci ca apărător al hotarelor credinței și al demnității românești. Iar Codrii Cosminului au rămas martori tăcuți ai unei bătălii care a dovedit că pământul Moldovei nu se cucerește cu sabia, ci se respectă cu inima.

„Moldova nu e mare prin întindere, ci prin sufletul celor ce o apără.”
Așa ne învață peste veacuri biruința de la Codrii Cosminului, o filă de foc din cartea gloriei românești, o dovadă că atunci când neamul românesc e unit și credincios pământului său, nicio putere străină nu-l poate birui.

Articolul 26 Octombrie 1497 – Bătălia de la Codrii Cosminului: biruința lui Ștefan cel Mare și lecția demnității naționale apare prima dată în Glasul.info.

ÎN CODRII COSMINULUI – PE URMELE DE GLORIE A LUI ŞTEFAN CEL MARE

Virtutea românească, virtutea strălucită

De patrie şi lege,aici în sanctuar

Se ştie-nmormântată. O dalbă zi-i sosită,

Poporul stă-n genunche s-o-nveţe la altar”…

scria în poemul „Închinare lui Ștefan-Vodă” Voievodul poeziei româneşti, Mihai Eminescu, care a luptat pentru reîntoarcerea Bucovinei, răpită de Imperiul Habsburgic, la sânul Patriei, cel care a trăit şi a creat sub semnul neîntrecutului şi neobositului ctitor al Neamului, viteazului „Apărător al creştinătăţii”, Domnitorul Ştefan cel Mare şi Sfânt –  două personalităţi axiale, care impun blazonul de nobleţe al neamului românesc.

De altfel, cea de-a doua lună a primăverii, aprilie, e privilegiată nu doar în calendarul creştinătăţii, prin Învierea lui Hristos, ci şi prin faptul că deschide o nouă pagină în calendarul gloriei neamului românesc.

Deci, înscrie în răbojul ei două momente ce dau „permanenţă, infinire”, vorba Poetului, şi fiinţei, şi spiritului nostru – Sărbătoarea Paştelui, victoria vieţii asupra morţii şi urcarea, la 13 aprilie 1457, cu 560 de ani în urmă,  pe tronul Moldovei medievale, a Domnitorului Ştefan cel Mare şi Sfânt.

ÎN CODRII COSMINULUI – PE URMELE DE GLORIE A LUI ŞTEFAN CEL MARE (VIDEO)

Or, nu întâmplător Sărbătoarea Paştelui vine la românii din Ţara de Sus a Moldovei lui Ştefan cel Mare, în dulcea Bucovină a lui Eminescu, istorica provincie a României, cu o frumoasă tradiţie ca în a doua zi de Paşti, românii de pe acest picior de plai mioritic să se adune la simbolicul Stejar al lui Ştefan cel Mare şi Sfânt din Codrii Cosminului, să calce pe pământul acesta ce „respiră româneşte sub picioare”, ”sfinţit de urmele lui Ştefan cel Mare”, urme  ce „veşnicesc în izvoare şi muguri, în cântecul de mierlă”, în frunze de dor, în doine şi în azurul cerului bucovinean, unde, la 27 octombrie 1497, cel mai viteaz Domn al lor a repurtat ultima şi cea mai victorioasă bătălie – a învins numeroasa oaste a craiului polon Ioan Albert.

Cititi intreg articolul pe ZorileBucovinei.com

Articolul ÎN CODRII COSMINULUI – PE URMELE DE GLORIE A LUI ŞTEFAN CEL MARE (VIDEO) apare prima dată în Glasul.info.

In inima Codrilor Cosminului, unde la 26 octombrie 1497 arcasii viteazului Voievod Stefan cel Mare si Sfant au repurtat una din cele mai victorioase batalii, invingand numeroasa ostire a regelui polon Ioan I Albert, intre comuna Voloca pe Derelui si satul Valea Cosminului, romanii din Bucovina instrainata, cu dor nealinat de Tara in suflete, vin, in fiecare an, in lunea Pastelor, sa inalte o ruga si sa se inchine la Crucea simbol din Catedrala spirituala a Romanismului ce strajuieste maretul Stejar al lui Stefan cel Mare si Sfant, in maduva caruia pulseaza sangele Neamului Romanesc, crescut pe osemintele lesilor batuti, prin vitejia si jertfa neinfricatilor arcasi ai Mariei Sale.

Conform unei legende istorice, din ordinul Voievodului, locul bataliei a fost curatat, lesii prinsi au fost inhamati la plug,  pusi la arat si la semanat ghinda, din care a crescut  o adevarata oaste de stejari, cunoscuta cu denumirea de „Dumbrava Rosie”. Iar din arborii semanati a mai ramas doar unul singur, numit „Stejarul lui Stefan cel Mare”.

IN CODRII COSMINULUI A PLOUAT CU LACRIMA LUI STEFAN CEL MARE

Purtand cu demnitate Tricolorul, adus din Patria istorica, isi plange aici de 25 de ani durerea instrainarii de Grai si Neam patriotul roman Florea Popovici din Corovia, nascut in timpul Romaniei Mari, in 1936. „Cum sa nu vin in acest loc sfintit de urmele lui Stefan cel Mare, caci sunt roman. Roman m-am nascut si Roman vreau sa mor. Cand veneticii ne-au rapit Bucovina nu aveam nici 5 anisori. Pe tata l-au dus tocmai in Siberia, iar scoala ne-au rusificat-o, apoi ucrainizat-o”, mi-a marturisit printre lacrimi amare dl Florea Popovici. Astfel plang de durerea pierderii patriotii romani, care isi iubesc cu adevarat Patria, nu-si uita eroii.

Cititi intreg articolul pe zorilebucovinei.com

Foto: zorilebucovinei.com

Articolul IN CODRII COSMINULUI A PLOUAT CU LACRIMA LUI STEFAN CEL MARE apare prima dată în Glasul.info.

Istoria glorioasa a Tarii, Limba Materna melodioasa, religia stramoseasca sunt pilonii ce ne identifica ca Neam,dar si ne deosebeste de alte popoare. Si a devenit de acum o traditie frumoasa, initiata inca la inceputul anilor 90 ai secolului trecut,  de regretatul protopop al raionului Hliboca Vladimir Borcea, ca in a doua zi de Pasti romanii din nordul Bucovinei sa se adune la Stejarul lui Stefan cel Mare si Sfant din Codrii Cosminului, devenit simbol al gloriei arcasilor Domnului Moldovei.

LA STEJARUL LUI STEFAN CEL MARE SI SFANT DIN CODRII COSMINULUI

In anul curent la stejarul din Cosmin s-au adunat romani i care au lasat pentru cateva ore de sarbatoare crestineasca pentru a fi alaturi, in gandire si suflare romaneasca, de conationalii ce tin mereu aprinsa flacara romaneasca in tinutul bucovinean. Evenimentul a fost deschis de Ion Gorda, protopopul raionului Hliboca, care, impreuna cu un sobor de preoti, sustinuti de corurile bisericilor din Voloca si Hrusauti, au tinut un serviciu divin intru gloria  ostasilor stefanieni ce si-au aparat Tara de dusmanii nepoftiti, pentru limba materna, pentru pace.

Domnul Edmond Neagoe, consul la misiunea diplomatica romana la Cernauti, in scurtul sau discurs a relevat diplomatia Domnitorului, fapt mai putin descris de istorici :

„ Stefan cel Mare  a stiut sa faca acele aliante ce i-au adus mai multi prieteni in momente de restriste si sa salveze sufletul neamului nostru in situatii, pe care si astazi cercetatorii istoriei le considera o minune dumnezeiasca – existenta poporului nostru, continuitatea lui pe aceste meleaguri. Stefan cel Mare si Sfant ne-a adus bucuria coexistentei pasnice, a ctitorit 47 de biserici si manastiri, ne-a ajutat ca prin credinta sa dainuim pe aceste locuri. Si acest stejar secular e sfintenia noastra, iar acest loc sfant ne uneste,  ne ajuta sa existam si in viitor pe aceste meleaguri”.

Doctorul in istorie Vasile Adascalitei din Darabani,judetul Suceava, s-a referit la datele istorice ale luptei din Cosmin, mentionand talentul tactic si de diplomat al domnitorului Moldovei.

Liderii societatilor national-culturale romanesti din tinut Dumitru Covalciuc, Vasile Bacu, Vasile Tarateanu, Aurica Bojescu, Octavian Voronca au evidentiat vitejia ostasilor moldoveni, adresandu-se catre profesorii de istorie din scolile romanesti din tinut sa vina in fiecare an la acest loc sfant pentru noi, astfel nu numai predandu-le pe viu lectii de istorie nationala, ci si transmitand astfel stafeta generatiei tinere.

Drept  exemplu aici a servit primarul comunei Mahala, care a sosit la Stejar impreuna cu Nicolae Gostiuc, presedintele Societatii „Grigore Nandris” din localitate, insotiti de grupul vocal de la Casa de Cultura, condus de Elena Petriuc, imbracate in port popular romanesc. Cat ar fi de frumos daca la acest loc  emblematic romanesc s-ar prezenta astfel si celelalte sate romanesti din regiune!

Membrii Corul popular „Dragos Voda, dirijat de Dumitru Caulea, solistii Gheorghe Caulea, tatal dirijorului, Gheorghe Puiu si Gheorghe Onofreiciuc,  ansamblul vocal din Mahala au interpretat un purpuriu de cantece patriotice.

T. NICOLAE  

Fotografii : “Zorile Bucovinei”

Articolul LA STEJARUL LUI STEFAN CEL MARE SI SFANT DIN CODRII COSMINULUI apare prima dată în Glasul.info.