La 24 Martie 1919 directorul Sovietului Maghiar a internat (închis) – între alții- pe prezidentul consistorului Roman R. Ciorogariu, asesor referentul Gheorghe Tulbure, pe protoprezbiterul Orăzii Mari Andrei Horvath, al Vașcăului, Adrian P. Deseanu și secretarul consistorului Dr. Aurelian Magier. Cei internați sunt controlați zilnic în casele lor și la primărie.

“În noaptea acelei zile a intrat la consistor comisia directorului cu puterea armată, de a ținut perchezițiile în localul prezidial și în birouri, ducând cu sine cheile de la casele Wertheimiane și instituind o strajă de 5 soldați la consistor.

În ziua următoare a fost dus numerarul de 84.000 de coroane din case, iar efectele lăsate în case, însă cheile duse la directoriu.

Casa consistorială din strada domnească și cea din strada Capucinilor constrânsă pentru comunizare. Ca o consecință a separării bisericii de stat, salariul vicarului-prezident sistat la oficul de dare.” (Arh. Statului Arad, fond Ciorogariu)

Articolul La 24 martie 1919 directorul Sovietului Maghiar decide arestarea liderilor culturali și spirituali ai românilor din comitatul Bihor apare prima dată în Glasul.info.

Potrivit Raportului Consistoriului plenar eparhial român Oradea Mare despre atrocitățile soldaților maghiari săvârșite împotriva preoților români, se constată o sălbăticie cruntă din partea bolșevicilor maghiari la adresa clerului românesc din Transilvania, imediat după începutul anului 1919.

Redăm câteva pasaje din acest raport, în care sunt trecute crimele care au înfiorat populația românească din Transilvania și mai cu seamă reprezentanții clerului și familiile acestora, care se simțeau permanent într-un pericol de moarte, o perioadă denumită de contemporanii vremii ca fiind “Teroarea Roșie”:

“De la începutul anului curent, 1919, locuitorii români ai acestui comitat trăiesc într-o teroare fără pereche, proclamată de trupele noului regim maghiar. Icoana ce ne-o reprzintă satele, este cea mai tristă. Protopopi, preoți și învățători s-au refugiat și de luni de zile satele stau fără conducători. (…)

Protopopul Alexandru Munteanu din Tileagd, terorizat în mai multe rânduri de soldați maghiari, în ziua 4/16 a.c. (n.r. 1919) și-a scăpat viața prin fugă, urmărit fiind de gloanțele soldaților. Casa a fost total devastată. De atunci nu s-a mai întors la oficiul său ci pribegește.

Protopopul Adrian Deseanu din Vașcău, pe la începutul lui martie, a fost deținut, scos din pat bolnav, și târât la Oradea, unde petrece și acum internat (n.r. arestat/închis).

Furia soldaților maghiari s-a deslănțuit cu toată puterea asupra preoților și învățătorilor, îndeosebi în partea estică a comitatului Bihor, pe unde trece linia demarcațională. N-au fost cruțați nici preoții din celelalte părți. Preotul Ștefan Domocoș din Bratca a scăpat cu fuga dinaintea morții. Casa și avutul i-au fost nimicite. Din decmbrie pribegește.

Preotul Vasile Bodor, din Săcal, la 23 ianuarie, întorcându-se de la serviciul divin, a fost atacat de un soldat maghiar, împuns cu baioneta și grav rănit.

Preotul Mihai Popovici din Leheceni (comitatul Bihor), după raportul protopopului, a fost străpuns mortal de către soldați maghiari” ( Arh Statului Arad, fond Roman Ciorogariu)

Articolul 22 Martie 1919: Preotul Mihai Popovici din Leheceni (comitatul Bihor), după raportul protopopului, a fost străpuns mortal de către soldații maghiari apare prima dată în Glasul.info.