În vara anului 1896, la Tribunalul din Alba-Iulia, s-a judecat un proces care, dincolo de aparențele juridice, a purtat în el toată drama românilor ardeleni de sub stăpânirea austro-ungară. Pe banca acuzaților se afla un tânăr român, student în drept, pe nume Aurel Ciato, simbol al unei generații care nu se temea să vorbească despre creștere națională, demnitate și caractere ferme.

Totul pornise de la o simplă adunare a absolvenților liceului din Blaj, în iunie 1895. Acolo, într-o atmosferă de tinerețe și înălțare sufletească, Aurel Ciato a rostit câteva cuvinte menite să îndemne la păstrarea identității și la dăruire pentru cauza românească. Nimic mai firesc pentru un popor ce-și vedea drepturile zilnic călcate în picioare.

Dar în sala de la hotelul „Univers” pândeau, la ușă, jandarmii unguri, trimiși să spioneze și să sugrume orice tresărire națională românească. Deși nu știau românește, au chemat în grabă un medic maghiar și câțiva păzitori de noapte pentru a „dovedi” că s-a cântat și s-a vorbit „agitatoric”. Martorii apărării, oameni cinstiți care erau de față, au declarat că Ciato nu a spus decât cuvinte de zidire morală și de întărire sufletească. Însă vocea românului nu avea greutate în fața tribunalelor asupritorilor.

Astfel, doar pe baza unor denunțuri răuvoitoare și interpretabile, fără probe reale, tânărul student a fost condamnat la un an de închisoare de stat și 400 de florini amendă, plus câteva zile de temniță pentru o presupusă „ofensă” adusă unui funcționar. Nu faptele, nu adevărul, ci „situația din Blaj”, adică teama autorităților de redeșteptarea românească, au cântărit în balanța judecății.

Iată cum era redat în presa românească a vremii acest incident, o adevrată prigoană împotriva limbii române:

“16 August 1896. Procesul de agitație dela 16/28 Aug. 1896 (Tribunalul din Alba-Iulia). Acusat: Tânărul Aurel Ciato, student în drept. Substratul acusei. În 28 Iunie 1895 absolvenții Liceului din Blaj au ținut o convenție de adio într-o sală a hotelului „Univers” de acolo. Fiind poftit și acuzatul a lua parte, a rostit cu acest prilegiu un discurs, care a fost ascultat de 2 jandarmi unguri care pândeau la ușă. Unul din jandarmi neștiind nimic românește, iar celalalt foarte puțin, au chemat pe un doctor ungur, care se afla în altă sală a hotelului, ca să asculte și el. Când tinerii s-au despărțit, jandarmii cu doi păzitori de noapte și cu un factor poștal, au ținut calea acuzatului în stradă ca să-l tragă la răspundere. Cu acest prilej acuzatul ar fi ofensat pe factorul poștal. Pe baza denunțării jandarmilor unguri că discursul ar fi fost agitatorie si a pus la cale procesul, atât pentru agitație cât și pentru ofensă adusă unui funcționar de stat, în decursul dezbaterii s-a constatat că jandarmii nu știu românește ca să poată înțelege ce a zis acuzatul, iar doctorul ungur și păzitorul de noapte în calitate de martori ai acuzării, au mărturisit că ei n-au înțeles nimic din ce s-a vorbit, dar au auzit cântându-se cântări naționale românești. De altă parte toți martorii apărării prezenți la întâmplare, au depus că acusatul n-a vorbit decât de „creștere națională” și de necesitatea de a avea „caractere firme” și nici decum n-a vorbit în sens agitatoric. Aceștia însă n-au fost luați în seamă da ni ce n’au fost ascultați, decât la instrucție, dar la desbaterea procesului n-au fost admiși, sub cuvent că „sunt amici și conaționali ai acuzatului”. Astfel, numai pe baza denunțării jandarmilor, cari au ascultat după ușa închisă, și „în vederea situației din Blaj”, acuzatul a fost condamnat la un an închisoare de stat și 400 florini amendă pentru agitație, iar pentru ofensarea factorului la 5 zile temniță ordinară și 50 florini amendă, precum și la purtarea cheltuielilor de judecată.”

Acest proces nedrept nu a fost doar o lovitură dată unui tânăr, ci o încercare de a zdrobi întreaga generație de intelectuali români din Ardeal, care visau la lumină, la libertate și la unitatea neamului. Dar tocmai prin aceste prigoane, sufletul românesc s-a întărit. În fața porților temniței, Aurel Ciato nu era un înfrânt, ci un biruitor moral, purtător al unei flăcări care nu putea fi stinsă.

Astfel de „procese de agitație” nu au reușit decât să dovedească lumii setea de libertate a românilor și să pregătească marea zi a Unirii. Căci fără jertfa și umilința îndurată de tinerii de atunci, fără nedreptățile de la Blaj și Alba-Iulia, nu ar fi existat Marea Adunare din 1918.

Astăzi, privind în urmă, ne închinăm memoriei tânărului Aurel Ciato și a tuturor celor care, prin cuvânt și suferință, au ținut vie conștiința românească. Ei ne-au lăsat o lecție: niciun lanț, nicio închisoare și nicio sentință strâmbă nu pot înăbuși adevărul și dorul de libertate al unui neam.

Articolul 16 August 1896 – Procesul tânărului Aurel Ciato – o lecție de demnitate românească. Condamnat pentru că a cântat românește apare prima dată în Glasul.info.

La 6 februarie 1903 jurnalistul român Gheorghe Mohan, redactor responsabil la “Tribuna” din Sibiu, era condamnat la 15 luni de temniță grea și suma de 11.000 de coroane amendă pentru un articol “antipatriotic”.

Lupta identitară a românilor din Transilvania a fost una grea și de uzură, sub o opresiune de-a dreptul barbară a ungurilor. Intelectualii, politicienii, preoții, avocații și jurnaliștii români adesea înfundau cu sutele închisorile ungurești. Cele mai infame închisori ungurești în care erau aruncați românii care luptau pentru drepturile lor identitare erau cele de la Gherla, Aiud, Seghedin și Vac (Vaț).

“Procese de presă. Abia sunt câteva săptămâni, de când Gh. Mohan fost responsabil pentru redacția “Tribunei” fu condamnat la 15 luni închisoare, iar “Tribuna” la 11.000 coroane amendă. Pe ziua de 30 Martie sunt fixate alte două procese la curtea cu jurați din Cluj tot contra “Tribunei” și anume unul pentru articolul “Coarda se întinde” publicat în Nr. 209 din 27 noiembrie, iar celălalt pentru o serie de articole ale domnului profesor Raica din Ploiești, publicate în Tribuna sub titlul “Politica maghiară”. În aceste două procese va fi tras în judecată tot Gh. Mohan. Afară de acestea două, după cum citim în Tribuna, s-au pus curgere pentru alte două procese, dintre care unul pentru articolul “Mene, Thekel, Phares” publicat pe 8 februarie, a doua zi după condamnarea lui Mohan.”, se arată într-un ziar românesc din presa vremii

Procesele intentate jurnaliștilor români de către unguri erau la ordinea zilei după instaurarea dualismului austro-ungar, ungurii fiind deranjați până și de către promovarea datinilor și obiceiurilor românești, acționând în judecată sub tot felul de pretexte absurde publicațiile și jurnaliștii români.

Prigoana ungurilor împotriva jurnalistului Gheorghe Mohan

Între anii 1901 – 1902 Gheorghe Mohan (n.r. uneori apărea cu numele de George Mohan) a fost  redactor responsabil pentru TRIBUNA, Cotidian politic şi literar al românilor din Transilvania, cotidian românesc care apărea la Sibiu.

• La 6 Februarie 1903 Gheorghe Mohan, redactor responsabil la “Tribuna” din Sibiu, e condamnat la 15 luni temnita si 11.000 de coroane amenda pentru un articol “antipatriotic”
• Pe 30 martie 1903 Tot Gheorghe Mohan, cu aceeași funcție, este osândit la 1 lună temniță și 500 coroane amendă pentru articolul: COARDA SE ÎNTINDE
• Pe 31 martie 1903. Gheorghe Mohan este din nou condamnat pentru “agitație” la 8 luni temniță și 1.600 coroane amendă, pentru articolul POLITICA MAGHIARĂ.

De multe ori Gheorghe Mohan lua asupra sa vina pentru ce scriau alți români care aveau o funcție politică sau administrativă și ajungea să stea în locul lor în închisoare protejând menținerea unor români în aparatul administrativ al statului austro-ungar.

Articolul 6 Februarie 1903 – Gheorghe Mohan, redactor responsabil la “Tribuna” din Sibiu, e condamnat la 15 luni temniță pentru un articol “antipatriotic” apare prima dată în Glasul.info.

Nu doar libertățile identitare, culturale, politice, sociale ale românilor ardeleni erau interzise de către unguri în Transilvania, ci și libertățile religioase.

De la Budapesta se creau legi atât de subversive încât să permită statului ungar să intervină până și în problemele de ordin religios. Când astfel de intruziuni în viața spirituală sau religioasă erau respinse categoric de către liderii spirituali ai nemaghiarilor, autoritățile interveneau cu bocancii în treburile interne ale vieții bisericești, instaurând teroarea și groaza prin măsuri brutale și aberante.

La data de 1 februarie 1898 se scria în ziarul românesc „Tribuna Poporului” despre procesul absurd ce a avut loc în județul Bihor, la Oradea, așa numitul “Proces de agitație” (n.r. la Tribunalul din Oradea mare, ziua judecății nu este indicată). Acuzatul era preotul Ioan Secheli din Turia (pe Crișul repede). 

Substratul acuzației:

“a fost denunțat că a agitat între enoriașii săi contra căsătoriei civile și a noilor legi religioase introduse în Ungaria. A fost condamnat la 3 luni temniță ordinară și 150 florini amendă”. (n.r. textul este reprodus din ziarul românesc „Tribuna Poporului” 1/13 Febr. 1898).

Observăm astfel că liderii spirituali ai românilor care se ridicau pentru apărarea dogmei religioase sau a ritualilor religioase străbune erau imediat luați în colimator de către autoritățile ungare și tratate cu o sălbăticie care amintește de năvălirile barbare de dinaintea Evului Mediu. Asta a fost atmosfera în care românii au trăit sute de ani în Transilvania, și din păcate există semnele că se vor a fi repetate astfel de incidente.

Tot la Oradea, la Curtea de Apel Oradea, un caz de discriminare făcut de către CNCD împotriva românilor este tratat ca la sfârșitul secolului XIX….

Articolul 1 Februarie 1898 – Preotul român Ioan Secheli din Turia condamnat la 3 luni temniță pentru că s-a opus noilor legi religioase introduse de Ungaria apare prima dată în Glasul.info.

La 5 Iunie 1896 a început procesul de presă din 5/17 iunie 1896, a ziarului „Lumina” din Giula (n.r. maghiară Gyula, un oraș din Ungaria cu o numeroasă comunitate de români). Procesul a avut loc la Curtea de jurați din Oradea-mare. Acuzatul: David Voniga, preot și învățător în Giula și redactor al „Luminei”,revistă socială, culturală şi ştiinţifică a românilor din Ungaria, înființată în anul 1894 chiar de David Voniga.

Substratul acuzației: Un articol intitulat „50 florini sau ispita dascălilor confesionali”, în care acuzatul a înfierat tendința maghiarizătoare a guvernului ungar, care a dispus a se distribui premii de câte 50 de florini învățătorilor de la școlile confesionale nemaghiare care au excelat în predarea limbii maghiare. Procurorul a găsit în acest articol delictul de „agitare contra Statului”. Acuzatul a fost condamnat la 1 lună temniță de stat și la 100 de florini amendă.

Florinul era o monedă, de obicei din aur. În limbile germanice, sunt numite gulden, care semnifică „din aur”. Monarhia austriacă a utilizat florinul (Gulden) începând din 1754. Austro-Ungaria avea drept monedă florinul austro-ungar (Gulden) de la constituirea sa, în 1867, până la înlocuirea acestei monede, în 1892, prin coroana austro-ungară. Până și forintul actual din Ungaria (HUF), este de fapt numele maghiar al florinului.

Așadar, o amendă de 100 de florini însemna o amendă pecuniară destul de usturătoare, fiind vorba de o mică avere, pe lângă o condamnare de 1 lună de închisoare “de stat”. Din această pricină, “Lumina”, ,revistă socială, culturală şi ştiinţifică a românilor din Ungaria, înființată în anul 1894 chiar de David Voniga, a avut o viață foarte scurtă, efemeră.

5 Iunie 1896 – Preotul David Voniga este condamnat la 1 lună temniță de stat și 100 de florini amendă, pentru un articol de presă

Articolul preotului David Voniga era îndreptat împotriva maghiarizării agresive prin școlarizare exclusiv în limba maghiară, o tendință pornită prin legile de maghiarizare ale contelui Trefort și ale șovinului Apponyi:

“(…) …a seduce şi câştiga învăţătorii confesionali cu premii de 50 de florini, de a-i face lacomi şi accesibili în schimbul acestei remuneraţiuni de a dezvolta, în favorul limbii maghiare şi în âdetrimentul învăţământului român, instruirea limbei maghiare mai mult progres dect pretinde legea”

David Voniga

Articolul 5 Iunie 1896 – Preotul David Voniga este condamnat la 1 lună temniță de stat și 100 de florini amendă, pentru un articol de presă apare prima dată în Glasul.info.

Jurnalismul românesc în Transilvania se confrunta la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX cu niște abuzuri și cu o cenzură draconică. Foarte mulți jurnaliști români ajungeau în temnițele ungurești pentru cele mai mici delicte de opinie. Orice articol scris sau interpretat a fi în favoarea identității românești era aspru pedepsit de către o administrație ungurească de o ferocitate nebună.

Între anii 1901 – 1902, Gheorghe Mohan era redactorul responsabil pentru TRIBUNA, cotidian politic şi literar al românilor din Transilvania care apărea la Sibiu. Numai în anul 1903 sunt consemnate cel puțin trei abuzuri antiromânești ale ungurilor împotriva jurnalistului Gheorghe Mohan:

1. La 6 Februarie 1903 Gheorghe Mohan, redactor responsabil la “Tribuna” din Sibiu, e condamnat la 15 luni temnita si 11.000 de coroane amenda pentru un articol “antipatriotic”
2. Pe 30 martie 1903 Tot Gheorghe Mohan, cu aceeași funcție, este osândit la 1 lună temniță și 500 coroane amendă pentru articolul: COARDA SE ÎNTINDE
3. 31 martie 1903. Gheorghe Mohan este din nou condamnat pentru “agitație” la 8 luni temniță și 1.600 coroane amendă, pentru articolul POLITICA MAGHIARĂ.

“Procese de presă. Abia sunt câteva săptămâni, de când Gh. Mohan fost responsabil pentru redacția „Tribunei” fu condamnat la 15 luni închisoare „Tribuna” la 11.000 coroane amendă. Pe diua de 30 Martie sunt fixate alte două procese la curtea cu jurați din Clușiu tot contra „Tribunei” și anume unul pentru articolul „Corda se întinde * publicat în Nr. 209 din 27 Noemvrie, iar celălalt pentru o serie de articole ale d-lui profesor Raica din Ploiești, publicate în „Tribuna“ sub titlul „Politica maghiară”. In aceste 2 procese va fi tras în judecată tot Gh. Mohan. — Afară de acestea două—după cum cetim în „Tribuna” — s’au pus în curgere alte două procese, dintre cari unul pentru articolul „Mene, Thekel, Phares” publicat la 8 Februarie, a doua” (dintr-un articol apărut în Gazeta Transilvaniei la Brașov în martie 1903)

Articolul 31 Martie 1903 – Jurnalistul român Gheorghe Mohan este din nou condamnat pentru “agitație” la 8 luni temniță și 1.600 coroane amendă, pentru articolul POLITICA MAGHIARĂ apare prima dată în Glasul.info.

Printre chestiile de un ridicol absurd petrecute în timpul regimului austro-ungar împotriva populației de pe teritoriile românești ocupate de către Ungaria, se numără și un incident de-a dreptul hilar.

Protopopul Mihail Ciurdariu ținut în colimator de către autoritățile ungare, este pedepsit cu 1 zi temniță și 4 coroane amendă. Motivul? Câinele din curtea preotului român, nefiind legat, l-a lătrat pe ungurul Keresztes Laszlo care trecea pe uliță.

Martorii dovedesc că patrupedul n-a ieșit din curte. Protopopul face apel. Judecătoria îi ridică însă pedeapsa la 5 zile temniță și 50 coroane amendă. Cu recomandarea să-și dreseze dulăul spre a nu mai îndrăzni să latre după unguri.

Cam asta era “justiția” de care se bucurau românii din Transilvania sub “civilizația” austro-ungară. Și lista cu absurdul situațiilor de un ridicol grotesc îndreptate împotriva populației românești din păcate e lungă cât o zi de post negru…

Articolul 16 August 1909 – Culmea ridicolului! Un preot din Doba, Satu Mare, condamnat și amendat pentru că un ungur a fost lătrat de câinele din curtea sa apare prima dată în Glasul.info.

În plin scandal al traficului de minori pentru exploatare sexuală, cu numeroase indicii ce conduc la concluzii legate de mai multe crime ce implică rețele de crimă organizată la nivel local în Caracal, aflăm că un fost polițist din Timiș, condamnat într-un dosar de trafic de minore, este recompensat de către “Justițea” lui Iohannis, Kovesi, Macovei, Prună, CTP, Guran, Mîndruță, Bot, Dide, Angi Shaorma, Dănileț, AuguStalin, Șora, USR, PLUS & Rezist,etc, cu daune morale de 12.000 de lei pentru că a făcut râie în arest!?

“Fost polițist din Timiș, condamnat într-un dosar de trafic de minore, va primi daune morale de 12.000 de lei pentru că a făcut râie în arest”, scrie activenews.ro

Brava bă habotnicilor care vă închinați la “Justițea” lui Iohannis! Răspunderea magistraților NU, respectarea “dreptului la viaţă şi la integritate fizică şi psihică” prevăzut în Constituția României NU, dreptul la o societate corectă și sigură NU, c-așa-i în colonie!?

„Pentru că ni se cerea o măsură compensatorie (n.r. Recursul compensatoriu) m-am gândit la această măsură.
Nu am să vorbesc despre vinovații și dacă eu am fost tâmpită, Parlamentul condus de PSD – ALDE trebuia să fie mai deștept și să nu aprobe această lege„ a declarat Raluca Prună

Bot și Dide să trăiască, că-i ca **** Țara noastră! Oare ar fi trăit acum fetele de la Caracal dacă ar fi fost implementată din nou răspunderea magistraților și scoaterea procurorilor din rândul magistraților și așezarea lor pe poziția normală, așa cum e în țările cu apă caldă la robinet, la egalitate cu avocații, și nicidecum transformarea lor în Dumnezei bolșevici așa cum s-a întâmplat din păcate în România?

Nota noastră: Nici măcar în fața evidențelor de necontestat, creierele spălate nu vor să recunoască faptul că recursul compensatoriu a fost promovat de  haita tehnocraților, în frunte cu madam Prună & comp. ( vezi Raluca Prună despre recursul compensatoriu: Dacă eu am fost tâmpită, Parlamentul trebuia să fie mai deștept)

Articolul “Justițea” lui Iohannis, Kovesi, Macovei, Prună & comp. oferă unui fost polițist condamnat într-un dosar de trafic de minore daune morale de 12.000 de lei pentru că a făcut râie în arest!? apare prima dată în Glasul.info.

Autoritățile dau semne că s-au cam săturat! Csibi Barna a fost condamnat la închisoare!

După mai multe acte de leznațiune împotriva României și de ură manifestată în public împotriva poporului român, precum și unele manifestări cu evidente conotații fasciste, Csibi Barna a fost în cele din urmă condamnat la închisoare pentru fascism, după ce inițial primise din partea intanței doar o amendă penală.

Potrivit jurnalistului Dan Tănasă, Judecătoria Miercurea Ciuc îi aplicase inițial lui Csibi Barna doar două amenzi penale de 8.000 și 4.000 de lei, achitându-l de asemenea și într-un alt proces penal.

Autoritățile dau semne că s-au cam săturat! Csibi Barna a fost condamnat la închisoare!

Numai apelul facut de către procurorii parchetului de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc a făcut ca în cele din urmă magistrații de la Curtea de Apel Târgu Mureș să-l condamne definitiv pe Csibi Barna, acesta primind o pedeapsă de 1 an închisoare cu suspendare plus alți 4 ani ca termen de supraveghere.

Nota noastră: Apelul făcut de către procurorii parchetului de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc ne arată faptul că autoritățile din România s-au cam săturat totuși de năzbâtiile lui Csibi Barna, și au decis că e prea mult și că trebuie să pună în sfârșit piciorul în prag. 

Articolul Autoritățile dau semne că s-au cam săturat! Csibi Barna a fost condamnat la închisoare! apare prima dată în Glasul.info.

Alexandru Visinescu a fost condamnat la 20 de ani de inchisoare pentru crime impotriva umanitatii. Cu toate ca procurorii au cerut maximul de pedeapsa, adica 25 de ani de inchisoare, Curtea de Apel Bucuresti l-a condamnat pe tortionarul Visinescu la 20 de ani de inchisoare si a hotarat si degradarea sa militara. Noul cod penal prevede inchisoare pe viata pentru astfel de fapte precum cele savarsite de catre Alexandru Visinescu, dar, pentru ca acesta are peste 65 de ani, nu se mai poate da o astfel de pedeapsa.

Visinescu este recunoscut a fi unul dintre cei mai sadici si mai inumani tortionari din inchisorile comuniste din Romania. Prin actiunile sale, tortionarul Visinescu este direct raspunzator de exterminarea mai multor detinuti care au cazut victime opresiunii salbatice a regimului de trista amintire din Romania. Regimul impus de catre Visinescu in calitate de comandant de penitenciar in perioada comunista a fost unul de exterminare sistematica a detinutilor politici.

[tp_product id=”194115230″ feed=”396″]

Articolul Alexandru Visinescu a fost condamnat la 20 de ani de inchisoare pentru crime impotriva umanitatii apare prima dată în Glasul.info.