Pictorul Mihai Alisavetei din Cernăuţi nu conteneşte să-şi caute cu fervoare rădăcinile neamurilor din partea ambilor părinţi, întrepătrunse într-un unic arbore, în corola căruia freamătă şi ramul vieţii sale. Şi de fiecare dată, orice nouă descoperire îi sporeşte interesul pentru a-şi cerceta originea, îi provoacă uimiri, incitându-l să caute mai profund, mai departe…

Acum câteva zile ne-a adus la redacţie fotografia din tinereţe a bunicului său Constantin Alisavetei, născut la Mihalcea. Mihai nu l-a văzut niciodată, ştia doar că trăieşte undeva în Româna, în judeţul Botoşani. Nici tatăl său nu l-a avut aproape, ca să-i spună poveşti când era mic, să-i simtă sprijinul părintesc.

ŞI-A DESCOPERIT BUNICUL STRĂJER

Războiul, ocuparea nordului Bucovinei de către sovietici l-au despărţit definitiv pe Constantin Alisavetei de familie. Soţia sa Eufrosina a rămas să crească de una singură şase copii, într-o perioadă îngrozitor de grea pentru românii aflaţi sub ocupaţie.

Mihai nu s-a interesat cum a trăit bunelul în România, cum şi-a purtat povara despărţirii de nevastă şi copii. Cât a trăit bunica de la Mihalcea această temă era tabu. Dar, în pofida greutăţilor îndurate, se vede că în sufletul ei nu s-a cuibărit obida faţă de soţul refugiat în Ţară, căci a păstrat fotografiile rămase de la el.

Aşa le-a fost soarta, de vină fiind vitregiile istoriei, dar nu bieţii oameni – victime ale dictatorilor care au împărţit lumea. Nepotul Mihai a strâns şi a păstrat tezaurul memoriei familiei, care mulţi ani a stat acoperit de praful uitării, până când în fiinţa lui s-a deşteptat glasul sângelui.

Poza din tinereţe a acestui necunoscut bunel, în uniformă, precum şi Medalia Unirii pe care sunt reprezentaţi doi regi – Mihai Viteazul şi Mihai I, primită de el în 1929, l-au îndemnat să afle mai multe despre mişcarea de străjeri.

Deviza străjerilor era “Credinţă si muncă, pentru tară şi rege”. Membrii organizaţiei erau legaţi printr-un Crez, care spunea: 1. Cred în Dumnezeu şi în Biserica străbunilor mei; 2. Cred în Regele ţării, marele nostru străjer, cârmuitorul destinelor poporului român; 3.

Cred în muncă şi jertfă, închinându-mi întreaga mea fiinţă pentru ridicarea şi propăşirea patriei; 4. Cred în Straja ţării, chezăşia unităţii neamului, hotarelor şi sufletului românesc. Precursoare a acestei organizaţii a fost asociaţia Cercetaşii României, înfiinţată la începutul anilor 1900.

Străjerii erau tineri frumoşi, aveau propriile drapele, fanioane şi cântece. Erau implicaţi în acţiuni de muncă colectiva. In 1940, an în care a fost desfiinţată, organizaţia număra 4 milioane de membri activi. Găsind în lada bunicii de la Mihalcea această fotografie, nepotul Mihai simte şi mai acut regretul că nu l-a cunoscut pe semeţul străjer al Ţării, că n-a avut norocul să-i asculte poveştile, că a aflat atât de târziu despre năprasnica-i soartă.

Maria TOACĂ

Sursa:

Articolul ŞI-A DESCOPERIT BUNICUL STRĂJER apare prima dată în Glasul.info.