La 15 ianuarie 1850, la Botoșani, prin voința divină a răsărit MIHAI EMINESCU, Luceafărul Poeziei Românești ‒ Poetul Național ‒ „Românul Absolutˮ ‒ „sumă lirică de Voievoziˮ, (Petre Țuțea). La Eminescu, fiecare dintre cititorii săi se raportează cu lumina pe care o are în suflet:

„La zidirea soarelui, se știe,

Cerul a muncit o veșnicie,

Noi, muncind întocmai, ne-am ales cu…

Ne-am ales cu domnul Eminescu.”.

Acesta este un fragment din fermecătoarea poezie Eminescu, a excepționalului poet basarabean, român, naționalist, Grigore Vieru; această poezie a devenit un emblematic cântec în interpretarea magistrală a lui Ion și Doina Aldea-Teodorovici și a fiului acestora, Cristofor Aldea-Teodorovici.  

Simion Mehedinți apreciază că opera lui Mihai Eminescu se relevă ca „unitatea de măsură a tuturor valorilor noastre ca națiune”, Nicolae Iorga afirmă despre Eminescu că este „expresia integrală a națiunii româneˮ, „cel mai strălucit reprezentant al minții românești creatoare” iar Tudor Arghezi subliniază că: „Fiind foarte român, Eminescu e universal”.

Prima propunere de realizarea unui bust pentru Eminescu a fost făcută de studentul botoșănean Corneliu Botez, la congresul studențesc de la Ploiești din 1889, iar acesta a fost sculptat de Ioan Geogescu și dezvelit în 10 septembrie 1890, în fața școlii Marchian din Botoșani. El a fost realizat prin colectă publică, prin grija studenților din București și Iași iar pe suportul de marmură are inscripționat mesajul: «Poetului Mihail Eminescu 1850-1889. Studenții universitari români din București-Iași. Omagiu și admirațiune». Numeroase alte orașe au omagiat astfel Poetul Național – Mihai Eminescu.

La 11 octombrie 1925, la Sânnicolau Mare, cu ocazia dezvelirii în Transilvania a primului bust al poetului Mihai Eminescu, operă a sculptorului Dimitrie Bârlad, poetul Octavian Goga, în calitate de ministru al culturii, într-un discurs magistral, afirma: „O graniță se păzește sau cu un corp de armată sau cu statuia unui poet legată de inimile tuturoraˮ. Tocmai de aceea este necesară o astfel de statuie chiar la Brașov, în centrul Țării. În cele ce urmează vom detalia considerentele pentru existența unui monument public al lui Eminescu la Brașov.

Mihai Eminescu în dorința sa de a cunoaște întraga Țară, «de la Nistru pânʼ la Tisa» a ajuns și la Brașov, de mai multe ori. Prima oară (când avea 14 ani), între 1 iulie și 21 septembrie 1864 pentru reprezentații, cu trupa de teatru a lui Fanny Tardini-Vlădicescu, în sala festivă a Școlilor Centrale Române (actualul Colegiu Național „Andrei Șaguna”), cu mai multe piese printre care și Răzvan și Vidra (autor Bogdan Petriceicu Hașdeu) în care a jucat rolul Ciobanului.

A doua oară între 7 iunie și 19 iulie 1865, cu aceeași trupă de teatru pentru spectacole în Sala Reduta. Scrie acum, la Brașov, poezia Învia-vor voievozii dedicată Junilor brașoveni.

A treia oară în stagiunea 1867-1868, cu trupa lui Mihai Pascali, pentru spectacole în Sala Reduta. În 1869 Eminescu scrie poezia Mureșianu, dedicată lui Andrei Mureșanu.

A patra oară în 1 noiembrie 1883, în drum spre Viena, face un scurt popas la Brașov, fiind așteptat de  doctorul Constantin Popazu, pe care îl întâmpină cu profeticul îndemn: «Trăiască România Unită!».

Ținând seama de numeroase și importante considerente naționale, istorice, biografice și morale, reliefate și cuprinse și în romanticul și entuziastul omagiu adus de Eminescu patrioților brașoveni prin afirmația: «Arătaţi-mi un oraş mai patriotic ca Braşovul!», societatea culturală «Despărțământul ASTRA “Frații Popeea” Săcele – Brașov», cu sprijinul financiar al firmei Electroprecizia–Săcele și al municipalității au realizat și au amplasat un bust al lui Eminescu în Parcul „Electroprecizia”-Săcele, în 13 iunie 2003. Tot astfel, în 15 ianuarie 2021, în curtea Inspectoratului Județean de Jandarmi Brașov a fost dezvelit primul bust din municipiul Brașov, al lui Eminescu.

Sunt meritorii astfel de fapte. Tocmai de aceea, noi, Partidul Glasul Neamului, sărbătorind nașterea lui Eminescu ne exprimăm dorința ca o statuie a Românului Absolut să se regăsească în fiecare localitate, deoarece Eminescu ne luminează sufletele cu Limba Română și ne unește național și spiritual. Prin urmare credem că este absolut necesară unirea tuturor românilor, locuitori ai Cetății, a tuturor forțelor culturale și a autorităților publice responsabile, pentru a ridica public și aici la  Brașov o impunătoare statuie clasică lui Mihai Eminescu.

                          Partidul Glasul Neamului – Brașov – 15 Ianuarie 2025

prof. Cornel Vlad

Președinte, Organizația Județeană Brașov

Partidul Glasul Neamului

Articolul MIHAI EMINESCU – etern prezent printre noi apare prima dată în Glasul.info.

1 Decembrie este Ziua Națională a României și este important să amintim și să evidențiem cele cinci mari Uniri realizate pe spațiul carpato-danubiano-pontic.

Este prin urmare momentul să punem împreună imaginea luminoasă a unificatorilor de Țară. Am în vedere realizarea primului stat dac centralizat și independent sub conducerea lui Burebista (82-44 î.Hr.); realizarea noii uniri a dacilor de către regele erou Diuparneus-Decebal (87-106 d.Hr.); unirea celor trei țări medievale românești de Mihai Viteazul (27 mai 1600); Unirea Principatelor Române ale Moldovei și Țării Românești și întemeierea statului național modern român sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza (5 și 24 ianuarie 1859 – 11 februarie 1866) și realizarea statului național unitar român prin Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, eveniment încununat de ceremonia Încoronării Suveranilor României Mari ‒ Ferdinand I și Maria ‒ la Alba Iulia, la 15 octombrie 1922.

  Burebista a fost «cel dintâi și cel mai mare dintre regii din Tracia» ‒ potrivit inscripției din Dionysopolis ‒ iar istoricul Strabon afirmă despre el că: „Ajuns în fruntea neamului său […] l-a înălțat atât de mult prin exerciții, abținere de la vin și ascultare față de porunci, încât în câțiva ani a făurit un stat puternic și a supus geților cea mai mare parte din populațiile vecine, ajungând să fie temut chiar și de romani.”.

Despre Decebal istoricul Dio Cassius afirma: «Era foarte priceput în ale războiului și iscusit la faptă, știind să aleagă prilejul pentru a-l ataca pe dușman și a se retrage la timp. Abil în a întinde curse, era viteaz în luptă, știind a se folosi cu dibăcie de o victorie și a scăpa cu bine dintr-o înfrângere, pentru care lucruri el a fost mult timp un potrivnic de temut al romanilor».

În magistrala piesă de teatru «Decebal», scrisă de Mihai Eminescu, acesta îi atribuie lui Decebal cuvintele «Deși dușman ‒ îți zic bine-ai venit! Eu dușmanii nu-i urăsc… îi bat.».

Herodot «părintele istoriei» afirma de altfel despre geți că sunt «cei mai drepți și mai viteji dintre traci» iar oratorul și filosoful grec Dion Chrysostomos (Gură de Aur) din Prusa (40-120 d.Hr.): afirma că „Spre deosebire de romani care luptau pentru putere și avere, dacii luptau pentru dreptate și libertate”. În acest context a realizat Decebal noul stat dac iar cu ultimul său gest tragic și-a îndemnat poporul să lupte pentru Patrie chiar cu prețul vieții. Un astfel de gest este unul exemplar, just și nobil deoarece un dac – și cu atât mai mult un rege dac – nu se lasă prins, umilit, înrobit. Este un exemplu care evidențiază cuvintele poetului roman Quintus Horațiu Flacus (65-8 î.Hr.): „Zestrea cea mai de seamă a tânărului dac este cinstea părinților.

Mihai Viteazul este eroul național care a înfăptuit prima unire a celor trei țări medievale românești. Istoricului italian Jean Henri Abdolonyme Ubicini (1818-1884) reliefează magistral fapta sa: „Mihai triumfase asupra tuturor dușmanilor săi. Stăpân pe trei principate, el reunea sub autoritatea lui toată vechea DACIE; puterea lui era recunoscută și confirmată de împăratul Germaniei. Chiar și Poarta îi trimise steag de domnie, sabia și sceptrul, embleme ale investiturii sale ca principe al Moldovei și Transilvaniei…”. Mihai Viteazul este un exemplu de responsabilitate până la sacrificiul suprem pentru realizarea unui ideal ‒ cel al unirii tuturor românilor într-un singur stat.

Alexandru Ioan Cuza este Domnul Unirii Principatelor Române, Moldova și Țara Românească. Această măreață înfăptuire s-a realizat prin dubla sa alegere ca Domn, în 5 ianuarie 1859 în Moldova și în 24 ianuarie 1859 în Țara Românească.

La înmormântarea Domnului Unirii, la Ruginoasa în 17/29 mai 1873, Mihail Kogălniceanu evidenția faptul că domnia sa a fost una luminoasă în istoria neamului și că „nu greșelile l-au îndepărtat, ci faptele sale mari”, concluzionând: „Nu este în lumea aceasta totul deșertăciune, rămâne ceva statornic; rămân faptele mari, care sunt nepieritoare”.

Inimoasa Regină Maria, în vâltoarea Primului Război Mondial afirma: „Am România în gând, inimă și suflet”; „Odată am fost străină pentru acești oameni; acum sunt de-a lor, şi, deoarece vin de atât de departe, am fost prin acest lucru mai în măsură de a le vedea calitățile şi defectele”; „Oamenii noștri politici încă nu sunt pregătiți să se sacrifice pentru cauza comună. Sunt zile când mârșăvia omenească în general, şi a guvernelor şi administrațiilor în particular, mă izbește cu o putere copleșitoare şi îmi dă impresia că toate eforturile noastre sunt în van”; dar „Refuz să mă las înfrântă sau să mă simt înfrântă până nu mi s-a smuls şi ultima fărâmă de speranță”.

Prin lupta și jertfa ostașului român, prin victoriile din anul 1917 din triunghiul vitejiei românești: Mărăști – Mărășești – Oituz, sub deviza «Pe aici nu se trece!» românii au arătat că știu să lupte pentru un ideal.

Cadrul internațional al realizării Marii Uniri din 1918 este reliefat de următoarele realități istorice: participarea efectivă a României la Primul Război Mondial, de partea Antantei, partea victorioasă și respectiv destrămarea imperiilor învinse: german, austro-ungar și turc, precum și prăbușirea Imperiului Țarist în urma revoluțiilor din anul 1917. Având în vedere dreptul la autodeterminare al popoarelor, ca nou principiu de drept internațional, promovat de președintele SUA, Woodrow Wilson în «Cele 14 puncte», prin autodeterminare s-a constituit statul național unitar român, deoarece prin organele lor reprezentative și adunări plebiscitare românii din provinciile românești aflate vremelnic sub stăpânire străină au hotărât unirea cu Regatul României:

• Unirea Basarabiei – în 27 martie / 9 aprilie 1918
• Unirea Bucovinei – 15/28 noiembrie 1918
• Unirea Banatului – 18 noiembrie / 1 decembrie 1918
• Unirea Transilvaniei – 18 noiembrie / 1 decembrie 1918

Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen domnind ca «un bun român» a fost numit și «Întregitorul» și «cel Loial» pentru că a realizat cu sprijinul poporului român Idealul cel Mare al Unirii tuturor românilor într-o singură Patrie «de la Nistru pânʼ la Tisa». Față de această realitate istorică regele Ferdinand I afirma: «Mulțumesc Atotputernicului că mi-a îngăduit, ca prin vitejia ostașilor mei, să pot contribui la această măreață faptă. Trăiască România Mare, una şi nedespărțită!».

        Prof. VLAD CORNEL

Articolul 1 Decembrie – Ziua Națională a României este încununarea celor cinci mari uniri realizate în spațiul carpato-danubiano-pontic apare prima dată în Glasul.info.

Brașovul, spațiu al unității românești: Lansare de carte la Iași, un omagiu adus spiritului național

Marți, 28 octombrie 2025, de la ora 16:30, în ambianța încărcată de cultură și istorie a Sălii Diotima din Casa de Cultură „Mihai Ursachi” a Municipiului Iași, va avea loc un eveniment deosebit dedicat iubitorilor de carte și de istorie românească. Editura Vasiliana 98 invită publicul ieșean la lansarea volumului „Brașovul, spațiu al unității românești. Tudor Vladimirescu, Revoluția de la 1821 și Brașovul”, semnat de distinsul autor Cornel Vlad.

Această apariție editorială reprezintă mai mult decât o simplă carte de istorie, este o lucrare menită să trezească în sufletele românilor conștiința unității naționale și a jertfei celor care, de-a lungul veacurilor, au crezut în libertatea și demnitatea acestui neam. Cornel Vlad reușește, printr-o cercetare riguroasă și printr-o scriitură vie, să readucă în atenție rolul Brașovului ca punct de confluență între românii din toate provinciile istorice, loc în care s-au țesut, de nenumărate ori, firele destinului nostru comun.

Volumul aduce o perspectivă amplă asupra Revoluției de la 1821, condusă de Tudor Vladimirescu, cel care a ridicat stindardul dreptății și al libertății românilor, într-o epocă în care curajul și credința erau cele mai puternice arme. Autorul evidențiază legătura profundă dintre Țara Românească, Moldova și Transilvania, subliniind că Brașovul, acest vechi oraș de la poalele Tâmpei, a fost mereu o poartă a întâlnirii între români, un spațiu al frăției și al idealului de unitate.

Lansarea de la Iași, veche capitală a spiritului românesc, nu este întâmplătoare. Orașul lui Eminescu, Kogălniceanu și Cuza a fost mereu un centru al culturii și al renașterii naționale, iar evenimentul de la Casa de Cultură „Mihai Ursachi” se înscrie firesc în tradiția locurilor unde se înalță cuvântul și gândul românesc.

Prin această lansare, Editura Vasiliana 98 continuă să slujească neobosit valorile autentice ale culturii române, oferind publicului lucrări care nu doar informează, ci și inspiră. Într-o lume grăbită și adesea uitucă, astfel de momente ne reamintesc că rădăcinile neamului nostru sunt adânci și demne de prețuit.

Sunt așteptați la eveniment toți cei care iubesc istoria, cultura și spiritul românesc, toți cei care simt că a fi român înseamnă a păstra vie flacăra adevărului și a unității.

„Brașovul, spațiu al unității românești” nu este doar o carte, este o mărturie, o chemare la redescoperirea demnității naționale. Iar Iașul, prin această lansare, devine încă o dată cetatea de veghe a conștiinței românești.

Articolul 28 Octombrie 2025 – Lansare de carte lași: “Brașovul spațiu al unității românești – Tudor Vladimirescu, Revoluția de la 1821 și Brașovul”, de Cornel Vlad apare prima dată în Glasul.info.