Corneliu Moldovanu Arhive - Glasul.info

La 22 august 1917 cădea în luptă lângă Panciu (jud Vrancea) sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu

Glasul.info — Sat, 22 Aug 2020 09:13:16 +0000

Glasul.info - Glasul românilor de pretutindeni

La 22 august 1917 cădea în luptă lângă Panciu (jud Vrancea) sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu:

“Logodită cu gloria, Caterina a murit mireasă!”, scria la moartea eroinei jurnalistul Corneliu Moldovanu

Eroină română din Primul Război Mondial, Ecaterina Teodoroiu (născută Cătălina Vasile Toderoiu la 14 ianuarie 1894), dintr-o familie modestă din Oltenia, a insuflat tinerilor ostași români de pe front un curaj și o îndârjire rar întâlnită pe câmpurile de bătălie.

Exemplul tinerei cu un trup firav dar cu o voință de fier a îmbărbătat mii de soldați români în timpul Primului Război Mondial, iar despre ea se vorbea mereu cu un respect nedisimulat. Deși își dorea să ajungă învățătoare, venirea războiului a găsit-o ca asistentă medicală pe câmpurile de luptă, acolo unde află că toți frații ei se prăpădiseră pe câmpurile de bătălie.

Din dorința de a-i răzbuna pe toți cei patru frați ai ei care muriseră în lupte, Ecaterina Teodoroiu a cerut în mod voluntar să fie transferată la o unitate de combatanți.

Așa a ajuns “Caterina” cercetașă și participantă la Primul Război Mondial, murind la sfârșitul bătăliei de la Mărășești în timp ce lupta în fruntea unui pluton de infanterie al Armatei Române.

PS: imaginea de mai sus este statuia Ecaterinei Teodoroiu de la București, descoperită de noi în timpul unei vizite în capitală la începutul acestui an ( luna martie a.c. / 2020)

[envira-gallery id=’120033′]

Articolul La 22 august 1917 cădea în luptă lângă Panciu (jud Vrancea) sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu apare prima dată în Glasul.info.

14 august 1917: impresii despre Bătălia de la Oituz

Glasul.info — Tue, 14 Aug 2018 08:22:30 +0000

Glasul.info - Glasul românilor de pretutindeni

Bătălia de la Oituz reprezintă în egală măsură o pagină de glorie cât și de durere pentru poporul român. Românii au avut pierderi de aproximativ 12 mii de soldați la Oituz: morți, răniți, dispăruți, etc. Pierderile dușmanilor au fost cel puțin la fel de mari ca ale românilor.

În jurnalul său, Regina Maria avea să scrie și ea la 14 august 1917 următoarele:

“14 august
Carol /…/ ne-a dus cu automobilul pe mine și pe Mignon până la o poziție foarte înaintată pe Siret, de unde vedeam totul – de fapt nu vedeam mare lucru în afară de obuzele care ne explodau în față și deasupra capului. Încă de când ne apropiam de destinație aveam în stânga explozii care se țineau lanț – a fost o senzație ciudată, dar totul pare atât de simplu încât nici nu poți să-ți închipui oribila realitate – oribila realitate care se vede mult mai limpede în spitale. Ne-a tulburat foarte tare. “

Corneliu Moldovanu (pseudonim al lui Corneliu Vasiliu, n. 15 august 1883, Bârlad – d. 2 septembrie 1952, București) a fost un poet, romancier, critic de teatru, gazetar, fondator de reviste literare, director al Teatrului Național din București și Director General al Teatrelor, membru fondator și președinte al Societății Scriitorilor Români. A susținut cu înfocare lupta armatei române din timpul Primului Război Mondial, atât în paginile ziarului “România” cât și al altor publicații apărute în timpul războiului. De la Corneliu Moldovanu ne-au rămas câteva articole de glorificare a luptei armatei române din primul război mondial, articole scrise cu un cald devotament și respect pentru eroii patriei.

Cititi si: “Acest popor umil și necăjit de veacuri vrea astăzi cu orice preț biruința!”

“Și atunci oștile noastre au scris cel dintâi capitol de mărire la Oituz. În lunile aspre de iarnă, pe zăpada sticloasă și neîntreruptă, miile de leșuri ungurești și prusace au zugrăvit cu pete de sânge și umbre încremenite, piveliștea de glorie a unei armate renăscute. Stâncile Carpaților s-au luat la întrecere cu zidul piepturilor ostășești, dovedind o egală împotrivire atacurilor mereu reînnoite și mereu sterpe ale dușmanului. Acolo a fost Verdun-ul nostru!”, scria Corneliu Moldovanu la 14 august 1917

Cititi si: Pe 14 august 1916, România a declarat război Austro-Ungariei, intrând în Primul Război Mondial, de partea Antantei

Generalul german Johannes von Eben îi scria într-un raport trimis feldmareşalului Mackensen despre rezistența întâmpinată de Armata a 9-a ( n.r. din cadrul Armatei Imperiale Germane) din partea soldaților români la Oituz:

„Pentru că în urma luptelor grele efectivul infanteriei a scăzut, pentru că o punere în ordine a unităţilor şi un repaus pentru trupe erau absolut necesare, continuarea ofensivei nu mai era posibilă şi în consecinţă am ordonat ca deocamdată să se păstreze şi să se fortifice poziţiile cucerite. Trebuie ţinut seama că inamicul, favorizat de teren, continuă să opună cea mai desăvârşită rezistenţă atacurilor Armatei a 9-a.”

Articolul 14 august 1917: impresii despre Bătălia de la Oituz apare prima dată în Glasul.info.

Gânduri de 10 mai 1917: “Acest popor umil și necăjit de veacuri vrea astăzi cu orice preț biruința!”

Glasul.info — Thu, 10 May 2018 08:36:32 +0000

Glasul.info - Glasul românilor de pretutindeni

Gânduri de 10 mai 1917: “Acest popor umil și necăjit de veacuri vrea astăzi cu orice preț biruința!”

De la Corneliu Moldovanu ne-au rămas câteva articole de glorificare a luptei armatei române din primul război mondial, articole scrise cu un cald devotament și respect pentru eroii patriei.

Viata in razboi. Insemnari zilnice de pe front 1916-1918 – Mihail Vagaonescu

“Știm că suntem un popor mare, îngrădit în hotare înguste, care și-a ales singur calea în vârtejul măcelului european. A ridicat armele alături de cei care luptă pentru drept și libertate, fără să-și cântărească sângele vărsat și fără să-și târguiască jertfele și lacrimile. A dezlănțuit pretutindeni, pe câmpurile bătăliilor, cel mai eroic avânt și cea mai supraomenească oțelire. A dovedit că știe să moară cu seninătate și măreție.

Acest popor umil și necăjit de veacuri vrea astăzi cu orice preț biruința! Prin biruință își va dezrobi frații, după cum se va dezrobi pe sine, prin biruință va statornici hotare noi și firești neamului său reîntregit, după cum va lărgi brazda noului său ogor, răscumpărat pe veci cu cel mai generos sânge al plugarilor eroi.”, scria Corneliu Moldovanu la 10 mai 1917

Articolul Gânduri de 10 mai 1917: “Acest popor umil și necăjit de veacuri vrea astăzi cu orice preț biruința!” apare prima dată în Glasul.info.