Partidul Alianța pentru Unirea Românilor solicită demisia de urgență a Ministrului Sănătății, Vlad Voiculescu, a coordonatorului Departamentului pentru Situații de Urgență (DSU), Raed Arafat, în calitate de responsabili morali ai tragediei de la Institutul Matei Balș, precum și a managerului interimar Maria Nițescu, ca responsabilă directă.

Ne aflăm într-o situație cumplită și fără precedent, iar incendiul care a cuprins patru saloane de la parterul Institutului Matei Balș și în urma căruia au murit, până la această oră, cinci pacienți, este încă o dovadă a dezastrului total în care se află sistemul de sănătate și medical din țara noastră și a neglijenței și incompetenței criminale care caracterizează managementul de vârf al acestuia.

La două luni de la incendiul izbucnit la secția ATI a Spitalului Județean de Urgență din Piatra Neamț, România se confruntă cu o altă nenorocire, de această dată în Institutul Matei Balș, care a beneficiat recent de investiții moderne și care a fost condus, timp de 23 de ani, de Adrian Streinu-Cercel. Considerăm că doctorul Streinu-Cercel, astăzi senator și președinte al Comisiei de Sănătate din Senatul României, controversatul și veșnicul specialist în epidemii și măsuri draconice și delirante de restricție, este responsabil în aceeași măsură, fiind persoana care a controlat, până luna trecută, de jure și de facto Institutul Matei Balș.

Ne exprimăm regretul și transmitem condoleanțe familiilor îndurerate!

Dumnezeu să-i ierte pe cei care au fost răpuși de incendiu!

Dar situația în ansamblu, caracterizată prin subfinanțarea sistemului sanitar, corupția endemică, politizarea excesivă a administrației spitalelor, a ajuns intolerabilă și cerem asumarea de îndată a responsabilității. Vinovăția este fără echivoc a politicienilor a căror principală preocupare este păstrarea funcțiilor și a beneficiilor, identificând de fiecare dată țapi ispășitori sau indicând drept cauze, în mod cinic, defecțiuni de natură tehnică.

Cât îi mai poate răbda acest popor pe acești „manageri” politruci, cocoțați de ani și zeci de ani în posturi înalte, „specialiști” și „atotcunoscători”, pentru care noțiunea de „responsabilitate” este golită de sens și chiar inexistentă?

Articolul AUR: Din păcate, corupția și incompetența continuă să ucidă apare prima dată în Glasul.info.

Invitată de jurnalistul Mirel Curea la EVZ în emisiunea “Dosare de Presă”, Denise Rifai a fost întrebată la un moment dată despre “bărbații” politici de pe scena politică din România. Ajungând la fostul președinte Traian Băsescu, aceasta a spus nonșalant că: „Îl aleg întotdeauna pe Traian Băsescu. Cu toate relele lui”.

„Întotdeauna pe Traian Băsescu. Poate pentru că este cel mai aproape pe ADN-ul poporului român, pe structură, așa. E un tip din popor. Și e bărbat. Traian Băsescu e bărbat.(…) Dar peste elita asta care să cunoască politică, să studieze politică, e nevoie ca cei care conduc să fie bărbați. Iar Traian Băsescu este bărbat. A fost bărbat și este bărbat. A făcut și multe greșeli, dar suntem oameni. Acesta e răspunsul: pentru mine, întotdeauna Traian Băsescu. Cu toate relele lui.”, a spus Denise Rifai în platoul celor de la evz.tv

Articolul Cine a luptat la IRealitatea TV cu … corupția? Denise Rifai: „Îl aleg întotdeauna pe Traian Băsescu. Cu toate relele lui” apare prima dată în Glasul.info.

“Cea mai mare înșelătorie din sistemul medical american din ultimii 50 de ani. Sunt implicați medici și companii de dispozitive medicale
Escrocheria secolului în SUA. O rețea, din care fac parte inclusiv medici, se află în spatele unei înșelătorii de 1,2 miliarde de dolari. Medicii prescriau inutil dispozitive medicale, care erau apoi decontate la stat. Mai mult decât atât, numărul de asigurare rămânea în baza de date a escrocilor, care apoi decontau alte tratamente, fără ca pacientul să știe.”, scrie tvr.ro

Cu aproape o lună în urmă, pe data de 12 martie 2019, pe pagina de facebook a ambasadei americane la București, era postat următorul mesaj, însoțit de către un clip video cu referire la o “viață fără corupție”.

“Un nivel de trai mai bun, salarii corecte, învăţământ şi sănătate mai bune. Aşa ar arata viaţa fără corupţie, în viziunea acestor tineri români. Cum ar fi viaţa ta fără corupţie?“, scria pe facebook Ambasada SUA la București

Păi cum să arate? În mod sigur nu ca în SUA, după cum se poate vedea în exemplul de mai sus. Când își va vedea oare acest ambasador obraznic de treaba lui de diplomat? Sau, dacă-l roade atât de mult tema corupției, mai întâi să vindece corupția din țara lui, și abia apoi să țină lecții altora.

Când va termina oare ambasada sorosiștă (n.r. tot mai puțin pe zi ce trece a Statelor Unite) de la București cu toate aceaste discursuri demagogice, ipocrite, și mai ales cu toată propaganda neomarxistă? Dacă românii nu i-au iubit pe bolșevicii sovietici cu minciunile lor, de ce credeți că ar iubi minciunile bolșevicilor sorosiști / americani? Cum arată o viață fără corupție? Nu știm dacă pe lumea este cu adevărat posibilă o viață fără corupție, însă cu siguranță o viață fără Klemm în România va fi una mai bună pentru români…

PS: Acesta este un pamflet și trebuie privit ca atare

Articolul Deși escrocheria secolului tocmai a avut loc în SUA, Klemm caută corupția în bălăriile din România apare prima dată în Glasul.info.

In loc sa aiba grija de coruptia din tara lor, olandezii finanteaza jurnalismul de ancheta pentru a dezvalui coruptia din Romania?

 In loc sa aiba grija de coruptia sa, Olanda finanteaza  prin intermediul  Ministerului sau de Externe jurnalistii de la RiseProject sa scurme prin coruptia din Romania? Nu zicem neaparat ca e rau sa fie finantat jurnalismul de ancheta din Romania, insa cand vezi ca-si ignora coruptia din propria tara si sunt cu mult mai preocupati de cea din tara noastra si ne “canta” de dulce mai mereu prin Europa, parca simti prin toti porii ca e ceva tare in neregula in aceasta privinta.

Mai mult decat atat, cand apar in presa si imagini cu ambasadorul olandez la Bucuresti la masa cu adevarata avangarda a coruptiei, cu unul dintre autorii unora dintre cele mai mari tunuri date bugetului de stat al Romaniei, incepi sa-ti pui intrebari mai serioase cu privire la “bunele intentii” ale Olandei de a indeparta coruptia din Romania.

In loc sa aiba grija de coruptia din tara lor, olandezii finanteaza jurnalismul de ancheta pentru a dezvalui coruptia din Romania?

Printre ambasadele care isi vara neincetat coada atat in politica interna a statului roman, cat mai ales in problemele ce tin de mediul economic, financiar sau chiar militar ( n.r. a se vedea contractele in domeniul militar pe care au incercat sa le bage pe gat oficialilor romani) se numara bineinteles mai de fiecare data si ambasada Olandei.

Culmea este ca olandezii sunt atat de “binevoitori” sa scoata la lumina coruptia din Romania, insa cand este vorba de coruptia infaptuita de companiile olandeze, deodata olandezii “nu mai reusesc” sa intocmeaca actele la timp atunci trebuie sa-si ancheteze propriie companii:

[alert-success]“Dutch authorities also failed to respond on time to a 2008 Polish request to investigate electronics giant Philips, which led to the dismissal of Poland’s bribery case against the company.”, potrivit globalsecurity.org[/alert-success]

Potrivit luju.ro, publicatia RiseProject a fost depistata in urma unui control efectuat de ANAF ca este finantata de catre Ministerul Afacerilor Externe al Olandei. In conditiile in care Olanda este unul dintre cei mai inversunati contestatari ai primirii Romaniei si Bulgariei in spatiul Schengen, masura care de altfel a stopat niste potentiale avantaje economice pentru producatorii si comerciantii romani, dar si pentru firmele de transportatori, este limpede ca jurnalisti din Romnia erau finantati sa scrie in permanenta despre acte de coruptie care sa fie folosite mai apoi de catre Olanda ca pretext pentru neprimirea romanilor in spatiul Schengen.

Articolul In loc sa aiba grija de coruptia din tara lor, olandezii finanteaza jurnalismul de ancheta pentru a dezvalui coruptia din Romania? apare prima dată în Glasul.info.

Chris Terheș: “Indicii temeinice ca Kovesi ar fi comis abuz in serviciu, obtinand pentru sine folos necuvenit, exista deja.Pai ori combate DNA coruptia ori se preface, nu?”.

In urma deciziei completului sectiei de contencios de la Curtea de Apel Bucuresti, care a suspendat  pe 27 sept. 2017 executarea ordinului prin care Kovesi a dat-o afara de la DNA pe procuroarea Mihaela Iorga Moraru, preotul Chris Terheș ridica niste mari semne de intrebare cu privire la anumite “indicii temeinice” potrivit carora “Kovesi ar fi comis abuz in serviciu”.

Intr-adevar, in Romania republicii procurorilor si a statului din umbra au fost incepute dosare pentru abuz in serviciu chiar si pentru mult mai putin decat atat. Ne aducem aminte cu totii de cateva episoade de un penibil aparte in ceea ce priveste acuzatiile de “abuz in serviciu”.

[alert-success]”Un procuror DNA ar trebui sa inceapa de indata urmarirea penala impotriva lui Kovesi si sa o faca suspecta pentru comiterea infractiunii de abuz in serviciu

Un complet al sectiei de contencios de la Curtea de Apel Bucuresti a suspendat azi, 27 sept. 2017, executarea ordinului prin care Kovesi a dat-o afara de la DNA pe procuroarea Mihaela Iorga Moraru. Suspendat fiind, ordinul acesta nu mai produce efecte juridice, asa ca Iorga Morar se poate intoarce la DNA. Kovesi poate face recurs, insa hotararea este executorie.

Bomba aici, insa, e alta.

Acest ordin a lui Kovesi a fost suspendat de la executare pentru ca, la o “pipaire” a fondului de catre judecator, pare a fi NELEGAL si dat prin abuz de putere.

Iorga Moraru va ataca ordinul si pe fond, cerand anularea lui. Totusi, daca nu erau indicii ca ordinul ar fi nelegal, instanta nu-l putea suspenda de la executare.

In acest moment, asadar, exista indicii temeinice ca Kovesi a comis infractiunea de abuz in serviciu. Sa o luam pe rand:

1. Kovesi este functionar public.

2. Ordinul emis de Kovesi este un ACT.

3. Iata ca exista deja indicii ca acel act a fost emis “defectuos”, adica cu “incalcarea legii”, cum a spus CCR.

4. Ordinul/actul lui Kovesi a produs vatamare drepturilor si interesului legitim a lui Iorga.

Exista, iata, toate elementele pentru ca fapta lui Kovesi sa fie incadrata la abuz in serviciu, infractiune pedepsita cu inchisoare de la 2 la 7 ani.

5. Ordinul lui Kovesi a produs insa si folos necuvenit pentru sine, prin faptul ca a dat afara un procuror care nu i-a ascultat ordinele.

Ca atare, fapta asta a lui Kovesi intra la infractiunea asimilata infractiunilor de coruptie, asa ca limitele pedepsei sa maresc cu o treime.

Indicii temeinice ca Kovesi ar fi comis abuz in serviciu, obtinand pentru sine folos necuvenit, exista deja, deoarece un judecator DEJA a decis ca actul pe care l-a emis ar fi nelegal.

Normal ar trebui acum ca un procuror de la DNA sa se autosesizeze, sa inceapa urmarirea penala impotriva lui Kovesi si sa o faca suspecta. Pentru rationamente juridice mult mai slabe ministri din guvern au fost facuti suspecti.

Daca Iorga Morar ajunge in final sa si anuleze pe motiv de nelegalitate ordinul de serviciu prin care Kovesi a dat-o afara de la DNA, exista toate elementele constitutive pentru ca Kovesi sa fie inculpata pentru comiterea infractiunii de abuz in serviciu si trimisa in judecata.

Pai ori combate DNA coruptia ori se preface, nu? Cea mai tare bomba mediatica ar fi ca DNA sa isi inculpe propriul procuror-sef. Atunci ar arata ca sunt cu adevarat independenti si se lupta cu coruptia pe bune.”,  a scris Chris Terhes pe contul sau de Facebook[/alert-success]

Articolul Chris Terheș: “Indicii temeinice ca Kovesi ar fi comis abuz in serviciu, obtinand pentru sine folos necuvenit, exista deja.Pai ori combate DNA coruptia ori se preface, nu?” apare prima dată în Glasul.info.

Am avut dreptate! Coruptia a fost mentinuta in Romania si de catre cativa ambasadori mizerabili care au hăţuit si hărţuit mediul politic romanesc!

Pe blogul sau personal, profesorul Ion Coja publica un mesaj categoric cu privire la uriasa escrocherie din cazul Microsoft: “Vrem capul lui Băsescu, ambasadorii SUA – Nicholas Frank Taubman și Mark H. Gitenstein și ambasadorul Austriei – Martin Eichtinger, Boc, Udrea, Cocoș și restul bandei!”, scrie profesorul Ion Coja.

Profund nemultumit de faptul cum au decurs anchetele in cazul sau,  fostul ministru al Comunicațiilor, Gabriel Sandu, a sesizat  si DNA dar si Departamentul de Justiție al SUA. Prin denuntul lui Gabriel Sandu sunt vizati Traian Băsescu, Emil Boc, ambasadori ai Statelor Unite și Austriei, Elena Udrea, Dorin Cocoș, Claudiu Florică, Dinu Pescariu, dar si alte personaje din lumea politica si nu numai, despre care Gabriel Sandu a dat niste pretioase informatii anchetatorilor.

Am avut dreptate! Coruptia a fost mentinuta in Romania si de catre cativa ambasadori mizerabili care au hăţuit si hărţuit mediul politic romanesc!

Denuntul facut de catre fostul ministru al Comunicațiilor, Gabriel Sandu, este de altfel unul foarte amplu, plin de detalii despre diverse personaje care se infruptau cu nerusinare din avutul public al Romaniei.

[alert-success]”Dosar nr. 766/P/2016

Domnule Procuror,

Subsemnatul Sandu Gabriel,(…) in calitate de inculpat în Dosarul nr. 766/P/2016, prin apărător ales av. Daniel M.V. Chitic,

formulez în temeiul art. 290 C.pr.pen. prezentul

DENUNȚ

prin care vă aduc la cunoștință săvârșirea mai multor infracțiuni de care am luat cunoștință în perioada în care am fost membru al Guvernului României, respectiv 23.12.2008 – 01.09.2010, în calitate de Ministru al Societății Informaționale și al Comunicațiilor, dar și în calitate de vicepreședinte PDL Central, primvicepreședinte PDL Prahova, și coordonator al PDL Brăila.

Prin conținutul său, acest memoriu are valoarea unei declarații-denunț care să facă posibilă, dacă se va dori, cercetarea întregului context al contractelor încheiate de către Guvernul României cu Microsoft și care s-au constituit începând cu anul 2003 în “platforma de afacere Microsoft”, o escrocherie care a fost transpartinică, transguvernamentală și transfrontalieră. Uriașul prejudiciu al staului român nu poate fi calculat decât în condițiile în care va fi cercetată afacerea Microsoft din perioada 2003 – 2012.

Pentru început, iată câteva elemente din contextul în care s-a derulat în ansamblul ei operațiunea Microsoft, care a prejudiciat statul român cu zeci de milioane de euro:

1. Între Guvernul României și Microsoft, la Roma, data de în 17 Septembrie 2003, a fost încheiat un “Parteneriat strategic” care a avut ca efect instituirea unui monopol în favoarea gigantului IT american pe piața din România. Acest monopol a fost consfințit prin semnarea de către Dan Nica, ministrul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației pe de o parte și Steve Ballmer, CEO Microsoft, pe de altă parte, a unei “Scrisori de intenție privind Parteneriatul Strategic între Guvernul român și Microsoft”, și mai apoi prin semnarea la data de 15 apilie 2004 a Contractului 0115.RO care viza preluarea de licențe pentru operarea computerelor deținute de administrația centrală, (deși o parte din computere dețineau deja licență) dar și pentru proiectele de e-government și licențele educaționale. Arăt că numărul de licențe vizate depășea cu mult numărul computerelor existente. Acest contract încheiat între stat și o entitate privată a încălcat legile concurenței. Ca efect al încheierii “Parteneriatului strategic” și a “Contracatului 0115.RO”, Microsoft a devenit placa turnantă a pieței IT din România dar și a securității cibernetice a Statului român, fiind anihilată în același timp libera concurență pe piața IT din țara noastră prin legalizarea și instituționalizarea abuzului de poziție dominantă a companiei Microsoft în România. Menționez că Microsoft operează la nivel mondial prin subsidiare zonale ale concernului multinațional. În Europa, subsidiara mare a fost și este Microsoft Irlanda. Locația a fost aleasă anume întrucât are o legislație a impozitelor mai prietenoasă. Microsoft Irlanda a creat o reprezentanță în România numită Microsoft România.

2. La intervale de patru-cinci ani, contractul inițial a fost “novat” prin încheierea unor acte adiționale sau noi contracte de ambele părți în urma unor negocieri directe și netransparente care încălcau odată în plus legile europene ale concurenței. Contractele succesive care au “novat” “Parteneriatul strategic” și Contractul 0115.RO au fost făcute prin coruperea sistematică a oficialilor români prin instituirea unei grupări infracționale care s-a aflat de-a lungul timpului, în mod invariabil, în spatele echipelor de negociatori și cărora li s-au oferit ca recompensă procente importante din prețul contractelor încheiate cu statul român prin oferirea unor discounturi imense (ce mergeau până la 65%) din valoarea contractelor încheiate cu Guvernul României. Modul prin care comania Microsoft cumpăra influență la nivelul de vârf al statului român va fi descris în cele ce urmează în prezentul denunț.

3. Cum compania Microsoft (prin subsidiara sa Microsoft Ireland și repreznteanța sa – Microsoft România) nu putea încheia în mod direct contracte directe ca urmare a unei interdicții stabilite de instanțele internaționale în domeniul concurenței, Microsoft opera și comercializează în România în mod indirect licențe și servicii prin intermediul unor terțe companii agreate și abilitate în mod direct de către compania americană numite LAR (Large Account Reseller). Aceste terțe companii (pe care le vom numi în continuare LAR-uri) obțineau și obțin în mod netransparent discounturi stabilite în urma unor negocieri directe între acestea și compania Microsoft, această modalitate de ofertare directă către LAR-uri încălcând odată în plus legile internaționale ale concurenței. În România, au existat și au operat mai multe asemenea LAR-uri (persoane juridice române și/sau străine), care făceau oferte instituțiilor administrației publice centrale, dar de fiecare dată în spatele acestor LAR-uri se găseau aceleași persoane care alcătuiesc un grup criminal organizat.

4. Este esențial de reținut că discounturle acopereau o plăjă largă, între 17 și 65 la sută, ultimul procent fiind total nefiresc sub aspect comercial.

5. În 2009 a fost dată Hotărârea de Guvern 460 și s-a organizat o licitație, câștigată de D-CON.NET AG, un LAR reprezentat de Claudiu Florică, una și aceeași persoană care reprezenta și precedentul LAR care contractase cu Guvernul României – Fujitsu Siemens Computers GMBH (numit în continuare FSC).

6. Au fost prevăzute sume uriașe (de zeci de milioane de euro) pentru consultanță și asistență, pe care Guvernul României i-a plătit și care au fost dirijați către o rețea de offshoruri deținute de reprezentanții unui grup criminal organizat, alcătuit din peste o sută de persoane, avându-i la vârf pe Claudiu Florică, Dinu Pescariu și Dragoș Stan.

7. În cele ce urmează voi demonstra că Microsoft nu livra în realitate nici toate produsele (licențele) contractate și nici consultanța convenită. În schimb, avea acces la toate informațiile sensibile sau chiar la secrete ale statului român.

8. Prin intermediul LAR-urilor, Microsoft a făcut trafic de influență începând cu anul 2004, fiind susținut în acest sens de un grup consistent de oameni politici în frunte cu președintele de atunci al României, Traian Băsescu, cu primul-ministru Emil Boc, cu consilierul președintelui României, Theodor Stolojan, consiliera prezidențială Elena Udrea, devenită apoi ministru al Dezvoltării, soțul acesteia, Dorin Cocoș, de reprezentanți de frunte ai corpului diplomatic (ambasadorii SUA, a Austriei și Germaniei) și FMI, dar și de ofițeri superiori din Serviciul Român de Informații și STS (generalii SRI Dumitru Zamfir și Dumitru Cocoru, generalul STS Marcel Opriș, aceștia fiind reprezentanții prim adjunctului SRI, generalul Florian Coldea și directorului SRI George Maior).

9. Timp de circa 14 ani, sume uriașe de bani au fost, în baza contractelor Microsoft, preluate din bugetul diferitelor instituții centrale, prin intermediul directorilor Silviu Hotăran și Ovidiu Artopolescu (ultimul, o vreme, fiind și secretar de stat MCSI, sub patronajul lui Dan Nica, în calitate de ministru), având același partener, în persoana lui Claudiu Florică, ca director D-CON.NET AG și FSC, și cu aceiași colaboratori de bază din Microsoft, directorii Florin Pletea – toți plătiți prin prin intermediul Zonko Overseas Ltd. și alte offshore-uri înființate special în acest sens de către Sorin Eftene, director Microsoft, prin intermediul multinaționalei KPMG – un gigant în domeniul consultanței fiscale.

10.Din grupul infracțional organizat care au devalizat bugetul României și au spălat banii obținuți în acest mod, au mai făcut parte și Dragoș Nicolaescu, șef FSC (Fujitsu Siemens Computers GMBH), numit în această funcție de către Claudiu Florică, Diana Comănici director economic, și toți ceilalți directori Microsoft, membri ai delegației Microsoft în MCSI, directori FSC (Fujitsu Siemens Computers GMBH), directori D-CON.NET AG sau membri ai grupului D-CON.NET AG şi Dorin Cocoș care, începând din 2009, a devenit șeful neoficial al negociatorilor grupului Microsoft în raport cu Guvernul României.

În fapt, contextul electoral al anului 2008 a făcut ca în perioada 15-23 decembrie 2008, la insistențele domnului Gheorghe Ștefan cu susținerea PLD, în cadrul PDL, să se stabilească, prin algoritmul de desemnare al membrilor de partid, cu rezultate foarte bune în campanie electorală, ca funcția de Ministru al Comunicațiilor și Societății Informaționale, aripa PLD din PDL, să fie ocupată de subsemnatul.

Imediat după desemnare am fost chemat la partid, la PDL și mi s-a adus la cunoştinţă de către conducerea acestuia, modul de repartizare a funcțiilor de conducere în cadrul MCSI pe baza de recomandare a fiecărei filiale județene PDL.

În data de 23.12.2008 am fost instalat ca ministru MCSI de către domnul vice prim-ministru Dan Nica, cu recomandarea să lucrez cu „omul care știe totul în acel minister” pentru că el l-a înființat, secretarul general al ministrului, domnul Cezar Armeanu.

Am preluat MCSI pe bază de proces verbal de la ministrul Karoly Borbély. Menționez că acesta nu mi-a indicat absolut nicio problemă deosebită din activitatea ministerului.

Primele informații pe care le-am primit în minister au fost că acel minister este controlat de SRI și este condus de dl. Dan Nica prin intermediul dlui. Cezar Armeanu, acesta din urmă fiind pe statul de plată atât al lui Microsoft – FSC (Fujitsu Siemens Computers GMBH), cărora le reprezintă interesele, cât, mai ales, ale avocatului Doru Boștină, care îi reprezintă pe toți, respectiv Microsoft, FSC, Unicredit și MCSI.

În minister era un haos total. Se zvonea că toți șefii de departamente și o parte din angajați erau plătiți de FSC, Florică, TeamNet, Ghiță Sebastian, Siemens, SIVECO, și mulți alții.

În aceste condiții, imediat după preluare am dispus, la sugestia Secretariatului General al MCSI, domnul Cezar Armeanu, o ședință de lucru în care mi s-a adus la cunoștință o singură problemă și anume situația licențelor Microsoft cumpărate de dânsul în numele Guvernului României.

Problema principală ridicată de domnul Cezar Armeanu era inexistența sumelor aferente plăților necesare achitării licențelor nelivrate de Microsoft în perioada 2006 – 2008, dar care trebuiau plătite de MCSI în anul 2009. Este motivul pentru care a fost identificată o soluție de plată, optându-se pentru achitarea contravalorii unui număr antecalculat de ore de consultanță și de mentenanță. Servicii care, în cea mai mare parte, nu au fost prestate.

Ceea ce m-a nedumerit, din primul moment, a fost de ce acest contract de închiriere licențe Microsoft era urmărit de departamentul de politică externă al ministerului, și nu de departamentele de IT, achiziții, sau tehnic.

Divergența principală era între departamentul de politică externă, care urmărea derularea contractului și departamentele juridic și economic.

Ulterior, am înțeles că oamenii rețelei erau plasați exact în departamentul de politică externă al ministerului.

În primele săptămâni din ianuarie 2009, odată cu începerea mandatului meu de ministru MCSI, am dispus efectuarea unei inventarieri complete a licențelor Microsoft, gestionate în perioada 2006-2008, şi a licențelor necesare la nivelul anului 2009.

Rezultatul a fost absolut dezastruos. Nu exista nicio coerență în evidența Ministerului, hotărârile de guvern emise în 2008 nu aveau niciun fundament, nu exista niciun document care să stea la baza întocmirii și redactării acestor hotărâri de guvern, nu existau comenzi ale instituțiilor, procese verbale de recepție, de comodat, vouchere, ore de consultanță, nu existau procese verbale de recepție asura serviciilor. Documentul care consemna numărul de ore de consultanță, respectiv 50.000 de ore, document deținut în arhiva Secretarul general-ului MCSI, aferent perioadei 2004 – 2009 (ore evaluate în cadrul MCSI la 5.000.000 $ la nivel de LAR, valoarea de piață fiind de peste 8.000.000 $) dispăruse din evidența MSCI.

Am solicitat o situație a voucherelor date instituțiilor din contractul de licențiere. Nici aceasta nu exista.

Am solicitat documentele de livrare ale companiei Microsoft FSC în baza comenzilor date de instituțiile beneficiare, cuprinse în actele adiționale nr. 2, 3 şi 4, precum și procesele verbale de recepție a kit-urilor și a voucerelor de ore de consultanță, însoțite de contracte de comodat cu toate ministerele și instituțiile cuprinse în H.G. 634/11.06.2008 și H.G. 1193/24.09.2008, împreună cu H.G. 1451/12.11.2008. Aceste documente nu mi-au fost prezentate pentru, așa cum mi s-a spus, nu mai existau în minister. Dacă au existat vreodată.

Am avut o discuție foarte dură cu Secretarul general-ul MCSI, domnul Cezar Armeanu, care nu mi-a putut prezenta nicio explicație în condițiile în care nu exista niciun document în minister care să nu treacă pe la el. Foarte prietenos, mi-a spus că nu e nicio problemă pentru că are soluție pentru această situație și îmi va prezenta omul care deține toate documentele prin care va justifica situația de mai sus și care a întocmit și redactat toate hotărârile de guvern menționate mai sus.

Șefa serviciului juridic mi-a precizat că aceste documente nu există pentru că aceste hotărâri de guvern au fost pregătite de secretarul de stat Szomodi împreună cu Secretarul general-ul MCSI dl. Cezar Armeanu, și scrise de domnul avocat Doru Boștină.

Departamentele din cadrul Ministerului nu au fost implicate. Același lucru l-au susținut și directorul economic al MCSI domnul Florea și șefa Serviciului financiar, doamna Daneț, care mi-au argumentat, inclusiv pe documente scrise, de ce nu pot fi plătite sumele de 31.000.000 $ și 26.800.000 $ aferente actelor adiționale nr. 2,3 şi 4.

În urma analizării informațiilor oferite de toate aceste departamente, referitoare la actele adiționale 2, 3 și 4, subsecvente contractului 0115RO/2004, am constatat discrepanțe între prevederile textelor de lege ce vizau termenele de plată, livrarea de produse, cantitățile și modalitatea în care aceste produse puteau fi achitate doar în baza prevederilor bugetare al următorului an şi situația efectiv regăsită, astfel:

Prin Hotărârea de Guvern nr. 470/2004 și CTR 0115RO/2004 se prevedea la:

“Art. 2: plata ratelor se făcea in limita sumelor aprobate anual prin lege cu aceasta destinație din bugetul SGG-ului

Art. 3 alin. 2: instituțiile publice beneficiare vor primi câte un kit de instalare pentru fiecare dintre produsele solicitate.”

În anexa de la H.G. 470/2004 – contractul comercial de închiriere licențe, în art. 5 alin. 4 obligația de livrare se va considera îndeplinită la data prevăzută în notificarea adresată licențiatului de către Microsoft prin care se confirmă că licențiatul are acces la licențe și predă către licențiat câte un kit de instalare pentru fiecare instituție publică beneficiară având calitatea de afiliat inclus.

Contractul a fost semnat de către SGG pe o perioadă de 5 ani (2004–2009), valoarea inițială a contractului încheiat în anul 2004 între SGG şi Microsoft prin reprezentantul său Fujitsu Siemens GMBH Austria a fost de 54.567.465 $ pentru un număr de 50.155 licențe de drept de utilizare începând cu anul 2004 până în anul 2009.

Cuantificare Prejudiciu

Costul de finanțare în valoare de 11.000.000 $ a determinat creșterea valorii contractului de 42.000.000 $ oferta inițială, la 54.567.465 $ – suma apreciată de Gheorghe Gheorghina ca fiind o creștere nejustificată care nu poate fi explicată.

Total prejudiciu aferent contractului 115RO/2004 – 26.400.000 $ din care 11.000.000 $ costuri legale de finanțare și 15.600.000 $ plătiți ilegal cu avizul și acordul dat de Microsoft prin Silviu Hotaran, Ovidiu Artopolescu, Florin Pletea, Sorin Eftene, care au supravegheat afacerea Microsoft. Banii au fost împărțiți între Microsoft, FSC, KPMG şi directorii Microsoft enumerați mai sus, directorii FSC (Fujitsu Siemens Computers GMBH) Viena în frunte cu Malinovski, dar și ai FSC (Fujitsu Siemens Computers GMBH) România, Claudiu Florică, Dragoș Nicolaescu, Diana Comanici împreună cu cei care țineau legătura cu serviciile secrete și guvernele României – Dragoș Stan și Dinu Mihail Pescariu, bani pe servicii plătite dar nelivrate, ajungând la ei și prin ei la toți cei de mai sus.

H.G. nr. 470/2004 este ilegală pentru că trebuia să cuprindă obligativitatea de a se face licitație publică. Actul normativ a intrat în vigoare la data de 13.04.2004, după ce a fost semnat de:

– prim-ministrul Adrian Năstase – contrasemnează

– ministrul MCTI Dan Nica

– ministrul pentru coordonarea SGG Eugen Bejinariu

– ministrul Finanțelor Publice M. Tănăsescu

Odată cu intrarea în vigoare a acestei hotărâri, a fost abrogată o altă hotărâre, H.G. nr. 1473/2003, de asemenea ilegală, care atribuia competență SGG-ului de a semna contractul-cadru de licențiere, referitoar la produsele Microsoft. Aceasta a fost publicată în Monitorul Oficial al României, partea 2 nr. 912 din 19 decembrie 2003.

H.G. nr. 1473/2003 a fost semnată la 11 decembrie 2003 de următorii:

– prim-ministrul Adrian Năstase

– ministrul MCTI Adriana Ticau

– ministrul pentru coordonarea SGG Eugen Bejinariu

– ministrul Finanțelor Publice Mihai Nicolae Tănăsescu.

În prima parte a anului 2009, am avut câteva întâlniri cu toți șefii marilor companii de IT din România, printre care și doamna Irina Socol, președinte, director general al SIVECO SRL. Aceasta mi-a prezentat mai multe variante de îmbunătățire a sistemelor IT în Guvernul României, printre care şi propuneri de îmbunătățire a programelor de licențiere în cadrul Ministerului Învățământului, explicându-mi că nu se poate accepta sub nicio formă oferta Microsoft, întrucât este incorectă, compania SIVECO SRL livrând, în perioada 2000–2004, toate calculatoarele folosite de Ministerul Învățământului pe care erau instalate licențe Microsoft legale.

În 2009, am rezistat insistențelor domnilor Tatomir Cătălin, Sorin Eftene, Florin Pletea, care erau făcute direct sau prin intermediul ambasadei SUA și al ambasadorilor Nicholas Taubman și Mark Gittenstein – mai mult sub forma unor amenințări directe asupra mea și asupra Guvernului României – la presiunile domnilor Dorin Cocoș, Dinu Pescariu (cu care m-am văzut o singură dată în luna mai 2009, iar următoarea dată a intrat peste mine în casă în noiembrie 2009), Claudiu Florică – FSC (Fujitsu Siemens Computers GMBH), Dragoș Nicolaescu, Diana Comănici, dar mai ales a domnilor Cezar Cezar Armeanu și a avocatului Doru Boștină. Toți aceștia au depus eforturi pentru a mă convinge să includ în Hotărârea de Guvern soluția de rezolvare a licențelor Microsoft, în baza solicitărilor făcute de Mihnea Costoiu.

Vă aduc la cunoștință că începând din anul 2008, luna iunie, companiile Microsoft şi FSC (Fujitsu Siemens Computers GMBH) au impus un contract de consultanță juridică pentru MCTI cu avocatul Doru Boștină, care era în același timp și avocatul MCSI şi avocatul Unicredit Bank, lucrând direct cu domnii Florică Claudiu, Dinu Pescariu, Dragoș Nicolaescu, Florin Pletea, Sorine Eftene plus Călin Tatomir. Aceștia împreună au procedat la inițierea unui număr de Hotărâri de Guvern prin care se efectuau plăți ilegale. Respectiv:

1. Conform contractului comercial de închiriere licenţe – anexa la H.G. nr. 470/15 Aprilie 2004, care prevede că obligația de livrare se va considera integral îndeplinită la data prevăzută în notificarea adresată licențiatului de Microsoft Ireland Operation LTD, prin care se confirmă că licențiatul are acces la licențe și a predării către licenţiat a câte unui kit de instalare pentru fiecare instituție publică beneficiară, având calitatea de afiliat inclus.

2. Hotărârea de Guvern nr.199/27.02.2008 prevede, la Articolul 2.2 că autoritățile și instituțiile publice beneficiare au obligația de a transmite, până la data de 30 martie a fiecărui an către MCTI numărul echipamentelor de calcul instalat în cadrul instituției, numărul de licențe existent și numărul de licențe necesar a fi închiriate, cu justificarea necesității, iar MCTI are responsabilitatea de a centraliza și corela aceste informații.

La Articolul 3 se prevede că MCTI verifică modul de utilizare de către fiecare autoritate și instituție publică beneficiară a avantajelor și servicilor aferente contractului comercial de închiriere de licențe Microsoft.

3. Hotărârea de Guvern nr.634/11 iunie 2008 prevede plata fără recepționarea vreunui produs. În plus, urmau să fie livrate în luna iunie 2008 produse care aveau să fie folosite începând de la 01.01.2006. În Articolul 2, în schimbul acestora, se prevedea plata sumei de 26.172.156 $. Conform Articolului 3, MCTI urma să distribuie licențe pe bază de contract de comodat instituțiilor și autorităților publice beneficiare (în data de „aprilie 2006” cu drept de folosință de la data de 01.01.2006), În Anexa nr. 2 a Actului adițional nr. 2 se prevedea dreptul neexclusiv de a utiliza produsele software Microsoft închiriate și kiturile de instalare corespunzătoare.

În actul adițional nr. 2/11 Iunie 2008, la contractul 0115 RO/2004 se stabilea ca până la data de 31.03.2006 să fie predate kiturile către SGG și contractul de comodat semnat cu instituțiile beneficiare.

Ministrul Karoly Borbély, Secretarul General al MCSI Cezar Armeanu, Secretarul de Stat Szomodi și Microsoft, prin Călin Tatomir, Florin Pletea, Sorin Eftene au făcut presiuni uriașe asupra mea, pentru a renunța la verificarea inventarelor licențelor primite și pentru a face face plățile retroactiv, în schimbul unor produse nelivrate şi nerecepționate. Produsele așa-zis livrate au fost comunicate MCSI prin intermediul avocatului Boștină Doru, care a și redactat hotărârile de guvern, inclusiv contractele și anexele lor către Microsoft. În acest sens a colaborat cu Călin Tatomir, Sorin Eftene, Florin Pletea și echipele subordonate lor. De la Fujitsu Siemens Computers GMBH au participat Claudiu Florică, Dragoș Nicolaescu, Diana Comănici, care au împărțit banii obținuți ilegal de la Guvernul României între Microsoft, FSC, directorii Microsoft, directorii FSC prin offshore-urile lui Dragoș Stan, Dinu Pescariu, Thomas Heintschell .

Semnificativ cred că este faptul că Dragoș Stan, Dinu Pescariu și Claudiu Florică sunt patronii din umbră ai firmelor Lisaos – Balzac – Essim cu același sediu în Cipru – Limassol Cipru Griva Digeni 115 Trident Centre 3101 (Certificat de înregistrare fiscală 122 601 96 Q nr. incorpore HE 260 196), acționar majoritar în Synotech Global Service România SRL, fosta DIM SOFT, actualul loc de muncă al lui Sorin Eftene, care a lucrat permanent în subordinea lui Claudiu Florică, la fel ca și D-CON.NET AG în 2014 – și care a devenit Synotech Global Service Switzerland GMBH (aspect confirmat prin păstrarea numărului de înregistrare la ORC, J40/2051/1994 rezultân în urma fuziunii prin absorbție a societăților Abacus System & Solutions J40/2476/1998 si Abacus Telcon J40/2994/2005), proiect semnat și de Rilla Roxana, avocat partener cu Chirvase Neculai, soțul Rilla Cornel fiind plătit de Florică pentru a fi consilierul ministrului V. Vreme.

De remarcat că la nivelul anului 2004, societatea Quinn Asociated LTD, ce avea ca beneficiar real pe Dragoș Stan, este reprezentată de către Irene Spoerry şi Andreas Moustras, persoane ce se regăsesc cu drept de reprezentare și semnătură pentru Essim Partners şi Balzac la nivelul anului 2009.

Acest lucru rezultă din contractele semnate între Baringwood si Essim si Balzac, la fel cum D-CON.NET AG si Baringwood sunt reprezentate de Erich Amman. [1]

Călin Tatomir, Sorin Eftene, Florin Pletea, directori Microsoft, împreună cu Claudiu Florică, Dragoș Nicolaescu, Diana Comănici, Victor Malinovski, și ceilalți directori FSC GMBH, prin intermediul lui Dragoş Stan și Dinu Pescariu, au întocmit, prin intermediul avocatului Doru Boștină, împreună cu Cezar Armeanu, secretar general MCTI și cu aprobarea ministrului Karoly Borbély și a Secretarul de stat Szomosi, următoarele Hotărâri de Guvern ilegale, pentru plăți retroactive, pentru marfa nelivrată, toate fiind făcute pentru înșelarea Guvernului României cu suma de 31.144.865 ,64 $ plus 26.725.491 ,36 $, în total însumând 57.970.367 $.

Marfa nelivrată reprezintă 31.144.865,64 $.

Cred că este important să precizez că în anul 2009, a avul loc o întâlnire în patru, impusă lui Pinalti (Gheorghe Ştefan) de Traian Băsescu, Elena Udrea și Dorin Cocoș, în care Claudiu Florică a explicat afacerea Microsoft, FSC, MCTI, cu modul de plată și cu prelungirile de contract FSC 2009 – 2012. Menționez că îl cunoșteam pe Dorin Cocoș din 2007, când în calitate de vicepreședinte PLD, Theodor Stolojan mă trimitea la el pentru a ține adunările PLD la Eurohotels.

Mai fac precizarea că și Emil Boc mi-a pus în vedere să rezolv problema plății, iar Gheorghe Gherghina de la Ministerul Finanțelor m-a presat să plătesc. La rândul ei, Elena Udrea m-a obligat să mă văd cu Cocoș. Cocoș Dorin m-a sunat și m-a presat la rândul lui să rezolv plățile pentru Microsoft. La fel, presiuni în acest sens făceau FSC prin Wolfgang Horak, Dragoș Nicolaescu, Diana Comănici, avocatul Doru Boștină (Secretarul general MCSI) și Cezar Armeanu. Precizez că, în aceeași direcție au făcut presiuni și Nicolas Taubman și Mark Gittenstein, ambasadori ai Statelor Unite în România.

În cele din urmă o parte din mită nu a mai ajuns la destinatarii finali, pentru că eu am refuzat să plătesc retroactiv 57.000.000 $ fără dovada efectuării prestației serviciilor și livrării produselor.

În continuare, în vederea derulării operațiunilor Microsoft, s-a decis elaboarea unei noi Hotărâri de Guvern, în baza căreia urmau să se plătească licențele din 2004, la care vom primi 50.000 de ore de consultanță plus produse Software Microsoft plus servicii, iar pentru cele nelivrate în 2006, 2007, 2008, 2009 se va prelungi perioada de drept de folosință până în 2012.

În momentul în care Mihai Tănăsescu, în calitate de şef al delegației FMI în anul 2009, (una și aceeași persoană cu cea care a semnat în 2004 HG-urile ilegale pe relația cu Microsoft) a făcut presiuni uriașe către Emil Boc, acesta din urmă i-a dat ordin lui Gherghina să plătească 31.144.865,64 $ în baza Actului Adiţional nr.2 în favoarea Unicredit București. Ulterior, domnul Dragoș Nicolaescu și-a dat demisia, FSC prin Diana Comănici și W. Horar nu au mai recunoscut înțelegerea și au preferat să recunoască nelivrarea, iar Sorin Eftene și Florin Pletea, în calitatea lor de directori ai Microsoft România, au spus clar că fără FSC (Fujitsu Siemens Computers GMBH) se oprește discuția.

Prin Hotărârea de Guvern nr.1451/2008 i s-a atribuit MCTI dreptul de a semna actul adițional nr.4, valoarea totală a acestuia fiind de 26.725.491,36 $ pentru un număr de 40.939 licențe cu drept de utilizare începând cu anul 2007 până în 2009, respectiv 22.860 licențe cu drept de utilizare începând cu anul 2008 până în anul 2009.

Suma nu a fost achitată din cauza unor deficiențe constatate în actul adițional încheiat, cu efecte în derulare. Factura a fost stornată cu acceptul firmei.

Contractul comercial de închiriere de licențe numărul 0115/RO, încheiat la 15.04.2004, prevede la articolul 5.4 că obligația de livrare se va considera integral îndeplinită la data prevăzută în notificarea adresată licențiatului de Microsoft Ireland Operations LTD, prin care se confirmă că licențiatul are acces la licențe, și a predării către licențiat a câte unui kit de instalare pentru fiecare instituție publică beneficiară având calitatea de afiliat inclus.

Toate H.G.-urile de mai sus sunt absolut ilegale. Ele au fost făcute pentru plata în anul 2009, a unor produse și servicii nelivrate în perioada 2004-2009, fiind întocmite pe baza datelor furnizate de Microsoft prin domnii Sorin Eftene, Florin Pletea, Călin Tatomir și a echipei Microsoft, care cunoșteau clar că prin FSC România si FSC Austria (prin Malinovski, Horak, Claudiu Florică, Dragoș Nicolaescu, Diana Comănici) au încercat să fure de la statul român de suma de 57.000.000 $ prin HG-uri ilegale redactate de avocatul Doru Boștină, întocmite de Cezar Armeanu și aprobate de ministrul Karoly Borbély, bugetate de Varujan Vosganian, și semnate și aprobate de Călin Popescu Tăriceanu.

Acest furt grosolan a fost cercetat de DNA, însă făptuitorii mai sus menționați au fost favorizați prin necorelarea cu Dosarul 187/2013, prin prescrierea faptelor din Dosarul 21/P/2006, și prin mușamalizarea Dosarului 448/P/2011.

Menționez că și subsemnatul am fost șantajat să plătesc ilegal cei 57.000.000 $ de către Claudiu Florică şi Dorin Cocoș în mod direct, și indirect de către Traian Băsescu, („Tăticuțul”), Elena Udrea, Emil Boc, Călin Tatomir, Florin Pletea, Sorin Eftene, Gheorghe Gherghina, W. Horak, Dragoș Nicolaescu, Diana Comănici, avocat Doru Boștină, Răzvan Radu, Șerban Tănăsescu, dar mai ales de ambasadorii Nicholas Taubman, Mark Gittenstein, Martin Eichtinger, care m-au forțat să plătesc aceste sume furate de Microsoft cu complicitatea FSC (Fujitsu Siemens Computers GMBH) și gruparea Florică.

După intervenția brutală a domnului Mihai Tănăsescu, în calitate de șef al FMI, la Emil Boc, acesta i-a determinat pe domnii Gh.Gherghina și Cezar Armeanu să plătească 31.000.000 $.

Înțelegerea cu Călin Tatomir, Sorin Eftene, Florin Pletea, în calitate de reprezentanți ai Microsoft, pe de-o parte, și Claudiu Florică, Dragoș Nicolaescu, Diana Comănici, ca reprezentanți ai FSC, pe de altă parte a fost de prelungire a contractului pentru perioada 2009 – 2012 și plata sumei de 54.000.000 $ în perioada 2009 – 2012 pentru icențele din 2004. Iar pentru diferența de până a 57.000.000 $ , 50.000 de ore de consultanță în perioada 2009-2012. Ca urmare a negocierilor dure pe care le-am purtat cu aceștia, știind că au furat cei 31.000.000 $ prin Colina Investment direct de la Unicredit, mai sus numiții au preferat să renunțe la 26.000.000 $.

Subliniez că ambasadorii Nicolas Taubman, Mark Gittenstein, Martin Eichtinger, m-au amenințat că voi suporta consecințe serioase dacă nu voi plăti hotărârile de guvern.

Este important să fac precizarea că accordul semnat de Guvernul Românei prevede foarte clar că 163.428 de licențe instalate pe 163.428 de calculatoare, vor avea implementate un număr de 36 proceduri la toate cele 27 de instituții, conform Hotărârii de Guvern 460/2009, cu instituții comasate.

1. Ministerul Afacerilor Externe

2. Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri

3. Ministerul Apărării Naționale

4. Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului

5. Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale

6. Ministerul Sănătății

7. Ministerul Public

8. Ministerul Finanțelor Publice

9. Ministerul Justiției

10. Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din decembrie 1989

11. Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale

12. Ministerul Mediului și Pădurilor

13. Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale

14. Secretariatul General al Guvernului

15. Departamentul pentru Relația cu Parlamentul

16. Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice

17. Centrul Român pentru Promovarea Comerțului și Investitiilor Străine

18. Oficiul Național de Prevenire și Combaterea Spălării Banilor

19. Consiliul Național de Contestare a Contestațiilor

20. Institutul Național de Statistică

21. Oficiul Național pentru Cultul Eroilor

22. Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat

23. Ministerul Transporturilor și Infrastructurii

24. Ministerul Culturii și Patrimoniului Național

25. Ministerul Administrației și Internelor

26. Ministerul Educației, Cercetării Tineretului și Sportului

27. Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret

Fiecare din aceste instituții cumulat pe toate cele 164.428 de calculatoare, adunate ca număr de licențe totale pe instituții, ar fi trebuit să aibă fiecare un sistem intranet securizat de STS, care per total să facă intranetul Guvernului cu 36 proceduri instalate și funcționale pe fiecare calculator, și în interconexiune respectiv cu:

P1 – Achiziții publice

P2 – Analiză și elaborare acte normative

P3 – Analiză și soluționare petiții

P4 – Avizarea instrumentelor de plată cu acces la distanță

P5 – Circuitul informațional

P6 – Controlul documentelor

P7 – Controlul înregistrărilor

P8 – Deplasări externe

P9 – Deplasări interne

P10 – Derularea financiară a contractelor UMP

P11 – Elaborare politici și strategii în domeniul societății informaționale

P12 – Elaborarea proiecte e-guvernare

P13 – Elaborarea planului strategic

P14 – Elaborarea poziției de negociere a României la UE

P15 – Elaborarea procedurilor

P16 – Elaborarea propunerilor de politici publice

P17 – Elaborarea propunerilor de politici și strategii în comunicații

P18 – Evaluare și inventariere a bunurilor primite cu titlu gratuit

P19 – Evaluarea performanțelor personalului contractual

P20 – Evaluarea performanțelor profesionale ale funcționarilor publici

P21 – Fișa postului

P22 – Furnizarea informațiilor de interes public

P23 – Gestionarea abaterilor

P24 – Managementul riscului

P25 – Metodologia de elaborare a bugetului propriu

P26 – Metodologia privind recrutarea și selecția funcționarilor publici

P27 – Metodologia privind recrutarea și selecția personalului contractual

P28 – Monitorizare mentenanța autoturisme și consumul de combustibil

P29 – Organizarea și efectuarea controlului

P30 – Program de audiențe

P31 – Prezenta personalului în MCSI

P32 – Procedura de achiziție publică de bunuri pentru proiectul EBC

P33 – Procedura de achiziție publică de servicii pentru proiectul EBC

P34 – Recepția produselor, evidența și gestionarea

P35 – Reprezentare grupuri de lucru tehnice

P36 – Stabilire și monitorizare obiective specifice.

Cele 36 de proceduri pentru cele 27 de institutii implementate pe 163.428 de calculatoare ar fi însemnat intranetul Guvernului și baza pentru trecerea la societatea informațională.

La data de 30 iunie 2010 am anunțat Microsoft și D-CON.NET AG că voi suspenda plățile pentru nelivrare. Presiunile făcute de Microsoft, Claudiu Florică și mai ales Dorin Cocoș și Elena Udrea, au dus la “demisionarea” mea de către prim ministrul Emil Boc la ordinul presedintelui Traian Băsescu.

Referitor la implicarea reprezentanților SRI și a fostului președinte Traian Băsescu, declar următoarele:

În luna ianuarie 2009, am fost solicitat de domnul Sebastian Ghiță – sponsorul personal al doamnei Roberta Anastase, pentru o întâlnire cu o persoană foarte, foarte importantă.

Am fost preluat de la minister de mașina cu șofer a domnului Sebastian Ghiță și, împreună cu acesta, am fost dus la unul din sediile SRI, unde ne aștepta domnul general Dumitru Zamfir.

Aici am aflat următoarele:

1. MCSI este un obiectiv strategic pentru siguranța națională, iar obiectivul principal al ministeriatului meu va fi CERT-ul, care este în subordinea mea directă, în componența ICI-ului dar care va fi coordonat în mod direct de SRI prin detașarea unui ofițer SRI, care cunoaște foarte bine problema. CERT-ul urma să facă parte din organizația europeana E NISA.

2. Punctul unic de contact (PCU) era următorul obiectiv strategic, acest punct unic de contact urmând să fie modul de comunicare securizată a României cu Uniunea Europeană;

3. Am aflat deasemenea că prioritatea numărul unu a SRI era securitatea cibernetică a României

4. În consecință, toate proiectele IT sau produse Software vor avea și o componentă de securitate și, implicit, o viză mai mult sau mai puțin vizibilă a SRI-ului.

5. România are ca obiectiv o singură bază de date care să fie o componentă a S.I.I. – Sistemul Informativ Integrat – cu maximum de servicii de e-Guvernare posibile pe fiecare etapă, pentru trecerea către o societate informațională.

Pentru realizarea acestor obiective, am avut întâlniri săptămânale și, uneori, zilnice pe această temă, precum și pe alte teme de interes național sau de siguranță națională cu domnii general Dumitru Zamfir, Dumitru Cocoru din SRI precum și cu domnul general Marcel Opriș, directorul STS.

Am primit un material de la SRI, pe baza căruia am elaborat Strategia Națională de trecere către societate informațională – e-România. După primirea materialului, am procedat la stabilirea obiectivelor și am făcut prima licitație e-România 1, care, împreună cu e-România 2, trebuiau să cuprindă 169 servicii de e-guvernare, care funcționau în teritoriu, fiind realizate prin proiectele cu fonduri europene precum și cel puțin 40 de servicii de e-guvernare la nivel național.

Nu am știut cine a câștigat e-România 1. După câștigarea licitației e-România 1, la începutul anului 2009, am fost sunat de domnul Sebastian Ghiță, cu care m-am întâlnit și care mi-a spus următoarele:

1. trebuie să țin cont de Dorin Cocoș, care are interese cu Elena Udrea, care la rândul ei are o influență uriașă asupra lui Traian Băsescu. De altfel, se pare că, la acel moment, Dorin Cocoș mă “pârâse” deja președintelui Băsescu că “cu Sandu nu se poate lucra”.

2. Ministerul meu are un proiect e-România, iar el, Sebastian Ghiță, este cel care l-a câștigat dar este de acord ca o parte din proiect să fie preluat de Dorin Cocoș, la insistențele domnului Dinu Pescariu. În acest sens, mi-a solicitat ca, în zilele următoare, să îl primesc pe grecul care, împreună cu Claudiu Florică, era șef de consorțiu, sugerându-mi să accept condițiile puse de Cocoș – Pescariu – Florică, întrucât aceștia au acordul lui Traian Băsescu și “viza” lui Florian Coldea, motiv pentru care nu avea rost să “îmi bat cuie în talpă”.

A doua zi, am avut ședință de Guvern, prilej cu care am fost rugați de Elena Udrea, colega mea ministru, să ieșim puțin din ședință pentru avea o discuție. Odată ieșiți, aceasta m-a rugat să-l văd în ziua următoare la ora 8:30, la Eurohotels, pe domnul Dorin Cocoș. Am acceptat, pentru că deja toată situația devenise explozivă.

La data și locul stabilite de către doamna Elena Udrea, m-am întâlnit cu domnul Dorin Cocoș. Acesta a ținut să-mi spună că, anterior întâlnirii cu mine, a vorbit cu președintele Băsescu și s-a înțeles totodată și cu domnul Sebastian Ghiță. În acel moment, după discuția cu mine, urma să îl sune pe președintele Băsescu, să îi confirme că am acceptat să îi primesc pe Claudiu Florică împreună cu un cumnat al acestuia, un grec, implicat compania care câștigase licitația e-România 1. Cu acesta și împreună cu Sebastian Ghiță, care conducea echipa TeamNet, urma să discut condițiile de desfășurare a contractului.

Am acceptat și i-am spus domnului Cocoș ca “grecul” să contacteze secretariatul meu de la minister. Acesta a sunat și a fost stabilită o întâlnire. În pregătirea întâlnirii, eu am hotărât să fie întrunită pe echipe de negociere, din care însă nu am dorit să fac parte.

După câteva săptămâni, în care domnul Claudiu Florică s-a aflat quasi permanent în MCSI, nu s-a ajuns la niciun rezultat în urma negocierilor purtate, deoarece noua echipă de negociere condusă de Claudiu Florică voia să schimbe total condițiile de licitație, în special să reducă la jumătate a numărului de servicii de e-Guvernare.

Într-una din discuțiile pe care l-am avut cu domnul Claudiu Florică de față chiar cu consilierii, care au avut în sarcina de serviciu negocierea contractului România, mi-a făcut precizat ca el nu reprezintă doar interesele lui, ci și pe ale lui Sebastian Ghiță și mai ales Dorin Cocoș și că, de față cu acesta (Claudiu Florică), domnul Dorin Cocoș l-ar fi sunat de președintele Traian Băsescu, pentru a îi expune situația și a-i spune că “se pare că Gabriel Sandu joacă într-un alt film.” În concluzie, Claudiu Florică mi-a spus că propunerea lui a fost discutată de către domnul Dorin Cocoș cu domnul președinte Băsescu, care cunoaște problema, urmând ca un om al lui Florian Coldea să ia legătura cu mine și să îmi explice cum poate deveni legal tot ceea ce-mi cer ei, cum vor fi disponibilizați 1,8 milioane de euro din această afacere, care se va face cu ei (Claudiu Florică, Dinu Pescariu, Dorin Cocoș și Sebastian Ghiță) sau deloc.

Ulterior, am fost sunat din nou și de către domnul Sebastian Ghiță, prilej cu care am avut o discuție extrem de dură cu acesta, în care și el a ținut să îmi precizeze următoarele:

1. Dorin Cocoș lucrează în numele președintelui Traian Băsescu, pentru Băsescu și Elena Udrea;

2. Având această atitudine și comportament nu voi apuca sfârșitul anului în fotoliul de ministru;

3. Am fost întrebat “ce treaba am eu cu bugetul Ministerului?” Și mi-a sugerat “să-mi văd de treaba mea și să accept condițiile puse de Cocoș – Florică – Pescariu, pentru că, în caz contrar, îmi voi pune serviciile în cap, având în vedere ca acești domni lucrează pentru “ei”;

4. Sebastian Ghiță mi-a spus că va încerca să mă ajute dar cuplul Cocoș – Perscariu, cu sprijinul doamnei Udrea, era “mult mai tare decât” el la aceea dată.

5. Tot Sebastian Ghiță mi-a sugerat să accept cererile lui Florică – Pescariu – Cocoș, măcar pentru a câștiga timp, pentru că “mi l-am pus și pe Pinalty în cap”

Într-adevăr, în zilele următoare s-au repetat aceleași presiuni venite din partea doamnei Elena Udrea și Gheorghe Stefan, presiuni la care s-a adăugat și un telefon direct primit de la președintele Traian Băsescu, toți solicitându-mi să am o nouă întâlnire cu domnul Dorin Cocoș.

A trebuit să accept întâlnirea cu Dorin Cocoș, care mi-a solicitat mod expres să accept următoarele cerințe și condiții:

1. proiectul va fi funcțional în trei ani (lucru pe care personal îl consideram inacceptabil, deoarece acesta ar fi trebuit să fie pus în funcțiune în maximum un an)

2. Vor fi înjumătățite numărul de servicii cuprinse în proiect;

3. Pentru serviciile care urmează a fi implementate (cealaltă jumătate) se va proceda la o suplimentare cu 50 la sută a bugetului afectat;

4. Vor fi anulate creditele de angajament și se va trece totul pe bugetul anului 2009, cu plată anticipată.

Ulterior acestei discuții, mai exact a doua zi, m-am văzut și cu domnul Claudiu Florică. La această întâlnire am avut un comportament mai mult decât neprietenos cu interlocutorul meu, căruia i-am spus “să se ducă dracului învârtindu-se, la pachet cu Ghiță, Cocoș, Pescariu” și am cerut să-mi facă plăcerea de a nu-l mai vedea în perioada următoare.

Ca răspuns la mesajul meu tranșant, domnul Claudiu Florică, cu tupeul care îl caracterizează, m-a amenințat că dacă nu accept condițiile impuse, acesta “mă va turna”. Deși nu avea de ce să mă tem de o eventuală delațiune, am luat în serios amenințarea acestuia, fiind conștient de susținerea formidabilă pe care o avea din partea FSC și Microsoft și, prin acestea, interesele lor fiind susținute și de ambasadele SUA, Germaniei și Austriei, influența sa ajungând în acest mod până la primul-ministru Emil Boc și președintele României, Traian Băsescu.

În pofida presiunilor și amenințărilor primite, subsemnatul am anulat licitația e-România 1, împiedicând astfel ca bugetul statului român să fie căpușat prin comisionare de către aceleași grupuri de persoane, fapt care, în mod evident, a avut ca efect direct situația în care mă găsesc acum.

În luna septembrie 2010, am avut o discuție foarte dură cu domnul Gabriel Marin, care m-a atenționat că e-România nu se va mai face din următoarele considerente:

1. domnul Valerian Vreme nu înțelege nimic din nimic și este controlat în proporție de 100% de cuplul Udrea – Cocoș;

2. “S-a băgat pe fir cuplul de jigodii ordinare” Pescariu – Florică, care “sunt niște nemernici și vor fura tot”;

3. A venit la el Dinu Pescariu și i-a cerut milioane de euro comision în numele lui Dorin Cocoș, spunându-i că, în caz că nu-i va primi, va bloca proiectul. Mi-a mărturisit că, dacă ar fi dat acești bani, nu ar mai fi putut termina proiectul.

După această discuție, am luat masa cu domnul ministru Valerian Vreme și cu domnul secretar de stat Marius Fecioru. Cu acest prilej, domnul Valerian Vreme mi-a spus că președintele Băsescu îi interzisese să mă vadă. Tot atunci Marius Fecioru mi-a spus clar că Elena Udrea și Dorin Cocoș vor să mă scoată din partid, pentru că sunt incontrolabil și, pentru a mă face să tac, s-au gândit chiar să îmi facă un denunț la DNA.

Cu acest prilej, amândoi mi-au spus că nici Microsoft și nici e-România nu mai sunt problemele mele și că ar fi mai bine să îmi văd de drum și poate așa voi scăpa. Menționez deasemenea că amândoi știau de situația Omnilogic, amândoi fiind chemați la acel moment la ordin de către Dorin Cocoș.

După mai mult timp, m-am revăzut cu Gabriel Marin, care mi-a spus clar că Dinu Pescariu l-a șantajat și, împreună cu Claudiu Florică “i-au furat bani”, care au ajuns și la Cocoș. Cu acest prilej mi-a mărturisit că el, personal, ca urmare a șantajului căruia i-a fost supus, a plătit 3 milioane € comision către triada Pescariu-Florică-Cocoș dar că el nu a primit niciun ban din acest proiect.

Eu l-am avertizat că Agenția “România digitală”, cu cei 27 de angajați ai săi, va trebui să lucreze doar pentru e-România, altfel aruncă totul în aer.

El mi-a spus clar că Pescariu, Cocoș și Florică i-au furat banii pentru proiect și au blocat proiectul și nu are ce să le facă, deoarece a aflat că off-shore-urile înființate de aceștia sunt în realitate societățile “bidoane colectoare” ale Securității, și că, din aceste societăți, Dorin Cocoș scoate bani pentru președintele Traian Băsescu și Elena Udrea. Mai mult, acesta mi-a spus că ei nici nu se ascund, lucrând pe față, Pescariu spunându-i fără să vrea că banii vor fi plătiți în “off-shore-ul Microsoft”, de unde ia bani toată lumea: șefii Microsoft, oamenii “serviciilor” românești, politicieni și mulți alții, “de ajuns să îi fie frică până și lui când se va sparge buba”. Tot Pescariu i-ar fi spus că el a plătit, „însă banii nu au ajuns unde trebuia, și acum nu mai știe ce să facă”.

Aceste declarații au fost confirmate și se coroborează cu declarațiile lui Dorin Cocoș care, în Dosarul 1865/1/2016 (numit “Microsfot II”), a declarat că “Dinu Pescariu a efectuat la solicitarea sa următoarele plăți:

– 500.000 euro către o firmă chinezească numită Shanzen pentru următoarele produse: 300.000 geci, 1.000.000 pixuri, 300.000 umbrele, 300.000 fesuri, 300.000 fulare, 1.000.000 brichete;

– 300.000 euro la o altă sucursală îm Austria pentru achitarea altor produse de campanie electorală;

– 1.700.000 euro în mai multe tranșe plătită începând cu sfârșitul anului 2009, începutul anului 2010, sumă care i-a remis inculpatului Gabriel Sandu cu titlul de împrumut, suma de 500.000 euro întrucât acesta i-a spus că are nevoie de bani urgent pentru a face plăți aferente campaniei electorale prezidențiale;

– 600.000 euro care conform proprieti declarații rezultă că i-a depus la sediul PDL din Modrogan, mai precis i-a remis domnului Ivașcu la solicitarea domnului Vasile Blaga cae era la acel moment secretar general al partidului și șeful campaniei electorale iar banii au fost dați iarăși fără a primi vreo chitanță în acest sens;

– 50.000 euro i-a dat domnului Alin Albu, trezorierul PDL pentru achiziția unor găleți, tot fără chitanță;

– 30.000 euro i-a dat domnului Radian Tufa, secretar general al Ministerului transportului pentru a achita transportul containerelor cu produse electorale în țară, precum și costurile cu depozitarea; 300.000 euro i-a cheltuit în folos personal; 200.000 euro i-a remis firmei Shanzen din România;

– 1.800.000 – 1.900.000 euro a fost achitată de Dumitru Nicolae a fost achitată de Dumitru Nicolae pentru mine din banii primiți de la Dinu Pescariu, în Elveția, pentru achitarea contravalorii altor produse electorale și a precizat că au fost 27 containere de materiale electorale; (…)” (paginile 40 – 41 din Decizia ÎCCJ 162/03.10.2016).

Coroborând declarațiile lui Dorin Cocoș (consemnate cu putere de lucru judecat de către ÎCCJ) cu faptele denunțate prin prezentul memoriu de către subsemnatul, este evident că Traian Băsescu a fost beneficiarul direct și final al unei sume de cel puțin 5.480.000 euro din banii sifonați de către grupul criminal organizat mai sus denunțat, sumele fiind folosite în mod direct și nemjlocit în campania prezidențială din anul 2009, acesta fiind motivul real pentru care, în mod direct și indirect, a făcut presiuni asupra mea în vederea încheierii contractelor cu Microsoft prin intermediul LAR-urilor mai sus menționate.

Față de toate cele mai sus menționate este evident că Microsoft a avut o actiune concertată și constantă prin care a urmărit păstrarea și consolidarea monopolului său pe piața IT din România, prin continuarea realațiilor contratuale cu Guvernul României ca efect al faptelor de corupție pe care le-a permis, inițiat, încurajat și favorizat în raporturile pe care această companie le-a avut cu cei mai înalți demnitari ai satului român și a structurilor acestuia de securitate.

În drept, consider că faptele săvârșite de persoanele fizice și juridice mai sus menționate întrunesc elementele constitutive ale următoarelor infracțiuni, încadrări juridice pe care vă solcităm repectuos a le avea în vedere, fără însă a vă limita numai la acestea, în cercetarea faptelor și persoanelor pe care le-am denunțat prin prezentul memoriu:

– compania Microsoft a săvârșit faptele prevăzute de la art. 367 C.pen. (Constituirea unui grup infracțional organizat), 291 C.pen. (Traficul de influență), 47 raportat la 291 C.pen., 290 C.pen. și 292 C.pen. (instigare la trafic de infuență, dare de mită și cumpărare de influență);

– ambasadorii SUA – Nicholas Frank Taubman și Mark H. Gitenstein și ambasadorul Austriei – Martin Eichtinger au săvârșit faptele prevăzute de 291 C.pen. (Traficul de influență), 47 raportat la 291 C.pen. (instigare la trafic de infuență);

– Băsescu Traian a săvârșit faptele prevăzute de la art. 367 C.pen. (Constituirea unui grup infracțional organizat), 291 C.pen. (Traficul de influență), 47 raportat la 291 C.pen. (instigare la trafic de infuență), 289 C.pen. (luarea de mită), art. 29 lit. c din Legea 656/2002 (spălarea de bani);

– Emil Boc și Elena Udrea au săvârșit faptele prevăzute de 291 C.pen. (Traficul de influență), 47 raportat la 291 C.pen. (instigare la trafic de infuență);

– Dorin Cocoș, Claudiu Florică, Dinu Pescariu, Călin Tatomir, Sorin Eftene, Florin Pletea, Dragoș Nicolaescu au săvârșit faptele prevăzute de 367 C.pen. (Constituirea unui grup infracțional organizat), 291 C.pen. (Traficul de influență), 47 raportat la 291 C.pen., și 292 C.pen. (instigare la trafic de infuență și cumpărare de influență) și art. 29 lit. a și b din Legea 656/2002 (spălarea de bani).

Față de cele arătate, rog analizați și dispuneți.

Sandu Gabriel”[/alert-success]

Sursa: ioncoja.ro

Articolul Am avut dreptate! Coruptia a fost mentinuta in Romania si de catre cativa ambasadori mizerabili care au hăţuit si hărţuit mediul politic romanesc! apare prima dată în Glasul.info.

Rând pe rând oamenii sovietelor şi sateliţilor URSS-ului, din 1989, au ieşit din scenă (Militaru, Iliescu, şamd), iar alţii, mai tineri, nu mai au totuşi acelaşi spaţiu de manevră. KGB-ul, GRU-ul ştiu foarte bine că politicieni sunt trecători. Serviciile amintite şi un fost satelit şi în continuare satelit fidel au mizat şi mizează în continuare pe oamenii de cultură care sunt pioni aproape perfect camunflaţi, pe de o parte şi pe de altă parte sunt parteneri de lungă durată. Aşa se face că ne confruntăm azi, pe faţă, cu un virulent NEOCOMINTERNISM (reprezentat de oameni de cultură, de reviste, partide, fundaţii şi asociaţii).

Dar şi acestă coloană a KGB-ului şi a satelitului său principal nu e invizibilă; pentru extrem de puţinii oameni care cunosc istoria şi cultura românilor – neocominternişti au nume şi chipuri precise, chiar dacă unii sunt „acoperiţi” prin burse şi premii din America, de exemplu (vezi şi lucrările lui Larry Watts). Ca urmare KGB-ul a lansat şi îngrijit prin uneltele sale autohtone un mecanism-motor sui generis, care se întreţine singur fără nici un suport; mecanism-motor ce merge până la distrugerea organismului în care a fost implementat.

Mecanismul a fost lansat şi în România şi în Moldova şi genialitatea lui e că se dezvoltă rapid, precum cancerul, cu forţe locale, fără costuri pentru iniţiatori şi mai ales nu lasă urme. Corupţia, căci despre ea este vorba, găseşte adepţi aborigeni cu nemiluita – cade unul, răsar zece. Un fost consilier prezidenţial (1992-1996), îmi spunea că atât el cât şi alţii sesizau preşedintelui (de la Cotroceni) că un ministru, că un înalt demnitar a furat/prădat, iar preşedintele, niciodată, nu zicea nimica, niciodată nu trăda vreun sentiment. După o jumătate de an, după un an se întâmpla ca persoana în cauza să fie mutată, de regulă, într-o poziţie mai înaltă! Fără aparentă legătură cu sesizarea făcută anterior.

Odată corupţia amorsată la cele mai înalte nivele din executiv, din parlament şi din justiţie, din servicii ea s-a generalizat până la nivelul la care o putem intui şi vedea, câte puţin astăzi din acţiunile DNA din ultimul an. Prădarea Transilvaniei de păduri, castele, moşii răscumpărate demult, dar şi de imobile construite din fondurile adunate de la iobagii românii pentru şcoli şi doar administrate de ordinele catolice este parte a mecanismului; prădare supravegheată de serviciile străine şi curios neobservate de justiţie, de parlamentele, de executivele şi de serviciile de informaţii de la Bucureşti. Să fie numai prostie!? Posibil, totuşi greu de crezut.

Autor: Octavian Capatina, comentariu postat la articolul Bolsevizarea Romaniei

[tp_product id=”196845569″ feed=”158″]

Articolul Coruptia si neocominternismul apare prima dată în Glasul.info.

Rolul decisiv al mass mediei în prăbușirea României (I)

Prăbușirea României după 1989 este sinonimă cu privatizarea economiei și a avuției naționale, proces declanșat înainte de a se fi legiferat modul în care urma să se producă această privatizare. Cei care „au dat tonul la cântec” au fost ziariștii, în frunte cu Petre Mihai Băcanu, dar și cu doi „intelectuali de rasă”, Pleșu și Liiceanu.

Liiceanu a primit în proprietate Editura politică, pe care a înnobilat-o cu numele Humanitas. De la cine a primit-o? De la ministrul culturii, Andrei Pleșu, cu acoperirea primului ministru, totul la sugestia …imperativă a caiafei numită Silviu Brucan, nașul intermediar al GDS-ului. Nașul adevărat fiind alde Soroș și gașca…

Coruptia din mass media romaneasca

În aceleași zile bezmetice, fostul disident Petre Mihai Băcanu, agent KGB activ și astăzi, s-a declarat proprietar al ziarului și al redacției „România liberă”, pe acte încropite în disprețul legalității, al legilor care puteau fi încălcate în toată voia, fără nicio reținere, doar erau legi comuniste!…

[alert-success]După modelul „României libere” s-au privatizat mintenaț și celelalte ziare și publicații din Capitală și din Țară. Adică peste noapte un „grup de inițiativă” au declarat clădirea și, uneori, tipografia, că de azi înainte le aparține!… Sunt proprietari, s-au privatizat![/alert-success]

Cu alte cuvinte, declanșarea privatizării ca formă de jaf la scară națională nepedepsit de nimeni este opera ziariștilor noștri, cei care până în 21 decembrie i-au înălțat osanale delirante lui Nicolae Ceaușescu, iar după 22 decembrie au găsit cum să-și arate totalul lor dispreț față de bietul „far conducător”: luni de zile i-au scris numele fără majuscule!…

Când mi s-a cerut și mie un text, la ziarul „Expres” al lui Mihai Cârciog, cred că am fost primul care i-am scris omului numele cum se cuvenea! Și nici nu i-am pomenit numele ca să-l înjur pe răpostul secretar general al defunctului PCR!…

Modelul patentat de Liiceanu și Băcanu a fost repede preluat de țigani, care, după ce au început jaful din agricultură prin demontarea tuburilor de aluminiu din sistemele de irigații, au obținut de la Petre Roman o ordonanță de guvern, guvern al trădării naționale, prin care li se dădea voie țiganilor să deschidă topitorii de metale neferoase. Așa s-au transformat sute de kilometri de conducte de aluminiu în lingouri de aluminiu, atât de cerute pe piața internațională!… Pe cârdășia Petre Roman – bulibașii din țigănime…

Petre Roman avea să le mai fie țiganilor și naș de botez, schimbându-le numele din țigani în romi! Fără să i-o ceară nimeni! Nimeni dintre noi, dar cerere a fost, numai că din altă parte!

Că majoritatea țiganilor serioși au respins această manevră tembelă nu mai intră la socoteală! Dar poate fi consemnată și lipsa de reacție a presei noastre… Presă românească, chipurile!

Apoi a urmat jaful din CAP-uri, declanșat la indicația lui Victor Surdu, o vreme ministru al agriculturii sau, în orice caz, cel mai vizibil agronom din România, președinte al partidului respectiv, PDAR. Nota bene: în toamna lui 1989, Petre Roman, Silviu Brucan și Ion iliescu, cu Victor Surdu la volanul unui ARO, au trecut Prutul… În ce scop? De cine invitați?! În niciun caz ca să-l viziteze pe Grigore Vieru! (Informație primită de la colonelul Andrei Păsărean – a nu se confunda cu Păsărin, colonel de Securitate…)

Și așa mai departe, jaf generalizat, până în zilele noastre, și nu este niciun semn că s-ar opri curând!

La activul presei din România trebuie pusă și o ispravă de dinainte de 1990, fără de care nu s-ar fi declanșat „revoluția” din decembrie: mass media este cea care ne-a făcut să ni se acrească de Ceaușescu. Mai mult decât lipsurile îndurate, cel mai mult ne-a înrăit spectacolul „omagiului” permanent găzduit în mass media, spectacol de prost gust, în disprețul celor mai evidente realități și al celui mai elementar bun simț.

Cultul personalității lui Ceaușescu, împins până la paranoia, este opera ziariștilor noștri, nu a fost dorit sau cerut de Ceaușescu.

Din lichelism, din oportunism laș și iresponsabil, se întreceau între ei mizerabilii, care mai de care mai slugarnic, mai aberant. Când unul dintre ei, fost student, mi-a cerut să dau un text pentru un număr festiv, omagial, nu m-am putut abține să nu-l întreb, doar fusese unul dintre fruntașii promoției sale: cum de se pretează la așa ceva, să umble după declarații de „stimă și mândrie” pe la foștii profesori?! Mi-a răspuns: „dacă ați ști cu câți bani dau ăștia în mine!… N-o fac eu, o face altul!”

N-am să uit vreodată vorba până atunci ne mai auzită: „cu câți bani dau în mine!” Mi-a și precizat suma: cam de două ori leafa mea… Cunoșteam familia din care povenea. Știam, de pe vremea când era student, cât de mult disprețuia establishmentul comunist. Și totuși, dacă „ăia” plăteau așa de bine, de ce să-l lași pe altul să ia acei bani?!… Logic!

[alert-announce]Am bănuit numai, iar după 1990 mi s-a confirmat, că unii dintre promotorii cultului lui Ceaușescu o făceau special ca să stârnească dezgustul public, saturația, lehamitea! Adică făceau parte din complotul care s-a organizat din timp și minuțios pentru ca debarcarea lui Ceaușescu să fie pe gustul mulțimii!… Al poporului mințit și manipulat nu numai prin Europa liberă, ci și prin mass media din România![/alert-announce] 

După 1990 ne-am ferit să discutăm cazul, atât de semnificativ, al lui Adrian Păunescu. Nu cred nicio clipă că Adrian Păunescu ar fi făcut jocul KGB-ului prin cultul susținut al regimului, al persoanei celor doi lideri și soți Ceaușescu! Cred că era sincer.

Poate că și din lăcomie, știind să tragă folose materiale substanțiale din omagierea incontinentă a marelui conducător. Numai că marele conducător, când a aflat de afacerile necurate ale poetului, a pus pe el legea neîndurătoare în acei ani a controlului averii și i-a confiscat vila de la Breaza, o minunăție de vilă, la standardele de atunci!…

Faptul că Adrian Păunescu era cel mai prolific și mai convingător susținător public al cuplului prezidențial nu l-a ajutat la nimic!… Acest episod a fost uitat după 1990 chiar și de dușmanii lui Adrian Păunescu. De ce? Pentru că din acea împrejurare rezultă un Ceaușescu principial și corect, incoruptibil, neiertător cu cei ce ce-și trag foloase necuvenite din „averea întregului popor”! Sunt multe de comentat în favoarea lui Ceaușescu din episodul acesta. Nu cunosc detalii, poate ni le oferă cineva, careva dintre cititorii acestor înseilări… Merită să revenim asupra chestiunii!

După 1990 mi-e și silă să povestesc câte am aflat, uneori pe pielea mea, despre corupția și lipsa de onoare a colegilor mei ziariști. Numai câte mi-a povestit răposatul Alexandru Saucă, ziarist incomod pentru guvernanți, inclusiv pentru cei de la Moscova, dar și pentru redactorii șefi ai publicațiior pe la care a trecut!

De la el cunosc, din primele zile post decembriste, cine a fost Mihai Petre Băcanu înainte de 1990. Nu întâmplător când jaful a început să fie legalizat de guvernul Petre Roman, sprijinul mediatic cel mai puternic l-a primit de la Băcanu! Au fost în România la vremea aceea destule minți luminate care au priceput aventura iresponsabilă, criminală, în care ne trăgea Petre Roman.

Oameni serioși, mari profesioniști, în frunte cu Alexandru Bârlădeanu și N.N. Constantinescu, au ieșit în față și au atras atenția asupra „proiectului de țară” falimentar pe care îl punea în operă neavenitul Petre Roman, individul care până atunci nu semnase un stat de plată!…

N-am să uit răspunsul lui Băcanu, în sprijinul lui Petre Roman: a scos o ediție a ziarului „România liberă” cu pagina întâi neagră toată, acoperită în tuș pe toată suprafața, iar în mijloc, ca într-un anunț mortuar somptuos, numele lui Alexandru Bârlădeanu, la data aceea președinte al Senatului României!…  Dar și suferind de o boală care i-a curmat viața curând…

Mi-am adus aminte de acest ticălos zilele trecute, citind materialul despre lichidarea Solventul-ui din Timișoara, operațiune criminală care a putut fi dusă până la capăt de intervenția ziarului lui Băcanu în momentul de cumpănă al manevrei la care au participat în fapt și alți nemernici, alde Constantinescu, Ciorbea, Tăriceanu și Baltazar – în ordinea rangului. Iată un citat din acest material, care poate fi citit în integralitate pe www.ioncoja.ro, publicat în data de 12 ianuarie 2015, semnat de dl Ioan Ispas, rezidnt în SUA, sub titlul Doi asasini economici: Emil Constantinescu și Petre Mihai Băcanu:

[alert-announce]„După ce embargoul cu Iugoslavia a fost ridicat, prin septembrie 1996, doi funcţionari de la Curtea de conturi a judeţului Timiş, au efectuat un control la Solventul. Controlul s-a finalizat cu un raport care analiza în special operaţiunea de livrare nafta şi motorina către Iugoslavia, în perioada embargoului, rezultând, după părerea lor că trebuia plătit TVA-ul, propunând şi sancţiuni pentru conducere. Noi am contestat aceasta pe motiv că la o prestare de servicii către o firmă externă, conform legii, nu se plăteşte TVA. Prin decembrie, acelaşi an, folosind date din raportul respectiv, în cotidianul local Renaşterea bănăţeană apare un articol care acuza Solventul de încălcarea embargoului. În martie 1997, ziarul România Liberă începe o campanie de presă având ca subiect ipoteza încălcarii embargoului de către Solventul, în care timp de câteva săptămâni, pe pagini intregi, se fabulează, îmbinând date reale cu insinuări şi presupuneri, folosind ca bază raportul Curţii de conturi. Campania se termină cu publicarea unei scrisori a Generalului Costică Voicu, Şeful Inspectoratului General de Poliţie, în care acesta răspunde somaţiei lui Băcanu (a somat poliţia să ia măsuri împotriva noastră, dar propria lui reclamaţie împotriva noastră nu şi-a publicat-o), că în urma analizei Raportului Curţii de conturi nu există elemente care să justifice sesizarea parchetului în vedere începerii urmăririi penale a conducerii Solventului”.[/alert-announce]

 [alert-warning]…Ce bine a colaborat mafia politică cu mafia din mass media după 1990, înfrățiți la bine și la rău în același scop: devalizarea Țării! Distrugerea economiei românești![/alert-warning]

Iată un subiect „gras” pentru ziariștii noștri.

Eu mă opresc aici deocamdată, mai am ceva cartușe, dar nu mă lăcomesc și îi las și pe alții să tragă la poartă. Ziariști propriu ziși, nu ca mine, un amator care am privit prea mult de pe margine ca să pot pretinde că pricep și știu despre ce este vorba dincolo de sintagma CORUPȚIA DE PRESA ROMÂNEASCĂ, ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989! Subiect de teză de doctorat…

Păcat că Ion Cristoiu și-a dat doctoratul cu alt subiect. Nu cred că există subiect pe care să-l cunoască mai bine! Poate poate!… Poate intervine în această discuție cu date pe care numai dînsul le știe!…

Pe curând!

Ion Coja

06.02.2015

Sursa:

[1] ioncoja.ro

Articolul Corupția ziariștilor și a liderilor de opinie a distrus Țara apare prima dată în Glasul.info.

Andreiuța Popescu, o fetiță de 4 ani din București, a intrat în vizorul procurorilor DNA după ce ar fi fost surprinsă de mai mulți martori în timp ce abuza de poziția ei de copil singur la părinți pentru a obține importante foloase materiale, mai precis în timp ce își soma părinții să îi dea un “pup, ca să treacă buba”.

“De mica are coruptia in singe! Inchipuiti-va ce va face cand va creste mai mare”, a declarat Monica Macovei

Cititi articolul complet pe CATAVENCII

Sursa:

[1] www.catavencii.ro/f

Articolul “De mica are coruptia in singe! Inchipuiti-va ce va face cand va creste mai mare”, a declarat Monica Macovei apare prima dată în Glasul.info.