E-naltă până la Cer, Crucea Ta, brav Român,
Si grea;
Toti muntii se poartă in ea către El.
Strămosii ce vin din adâncuri de Neam sunt scări pentru pasul tău de viteaz;
Măiastra te-a inăltat către fierul din tălpile lui Hristos spre a-l putea atinge si noi, plângând…
Atunci când simtim brazii crescând
Cu muguri de inviere peste morminte.

E-naltă până la Cer, Crucea Ta, brav Român,
Cu moartea spre viată o tin pironită-n pământ si Ion si Gheorghe si Vasile si Nicolae cu toti fratii de arme cazuti, toti laolaltă ne duc, ne-aduc pe noi cei muritori spre fierul ce plânge
Infipt in mâinile Lui.
Cu temnite rupte, zdrobite de vise, de rugăciuni ingânate-n genunchi pe ciment,
Cu nunta de-Apus,
Botez de adevărat Inceput,
Tu acolo ne duci, ne aduci, spre tâmpla cu ghimpi ce lăcrimează izvor de sânge, de zori, de nou legământ.
E-naltă până la Cer, până-n Pământ, Crucea Ta, brav Român!

Autor / Foto: Mihai Tirnoveanu

Articolul E-naltă până la Cer, Crucea Ta, brav Român apare prima dată în Glasul.info.