Pe 22 februarie 1910 se nastea la Cluj actorul György Kovács. L-am vazut cu totii in filme precum Mihai Viteazul, Dacii sau Padurea Spanzuratilor. György Kovács a fost un actor român de etnie maghiară, distins pentru activitatea sa cinematografica in vremea regimului comunist cu titlul de “Artist al Poporului”.

Chiar daca multi dintre noi l-am vazut in filme memorabile precum Mihai Viteazul, Dacii, Padurea Spanzuratilor sau Pistruiatul, putini sunt cei care stiu cate ceva din biografia acestui mare actor.

Pe 22 februarie 1910 se nastea la Cluj actorul György Kovács. L-am vazut cu totii in filme precum Mihai Viteazul, Dacii sau Padurea Spanzuratilor

György Kovács a fost un actor român atat de teatru cat si de film, jucand pe scenele  Teatrului Național din Cluj si celui de la Târgu-Mureș. A debutat in film in anul 1957, in “Citadela sfărâmată”, sustinand apoi numeroase roluri intr-o bogata cariera scenica de-a lungul a peste patru decenii de activitate.

Prin decretul numarul 74 din 19 aprilie 1952 al Prezidiului Marii Adunari Nationale a Republicii Populare Romane, György Kovács a fost decorat cu Ordinul Muncii clasa III (1952) „pentru munca depusa cu ocazia «Centenarului Caragiale»”. El s-a numarat atunci printre artistii si tehnicienii de la Teatrele Dramatice din Bucuresti si din provincie, decorati in anul 1952 cu „Ordinul Muncii” si „Medalia Muncii”.

Printre rolurile sale din filme prin care György Kovács ne-a marcat multora dintre noi copilaria si ne-au lasat puternice impresii asupra istoriei de pe teritoriul actual al Romaniei se numara unele cu adevarat memorabile:

• In filmul Mihai Viteazul din anul 1971 a interpretat rolul cardinalului Andrei Báthory
• In “Pădurea spânzuraților” din anul 1964 l-a interpretat pe generalul conte von Karg
• In “Pistruiatul” din anul 1973 l-a interpretat pe Comănescu
• In filmul “Dacii” din anul 1967 l-a interpretat pe împăratul Domițian

Glasul.info

Articolul Pe 22 februarie 1910 se nastea la Cluj actorul György Kovács. L-am vazut cu totii in filme precum Mihai Viteazul, Dacii sau Padurea Spanzuratilor apare prima dată în Glasul.info.

O descoperire arheologica remarcabila, facuta de catre arheologii unguri pe 19 martie, pe un santier la care se lucra pentru un drum destinat localitatii maghiare Nyíregyháza, aduce inca o dovada in plus ca dacii locuiau inclusiv si pe teritoriul actual al Ungariei.

Potrivit agentiei de presa MTI, in timpul sapaturilor au fost aduse la lumina ruinele unor locuinte. Ajuns la fata locului, Josa Andras, unul dintre specialistii muzeului local, a constatat ca este vorba de o asezare dacica, datand probabil din perioada secolului al III-lea.

O ultima descoperire i-a facut arheologii unguri sa recunoasca: Dacii au trait pe teritoriul actual al Ungariei!

[one_half]
Geneva Women Quartz Watch – $2.38[/one_half]Este de acum un fapt istoric si incontestabil ca dacii au locuit asa cum se si stia deja de altfel pana la acest moment, pe un teritoriu vast, care cuprindea inclusiv teritoriul actual al Ungariei.

Puteti vedea imagini ale acestei descoperiri pe site-ul timisoarastiri.ro.

Articolul O ultima descoperire i-a facut arheologii unguri sa recunoasca: Dacii au trait pe teritoriul actual al Ungariei! apare prima dată în Glasul.info.

Ziua de 24 iunie ne aduce, pe langa sarbatoarea nasterii sfantului Ioan Botezatorul (Dragaica – Sanzienele) si pomenirea unei mari personalitati din istoria poporului nostru – Sfantul Ierarh Niceta de Remesiana – care a pastorit in timpul secolului al IV-lea in provincia sud-dunareana Dacia Mediterranea, ca episcop de Remesiana, astazi localitatea Bela Palanka din Serbia, aproape de granita cu Bulgaria, nu departe de Romania de azi.

Dacii boreici, cei care canta lauda lui Hristos cu inima romana…

Pe aceste meleaguri locuite de daco-romani, si-a desfasurat activitatea pastoreasca Sfantul Niceta. Despre viata si personalitatea sa avem numeroase marturii, cele mai importante fiind in scrierile Sfantului Paulin de Nola (Italia), care i-a si compus prietenului sau Niceta doua poeme, prin care lauda eruditia acestuia si activitatea pastoreasca sustinuta pe care o depunea in indepartata Dacie.

Din scrierile Sf. Paulin aflam ca Niceta predica in limba latina, savarsind astfel si o lucrare de “romanizare” printre numeroasele triburi socotite de romani “barbare”. Sfantul Paulin mentiona si popoarele care-l numeau pe Niceta “parinte”, scriind:

“Pe tine te numeste parinte intreaga regiune a Borei, la predicile tale scitul se imblanzeste si cel invrajbit cu sine paraseste pornirile salbatice, fiindu-i tu invatator. Alearga la tine getii si amandoua felurile de daci: cei ce cultiva pamantul in interior si cei ce poarta caciuli de oaie si cresc turme bogate de vite pe malurile manoase”.

Sunt astfel pomeniti scitii, getii si dacii, stramosii nostri. Pe toti acestia, Sfantul Niceta cauta sa-i aduca la Hristos, scotandu-i din starea de inapoiere culturala si spirituala in care se gaseau. Tot din aceste informatii se intelege ca Remesiana era pamantul natal al lui Niceta, deci el era un daco-roman din provincia Dacia Mediterranea.

Sunt informatii deosebit de pretioase pentru istoria straveche a crestinismului de pe aceste meleaguri. Sfantul Niceta i-a facut doua vizite in Italia prietenului sau Paulin, in anii 398 si 402, prilej cu care i-a infatisat situatia din eparhia pe care o carmuia.

Dar ce ne facem cu Dacia Ripensis (actualul Timoc, plin de romani) si cu Dacia Mediterranea, cu Constantin si cu Iustinian, cu ceilalti imparati traco-daci, toti din sudul Dunarii? Ce ne facem cu aromanii, cu Asanestii?

Adevarul e ca romanii s-au format in nordul si in sudul Dunarii.

La ce ar mai fi construit Constantin podul peste Dunare daca nu ar fi fost in nord o populatie cu elemente romane? La ce ar fi fortificat Iustinian cetatile din nordul fluviului daca nu ar fi avut acolo popor de origine romanica?

Sf. Paulin de Nola in poemele dedicate lui Niceta de Remesiana scria:

“Te duci la dacii boreici, cei care canta lauda lui Hristos cu inima romana”.

“Ne-a sosit din Dacia, in ziua praznuirii sfantului Felix, caci a venit ca sa cinsteasca moaștele episcopului nostru sfant, și i-a uimit pe romani.”

Sunt aproape emoționat de frumusețea formulei propuse de Sf. Paulin de Nola: „ Dacii boreici (adica de la Miaza-Noapte), cei care canta lauda lui Hristos cu inima romana!”

Ar merita sa treaca in manualele școlare acest citat.

Da, sunt multe lucruri privitoare la istoria noastra care nu se cunosc indestul! Marele istoric Panaitescu spunea ca romanitatea și romanizarea noastra este capitolul cel mai puțin cercetat de istorici!…

Surse:

[1] oradereligie.wordpress.com

[2] ioncoja.ro

Articolul Dacii boreici, cei care canta lauda lui Hristos cu inima romana… apare prima dată în Glasul.info.

Gerula este un clujean al carui nume real e Mugur Pop si care se simte bine traind aidoma dacilor liberi si invațandu-i si pe altii ca reintoarcerea la natura poate fi o pasiune, un stil de viata si, de ce nu, chiar si o afacere. Mugur Pop a dorit sa impartaseasca aceasta lectie tuturor oaspetilor sai, in special copiilor, pe care-i vrajeste cu povesti misterioase, din vremuri de demult, potrivit www.digi24.ro.

Calator in tara dacilor liberi. Scoala lui Gerula

Departe de zgomotul si de poluarea urbana, oricine poate evada, pentru cateva ore, pentru o zi sau pentru o saptamana. Școala lui Gerula ne invata cum sa calarim, cum sa ne imprietenim cu șoimii și ulii, cum sa hranim caini, pisici și capre. Este un loc unde poți afla o multime de povești despre istoria noastra și despre cele mai ascunse carari de munte.

„Noi nu prea am vrea sa recunoaștem infrangerea de catre un sistem oareșcum nedrept și pentru ca credem foarte tare in valorile astea care pe noi ne anima, vrem sa fie cumva un gest catre copii sau oameni mari care, ca și noi, vor sa traiasca intr-o lume mai buna”, explica Mugur Pop, inițiatorul Școlii lui Gerula.

Liniștea locului e intrerupta arareori si atunci doar de sunetele naturii: mieunat de pisici, latrat de caini, nechezat de cai și țipete de ulii.

Mugur „Soimaru” este un om care reuseste sa imblanzeasca salbaticia. Si face asta de aproape 40 de ani. „Toate pasarile rapitoare se imblanzesc cu foarte, foarte mult calm. Niciodata nu pot fi folosite metode barbare, nu pot fi pedepsite, doar recompensate. In momentul in care primesc bucațica de carne, ele vor veni pe mana stapanului și vor asculta comenzile sale”, arata Mugur Gliga, șoimar.

Și nu doar pe mana stapanului se aseaza. Odata ce sunt domesticite, aceste pasari salbatice devin prietenoase cu oricine le arata dragoste, prietenie si respect. Uliul este o pasare salbatica de prada care de obicei cu greu se apropie de om, dar atunci cand o face, formeaza cu acesta o echipa fie pentru zbor, fie pentru joaca sau vanatoare.

Școala lui Gerula este foarte situata in apropierea Clujului. De pe Valea Garbaului, turistii mai au de strabatut doar 2 kilometri pana in mijlocul salbaticiei, acolo unde viata prinde deja un alt gust.

Sursa: [1] www.digi24.ro

[tp_product id=”163414740″ feed=”396″]

Articolul Calator in tara dacilor liberi. Scoala lui Gerula apare prima dată în Glasul.info.

Cum se explica obtuzitatea si reaua vointa a istoricilor oficiali fata de epoca dacica?

Domeniul arheologiei este inconjurat de un bizar paradox. Pe cat se feresc “oficialii” istoriei sa-i acorde atentie si sa faca lumina in culisele lui, pe atat de mare este zona de interes manifestata de opinia publica. Romanul are un bun simt ancestral, care ii spune ca ceva nu e in regula cu istoria noastra, ca i s-a spus doar o jumatate de adevar si asteapta sa i se spuna si cealalta jumatate.

Poate parea hazardat, dar indraznesc sa anticipez ca ceea ce spun si simt oamenii din popor cu privire la radacina noastra dacica si la problema romanizarii se va constitui, intr-o buna zi, in argument istoric. Pentru a face un pas inainte in aceasta zona de clar-obscur, am dialogat pe aceasta tema cu cativa specialisti, incercand sa delimitam cauzele care blocheaza accesul la acea jumatate nerostita de adevar.

Mari istorici și cercetători români atacă teoria romanizării și planul de îngropare a istoriei geto-dacilor.

VASILE BORONEANT,
arheolog, fost director al Muzeului de Istorie al Municipiului Bucuresti
“Peste tot, oamenii din popor spun ca se trag din daci”

– V-ati ocupat multa vreme de perioada veche a istoriei noastre. Ati perceput acest domeniu ca fiind unul ignorat sau chiar antipatizat?

– Problema este destul de delicata, din cauza ca la noi s-a impus scoala latinista, care a avut reprezentanti in universitati, la Bucuresti, Cluj si Iasi, si de la ei a pornit totul.

– Asta s-a intamplat si in lingvistica, deoarece romanizarea este in primul rand un proces lingvistic.

– Tocmai, istoricii au plecat de la lingvistica si nu se putea imagina alt curs. Toti sunt urmasii lui Parvan si toti cei care au ajuns pe la catedre nu au spus decat o singura poveste.

– Romanizarea?

– Da, romanizarea. Dar era doar o opinie la varf, caci traditia, opinia maselor era cu totul alta. Peste tot oamenii din popor spuneau ca se trag din daci. Peste tot pe unde te duceai la sat, taranii spuneau ca cutare movila sau val de pamant sau cetate e de pe vremea dacilor. Pentru ca nu aveau posibilitatea sa citeasca operele scrise ale corifeilor latinisti si spuneau ce stiau din traditie.

– Este previzibila o contrareactie la acest curent latinist?

– Nu prea, pentru ca in universitati sunt aceiasi oameni care propaga aceleasi idei, iar studentii lor sunt formati in acelasi fel. Numai daca dintre acesti studenti ramane la catedra vreunul cu alte idei si sa arunce alta lumina asupra problemei, dar e destul de putin probabil sa poata sa ramana, daca nu urmeaza linia inaintasilor.

– Ce ziceti de manualele de istorie de astazi? Dumneavoastra ati invatat dupa manualele din perioada interbelica.

– Cele de astazi sunt imbacsite cu ideologie comunista. Autorii manualelor de istorie de astazi sunt formati in epoca comunista, elevi ai aceleiasi scoli.

– Totusi, epoca dacica este expediata in scoala in cateva randuri, pe cand celelalte epoci sunt mai “simpatizate”.

– In general, epoca dacica e mai putin studiata la toate nivelele, pentru ca este mai dificila, nu prea exista izvoare. Toata lumea se duce la epoca contemporana, pentru ca te poti documenta din presa vremii si se poate face mai usor o lucrare de licenta sau o cercetare.

– Dar daca manualele sunt atat de zgarcite cu epoca dacica, inseamna ca si copiii sunt de mici indepartati de domeniul acesta si cresc fara o constiinta a radacinilor lor.

– Da, doar daca nu au norocul sa aiba bunici sau parinti care sa le povesteasca si despre daci. Iar acum se mai adauga si valul acesta cumplit de cosmopolitism, care vine de la societatea americana. Tinerii invata ca in alta parte e mai bine ca aici, ca e bine sa plece si sa caute sa obtina cat mai usor o slujba in alta parte. Deci, se paraseste ideea sacrificiului. Nimeni nu mai vrea astazi sa se sacrifice pentru niste valori, sa ramana si sa faca ceva aici, in conditii mai grele. Toata lumea fuge de greu.

– Sa revenim la curentul latinist. De ce este atat de puternic acest curent? Ne face mai europeni? Mai nobili? Mai moderni?

– S-a impus aceasta directie si ea se mentine si se intareste prin ea insasi. Daca s-ar fi impus orientarea lui Bratescu-Voinesti sau daca am fi avut guverne nationaliste, s-ar fi inradacinat un alt punct de vedere.

– Are legatura cine e la guvernare cu ce se preda in universitati?

– Are. Pentru ca exista teama de a nu se preda in Universitati adevarul gol-golut. Se preda un adevar doar pe jumatate. Ideea mentinerii puterii este aceeasi la toate guvernele: cel infrant este intotdeauna cel vinovat. Iar daca dacii au fost infranti, li s-a asociat o vina.

– Asta inseamna ca pentru a se schimba felul in care se preda istoria in universitati, ar trebui sa se schimbe ceva si in modul de guvernare?

– Ideologia democratica de astazi nu este cea pe care a lasat-o Pericle, care a gandit-o pentru o cetate cum era Atena. Cand ideea democratica s-a difuzat, lumea l-a uitat pe Pericle si principiile lui.

– Ce fel de guvernare ar trebui sa avem ca sa putem spera ca se va preda in universitati adevarul gol-golut?

– Pentru noi, pentru romani, trebuie sa fie una crestina, pentru ca numai spiritul crestin propovaduit de Biserica ar putea sa aduca adevarul in scoli. Vedeti, traim permanent aceasta lupta a raului care se perpetueaza si a binelui care izbucneste numai din cand in cand.

VICTORELA NEAGOE,
cercetatoare, Institutul de Lingvistica “Iorgu Iordan – Al. Rosetti”
“In stiinta romaneasca a existat intotdeauna un soi de provincialism. Intotdeauna am crezut ca strainul este mai grozav”

– V-ati ocupat de editarea “Daciei Preistorice” a lui Nicolae Densusianu, impreuna cu sotul dumneavoastra, istoricul Manole Neagoe. E vorba de o carte controversata. Nu ati avut reactii negative?

– Am avut parte de cateva. Ni s-a spus ca ne compromitem. Nu vad de ce ne-am compromite, caci este vorba, totusi, de istoria unei stiinte. Si apoi, chiar daca interpretarile lui Densusianu sunt in mare masura fanteziste, materialul strans de el este urias si valoros.

– De ce credeti ca nu se mai formeaza astazi enciclopedisti de acest fel? Nu mai exista pasiune? Sau seriozitate? Ori timp?

– A trecut epoca marilor enciclopedisti, care acumulau enorm de multa informatie si aveau si capacitatea de a o sintetiza. Hasdeu, de pilda, ar trebui sa fie un exemplu pentru tinerii cercetatori, care, in afara de studiile publicate in occident in ultimii cinci ani, altceva nu mai folosesc, nu stiu bibliografie. Totul este sters, totul incepe cu ei si inaintea lor nu mai este nimic.

– De ce nu se mai apropie nimeni de domeniul substratului dacic al limbii romane?

– Pentru ca trebuie sa stii foarte multe: indo-europeana, slava veche, latina, istoria limbii, o multime de lucruri, apoi sa citesti tot ce s-a scris in acest domeniu. Astazi tinerii se orienteaza spre domenii mai usoare. Si nici nu-i atrage, nu-i intereseaza.

– Asta e de neinteles, caci e un domeniu pasionant.

– In facultate nu se mai studiaza asa ceva. Dialectologia s-a scos cu totul ca materie de studiu, iar istoria limbii se studiaza foarte putin.

– De ce credeti ca suntem atat de “ospitalieri” in toate domeniile, inclusiv in cel al limbii, si preferam sa spunem ca am luat sau imprumutat tot de la toata lumea, in loc sa ne afirmam individualitatea?

– In stiinta romaneasca a existat intotdeauna un soi de provincialism. Intotdeauna ne-am subestimat. Intotdeauna am crezut ca cel de langa noi, strainul, este mai grozav. Vinovati sunt oamenii nostri de stiinta. De pilda, am citit undeva despre covorul oltenesc ca a fost considerat influentat de cel sarbesc, desi cel oltenesc este mult mai bogat, mai boieresc, mai rafinat decat cel sarbesc. E lipsit de logica sa afirmam ca am luat totul de la altii, si cocosul, si troianul, si colindele si cate si mai cate cuvinte ce sunt considerate ca imprumutate de la slavi, desi obiectele sau realitatile pe care le desemneaza existau aici cu mult inainte de venirea slavilor, iar multe dintre acestea nici nu le erau cunoscute slavilor, ci le-au aflat aici.

DAN ROMALO,
autorul cartii “Cronica geta apocrifa pe placi de plumb?”
“Subiectul supara”

– Ati fost multa vreme aproape de domeniul dacologiei prin preocuparile dumneavoastra. Ati perceput acest domeniu ca fiind inchis, stagnant?

– Haideti sa va raspund tot printr-o intrebare: De ce oare, atunci cand au aparut placile de plumb, care au sanse sa fie un element de noutate pentru istorici, ele au fost refuzate ca neoriginale, fara sa se admita o cantarire a elementelor logice care pledau pro si contra? Ai elemente noi, pe care poti sa faci comparatii, analize, cautari de antecedente si ramuri comune, si le refuzi. De ce?

– Cartea pe care ati dedicat-o ansamblului placilor de plumb de la Sinaia, astazi bine cunoscute opiniei publice, a deranjat multa lume. Totusi, din 2003, cand a aparut prima editie, si pana astazi, nu s-au facut eforturi la nivel oficial pentru a se demara o cercetare care sa limpezeasca apele. Cum va explicati aceasta lipsa de implicare a oficialitatilor?

– Oficialitatile le considera falsuri, dar nu am auzit inca argumente valide care sa sustina aceasta pozitie. Ar trebui sa existe un arbitru care sa cantareasca argumentele de ambele parti, un arbitru desemnat de o institutie de cultura. Nu trebuie sa fie neaparat istoric, ci sa fie un bun logician, care sa fie capabil sa analizeze argumentele.

– Vedeti totusi o explicatie pentru tacerea din jurul acestui subiect?

– Singura ipoteza pe care pot sa o emit este aceea ca exista o vointa foarte puternic sustinuta de a nu se ridica problema asta, din doua motive posibile. Fie subiectul supara, pentru ca ar duce la o intarire a spiritului national, dar nu pe baza de entuziasm nationalist, ci pe baza de documente istorice. Iar asta poate sa contrarieze pe multi, nu doar pe vecini. Poate sa contrarieze o tendinta mondiala de a dizolva ideea de istorie nationala. Sau, al doilea motiv, poate a fost o manevra la un moment dat, care a impus tacere pentru o vreme, iar aceasta tacere a avut consecinte.

Daca tezaurul despre care vorbim s-a descoperit la Sinaia, pe un teren care apartinea regelui, poate s-a considerat ca aurul din aceste placi era foarte necesar pentru dotarea armatei in preajma Razboiului de Independenta si s-a sacrificat elementul material, adica aurul, dar s-a pastrat informatia din placi. Daca s-a pastrat tacere asupra acestui gest, e posibil ca mai tarziu sa nu se mai fi stiut nimic in legatura cu provenienta placilor de plumb.

– Zilele astea am citit intr-un cotidian un interviu cu directorul Institutului de Arheologie, academicianul Alexandru Vulpe, care sustinea ca placile sunt niste falsuri ordinare, facute de Nicolae Densusianu ca sa-si sustina teoriile din “Dacia Preistorica”. Domnul academician nu e prea sigur pe afirmatiile sale. La inceput, sustinea ca sunt falsurile lui Hasdeu, iscate dintr-o disputa cu Tocilescu. Si vorbind despre “dacomanii” care sustin aceste “falsuri”, domnia sa spunea in interviu – si aici vreau sa citez exact: “Dar traim intr-o tara libera si nu le putem face nimic”. Eu inteleg ca domnul academician regreta ca ne aflam intr-o tara libera, in care exista libertate de exprimare, si ca nu ni se poate inchide gura cu forta. Cum comentati?

– Nu am ce sa comentez.

ION GHINOIU,
cercetator, Institutul de Etnografie si Folclor “Constantin Brailoiu”
“Avem un complex identitar absolut devastator!”

– V-ati ocupat o viata intreaga de cultura noastra populara si ati ajuns la concluzia ca traditiile romanesti se continua inapoi, in timp, pana in vremea dacilor. Este aceasta o concluzie ce incomodeaza pe unii?

– Ce sa va spun? Avem un complex identitar absolut devastator! Eu credeam ca dupa Revolutie, gata, am scapat, dar vad ca in continuare avem complexe identitare. De ce? Pentru ca, spre deosebire de grec, de egiptean, de evreu, de indian, care toti si-au pastrat numele antic, noi ne-am schimbat numele. Ce complex identitar poate sa aiba grecul sau egipteanul? Spre deosebire de toti acestia, noi ne-am gasit sa renuntam la numele radacinii noastre autohtone de dac si Dacia si sa ne luam numele de la Roma. Aici este un fals. E ceva nefiresc cu romanizarea asta facuta in mare graba si pe un teritoriu restrans, e ceva in neregula. Cultura noastra populara nu are legatura cu Roma. Noi avem o civilizatie genetic legata de continent, de uscat, de spatiul continental si de apele curgatoare, spre deosebire de egipteni si greco-romani, care au civilizatii maritime. Lucrurile sunt foarte clare: toata cultura populara romaneasca este legata genetic de uscat, nu are nimic a face cu cea greco-romana

– Cine e de vina ca s-a perpetuat falsul de care vorbiti?

– O vina mare o au intelectualii, care n-au curajul sa recunoasca daca s-a gresit ceva. Eu am tot respectul pentru marii nostri savanti, dar adevarul trebuie spus.

– Deci, perpetuam niste greseli, din lasitate.

– Da, iar daca spui ceva ce nu se incadreaza in linia stabilita, imediat esti catalogat drept “dacoman”, “tracoman”. Eu acum lucrez la o carte romaneasca a mortilor. Acolo sa vedeti cat de vii sunt lucrurile pe care le pomenesc anticii cand vorbesc de daci, de pilda jalea de a te naste si bucuria de a scapa de viata aceasta. Si inca se pastreaza acestea in traditie in ziua de azi.

– Exista un dezinteres evident fata de studiul traditiilor, poate chiar mai mare decat pentru lingvistica si istorie.

– Asa e, uitati, noi publicam acum al patrulea volum din Atlasul Etnologic Roman. Nu intereseaza pe nimeni. Nici o televiziune, nici o emisiune sa pomeneasca ceva, sa faca o lansare. Sunt, totusi, traditiile noastre romanesti…

– Pomeneati undeva de “sindromul antichitatii greco-romane”. Va rog sa detaliati putin.

– Chestia asta ca totul vine din Roma si Grecia Antica este un fals, pentru ca genetic suntem civilizatii deosebite, asa cum am mai spus. Noi suntem legati de Dunare, ei de mare. O sa avem in curand o criza identitara si continentala. Uitati: numele de Europa ne vine din Asia. Crestinismul ne vine din Palestina. O sa vina vremea cand o sa fim intrebati: “Bine-bine, dar care e leaganul vostru de civilizatie?”.
N-o sa se mai puna problema ca suntem romani, nemti sau alte natii. Europeni si atat. Si-o sa fim intrebati de africani, de irakieni, de evrei, de indieni: prin ce esti tu european? Care e leaganul tau de civilizatie? Si-o sa raspundem: pai, antichitatea greco-romana. Si or sa rada de noi. Evident, Grecia si Roma au ajuns la o stralucire de necontestat, dar ele, la randul lor, sunt tarzii si reprezinta o sinteza a civilizatiilor care au fost inaintea lor.

– Si-atunci, ce ar trebui sa raspundem?

– Vedeti, exista un triunghi al celor trei delte, care concentreaza marile civilizatii preistorice de pe Terra, evident, inainte de antichitatea greco-romana. Daca va uitati pe un planiglob, va dati seama mai bine: Nilul cu delta lui si civilizatia egipteana, Dunarea inferioara si delta ei, cu civilizatia carpato-dunareana, si Tigru-Eufrat si delta, cu mesopotamienii. Uitati-va care este pozitia carpato-dunarenilor. Eu evit sa mai spun “romani”, spun “carpato-dunareni”. Dupa atatia ani de cercetari simt nevoia sa-i numesc asa, va rog sa ma credeti. Aici este leaganul.

– Ce se poate face ca sa se indrepte acest fals?

– Acest fals ne-a provocat extraordinar de multe necazuri. A fost un timp cand a fost de folos, mai ales in chestiunea cu Transilvania, dar acum e o rusine. Cine mai crede ca “de la Ram ne tragem” si toate povestile astea? Nu stiu ce se poate face, poate intelectualitatea asta tanara care se ridica sa ia taurul de coarne si sa faca lumina. Pentru ca vad ca tot mai multi tineri isi pun intrebari, tot mai multi simt ca ceva nu e in regula cu istoria noastra.

DUMITRU MANOLACHE,
jurnalist de investigatii, cotidianul “Gardianul”
“Cei ce trebuie sa spuna adevarul nu o fac din frica, din oportunism sau lasitate”

– In decursul investigatiilor gazetaresti ati avut tangenta, poate mai mult decat orice alt ziarist de la noi, cu epoca dacica. V-ati miscat cu lejeritate in acest domeniu ori l-ati resimtit ca pe unul “tabu”, despre care nu prea se doreste sa se vorbeasca?

– Sa va expun o situatie concreta. Am scris o carte despre un foarte controversat subiect: placile de plumb de la Sinaia, copii ale unui tezaur dacic din aur, despre care exista informatii ca ar fi fost descoperit cu prilejul saparii fundatiei Castelului Peles, sperand ca lamuririle esentiale sa le obtin de la specialisti. Dar – surpriza! – specialistii nu le-au cercetat si refuza sa le cerceteze, repetand, fara argumente, de vreme ce nu au cercetat respectivele artefacte, ca sunt falsuri! Exista o tacere… de plumb in jurul subiectului! De ce nu se ia in serios si nu se cerceteaza subiectul? Pe cine deranjeaza si de ce? Problema a fost ridicata si in Parlamentul Romaniei, de catre domnul Gheorghe Funar, dar fara nici o rezolvare practica.

– Si totusi, pe cine credeti ca deranjeaza? Aveti o idee?

– Exista, dupa parerea mea, un scop clar si bine controlat de anumite structuri care vizeaza reducerea treptata a interesului dedicat epocii vechi a istoriei noastre si, in cele din urma, stergerea din memoria colectiva, anularea elementelor identitare esentiale ale neamului, distrugerea Romaniei profunde, adevarate, cea care exista dincolo de sticla televizorului. In aceasta “schema” distructiva sunt cuprinse istoria, cu precadere perioada dacica, limba, traditiile, crestinismul ortodox, morala, familia, scoala etc. Mai devreme sau mai tarziu, va trebui ca si noi, romanii, sa ne “topim”, tacuti daca se poate, in marea masa amorfa a globalismului, incapabili sa ne mai definim, sa mai avem reactii, sa mai putem iubi sau crede in mantuire prin Hristos. Buni doar de a executa, “liberi si democrati”, comenzile “pastorului” mondial.

– Cu asemenea afirmatii riscati sa fiti catalogat drept “conspirationist” si “dacoman”.

– Bineinteles, doar asta e una din armele lor. Cand afirmi asemenea lucruri, risti imediat sa fii etichetat drept protocronist, dacoman, adept al teoriei conspiratiei, calificative stigmatizante intr-o lume ratacita, fara repere. Cei ce trebuie sa spuna adevarul nu o fac din frica, din oportunism sau lasitate. Iar cei care au curajul sa o faca sunt discreditati, izolati, “afurisiti” la comanda, astfel incat orice ar spune sa nu mai fie crezuti.

– De ce deranjeaza tocmai epoca dacica? De ce nu alta epoca?

– Epoca dacica deranjeaza cel mai mult pentru ca de acolo ne revendicam originea si dreptul identitar. Paradoxal sau nu, dar noi romanii, fara trecut, nu putem gandi viitorul. Peste cateva generatii vom uita acest adevar. Nu trebuie sa faci eforturi ca sa intelegi acest lucru. Cititi manualul de istorie a Romaniei, Dictionarul limbii romane, vizitati muzeele, cetatile dacice si veti intelege ce putin le-a mai ramas romanilor din radacina lor principala.

VALENTINA CETEAN,
inginer geolog, director executiv Asociatia “Greenet”
“O stare generala de indiferenta”

– Va preocupa de mai multa vreme starea patrimoniului arheologic romanesc, mai ales a celui de epoca veche si straveche. Cum va explicati neglijenta de care dau dovada autoritatile, mai cu seama cand vine vorba de cetatile dacice care, desi sunt incluse in patrimoniul mondial, nu beneficiaza de nici o forma de protectie si conservare, ba mai mult, unele nici nu sunt marcate, asa incat e imposibil sa ajungi la ele?

– Neglijarea constanta a vestigiilor construite din perioada dacica se datoreaza partial pozitiei lor geografice, caci se afla in general in zone montane mai greu accesibile, putin sau deloc populate, dar la aceasta se adauga o stare generala de indiferenta.

– De unde vine indiferenta aceasta?

– Vine, in primul rand, din educatia deficitara din scoli, cu privire la respectul fata de extraordinarul patrimoniu istoric, cultural si natural al teritoriului pe care locuim.

– Dar poate ca nu e vorba doar de indiferenta, ci si de anume temeri, pentru ca astfel de actiuni ar putea duce la schimbarea unor opinii sau directii de cercetare sau, mai grav, ar putea deranja pe unii din motive care sunt prea ascunse pentru noi.

– Raspunderea acestor actiuni trebuie asumata, chiar daca aceasta ar determina schimbarea unor opinii sau opozitia fata de acele grupuri aparent “invizibile”, care nu doresc ca aceste amplasamente sa aiba vizibilitate internationala normala, caci aceasta ar micsora sansa intrarii unor valori de patrimoniu material mobil in colectii personale.

– Poate ca turismul ar putea salva putin istoria, daca s-ar investi mai mult in turism cultural.

– Din pacate, personalul administrativ din domeniul turistic este slab pregatit si este orientat mai ales catre investitii si surse de castig pe termen scurt si mediu. Nu se iau decizii pe termen lung la nivel administrativ local, regional si national.

– E un tablou cam pesimist.

– Aceasta este realitatea. Daca nu ne implicam in prezentul si viitorul nostru, consecintele le vom suporta fiecare dintre noi.

Sursa:

[1] www.formula-as.ro via adevaruldespredaci.ro/perit-au-dacii-si-daca-da-de-ce

Articolul Mari istorici și cercetători români atacă teoria romanizării și planul de îngropare a istoriei geto-dacilor. apare prima dată în Glasul.info.