La 7 iunie 1941, autoritățile sovietice prin NKVD-ul RSS Moldovenești (Comisariatul Poporului pentru Afaceri Interne) au cerut oficial 1315 vagoane de tren pentru a transporta cetățeni români — în special din Basarabia și Nordul Bucovinei — către regiunile îndepărtate ale Uniunii Sovietice, în special Siberia și Kazahstan.

Această cerere făcea parte dintr-un plan de epurare etnică și socială, vizând: țărani înstăriți („chiaburi”), foști funcționari ai statului român, intelectuali și lideri locali, familiile acestora, inclusiv copii și bătrâni.

După ocuparea Basarabiei și Nordului Bucovinei de către URSS în iunie 1940, autoritățile sovietice au început imediat represiuni împotriva populației locale considerate “periculoase din punct de vedere politic”. Deportările din iunie 1941 au fost planificate meticulos.În noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, a început prima mare deportare în masă: peste 18.000 de persoane (conform estimărilor modeste) au fost ridicate și încărcate în vagoane de marfă.

Solicitarea celor 1315 vagoane era logistică și reflecta: dimensiunea operațiunii represive, caracterul planificat și industrializat al deportărilor, tactica NKVD-ului de a anihila rezistența locală prin frică și dezrădăcinare.

Această zi, 7 iunie 1941, reprezintă un moment-cheie în istoria românilor din teritoriile ocupate, fiind începutul uneia dintre cele mai mari tragedii colective suferite sub regimul stalinist.

Articolul La 7 iunie 1941, NKVD al RSS Moldovenești a cerut 1315 vagoane pentru transportul deportaților din Basarabia si Nordul Bucovinei apare prima dată în Glasul.info.