La 21 august 1723 (stil vechi) / 1 septembrie 1723 (stil nou), la Dmitrovka, în îndepărtata Rusie, s-a stins din viață marele cărturar și voievod al Moldovei, Dimitrie Cantemir. Moartea lui a însemnat pierderea unuia dintre cei mai luminați fii ai neamului românesc, un om care a ridicat cultura, istoria și gândirea politică a țării sale la nivel european. Departe de pământul natal, dar cu inima mereu legată de Moldova, Cantemir a lăsat posterității o moștenire neprețuită: cărți, idei și fapte prin care a strălucit nu doar ca domn, ci și ca savant de renume mondial.

El a fost cărturarul care a scris istoria neamului său cu respect și demnitate, domnul care a visat la o Moldovă liberă și puternică, și spiritul vizionar care a pus punți între Orient și Occident. Moartea sa a fost o rană pentru români, dar opera lui rămâne vie, purtând peste veacuri glasul unei națiuni care nu s-a resemnat niciodată. Dimitrie Cantemir a intrat atunci în rândul eroilor neamului, lăsându-ne ca testament dorința de unitate, lumină și libertate pentru poporul românesc.

Viața lui Cantemir a fost una dedicată atât sabiei, cât și condeiului. Domn al Moldovei, a încercat să-și smulgă țara de sub jugul otoman, iar prin scrierile sale a făcut cunoscută lumii frumusețea și bogăția acestui pământ. „Descrierea Moldovei”, lucrarea sa celebră, este mai mult decât o simplă carte, este un act de iubire față de țară, o mărturie a identității și demnității românești. Prin ea, Europa întreagă a aflat despre cultura, obiceiurile și istoria poporului nostru.

Departe de țară, dar niciodată despărțit de ea în gând și suflet, Dimitrie Cantemir s-a stins cu dorul Moldovei în piept. Și totuși, moartea sa nu a însemnat sfârșitul, ci începutul unei nemuriri prin cultură și spirit. Posteritatea îl cinstește ca pe un martir al culturii și al luptei pentru demnitate națională. El rămâne un exemplu de voievod luminat, care a știut să unească în aceeași ființă noblețea spadei cu noblețea spiritului. În amintirea lui, fiecare 21 august trebuie să fie pentru români un prilej de recunoștință și mândrie.

Articolul 21 august 1723: Dimitrie Cantemir – sfârșitul unui voievod luminat apare prima dată în Glasul.info.

Confruntarea de la Stănilești, din 18 iulie 1711, a fost un moment crucial și tragic în istoria Moldovei, marcând sfârșitul visului domnitorului Dimitrie Cantemir de a elibera țara de sub dominația otomană și de a o orienta spre alianța cu Rusia.

În acea perioadă, Imperiul Otoman era încă o putere dominantă în Europa de Sud-Est. Rusia, condusă de Țarul Petru I (Petru cel Mare), își dorea acces la gurile Dunării și Marea Neagră. Dimitrie Cantemir, domn al Moldovei (1710–1711), om de cultură, strateg și vizionar, a încheiat un tratat secret de alianță cu Rusia, în speranța eliberării de jugul otoman și a modernizării statului moldovean.

Armata ruso-moldoveană (aproximativ 38.000 de soldați), condusă de Petru I și Cantemir, a fost încolțită lângă Prut, în zona satului Stănilești (azi în Republica Moldova). Forțele otomane, conduse de marele vizir Baltacı Mehmed Pașa, au încercuit trupele ruso-române, blocând aprovizionarea și provocând o criză severă. Confruntarea directă a fost urmată de o blocadă și negocieri.

Bătălia de la Prut (Stănilești): ilustrație de William Hogarth (1697-1764) pentru relatarea călătoriilor lui Aubry de La Mottraye, 1724

Rusia a fost nevoită să semneze un tratat de pace (12 iulie 1711 pe stil vechi, 23 iulie stil nou), în care a acceptat condiții dure, retragerea de pe teritoriul Moldovei, promisiunea că nu va mai interveni în afacerile otomane din zonă și distrugerea cetății Azov (pe care Rusia o cucerise anterior).

Dimitrie Cantemir a fost declarat trădător de către otomani și a fost nevoit să fugă în Rusia împreună cu familia sa și o parte din boierii loiali. În Rusia, Cantemir a devenit consilier al țarului, membru al Senatului și al Academiei Ruse, și a continuat să scrie opere de mare valoare în limba latină și greacă. Moldova a fost readusă sub dominație directă otomană și, din 1711, a început epoca fanariotă, cu domnitori numiți direct de la Istanbul.

A fost ultima încercare serioasă a unui domnitor moldovean de a scăpa de dependența otomană cu ajutorul unei puteri creștine. Dimitrie Cantemir a rămas un simbol al inteligenței politice și al idealului de independență. A demonstrat limitele alianței cu Rusia în acel moment, dar și voința de reformare a elitei moldovenești.

În exil, Dimitrie Cantemir a scris lucrări fundamentale precum Descriptio Moldaviae (prima descriere științifică a Moldovei), Istoria creșterii și descreșterii Imperiului Otoman și lucrări filozofice și muzicale. Este considerat una dintre cele mai strălucite figuri ale culturii românești și europene din epocă.

Articolul 18 iulie 1711 – Bătălia de la Stănilești. Forțele  ruso–române pierd bătălia cu turcii și Moldova a fost readusă sub dominație directă otomană apare prima dată în Glasul.info.

La data de 2 aprilie 1711 avea loc tratatul de alianță dintre Moldova și Rusia, încheiat la Luțk între Dimitrie Cantemir și țarul Petru I. Acest tratat prevedea o alianță militară antiotomană, dar prin el se recunoștea și domnia ereditară în familia Cantemireștilor și autoritatea absolută a domnului.  

Anumiți istoricii mai radicali spun chiar că acesta este momentul când s-a deschis ciopârțirea teritorială a Principatului Moldovei, imperiului Rus deschizându-i-se apetitul pentru o apropiere tot mai intensă de gurile Dunării.

Deși Imperiul Otoman l-a desemnat în anul 1710 pe Dimitrie Cantemir pe tronul Moldovei, însărcinându-i acestuia misiunea de a-l supraveghea îndeaproape pe Brâncoveanu, pe care turcii îl suspectau de uneltire împotriva Imperiului Otoman, domnitorul moldovean avea să încheie chiar el în anul 1711 un tratat secret cu Țarul Rusiei, Petru cel Mare.

Așadar, la 2 aprilie 1711, Dimitrie Cantemir încheia la Luțk în Rusia ( n.r. aflat azi în Ucraina), un tratat secret de alianță cu Petru cel Mare, țarul Rusiei. Întregul text al tratatului a fost redactat de Dimitrie Cantemir, conținând un număr de 17 articole.

Tratatul stipula faptul că domnitorul va domni pe viață, iar apoi domnia sa va fi transmisă pe cale ereditară, în afara cazului în care moștenitorii s-ar fi lepădat de Rusia sau de ortodoxie.

“După vechiul obicei moldovenesc, toată puterea să fie la domn” (art.VI).

Istoriografia sovietică prezintă însă lucrurile puțin cam diferit. Din corespondența adresată țarului Petru cel Mare al Rusiei, mai exact din colecția de documente sub numele de “Письма и бумаги императора Петра Великого (Memorii către Petru cel Mare)“, aflăm că statutul tratatului ruso-moldav era unul prin care rușii considerau că principatul lui Dimitrie Cantemir intra în “supușenie rusă“, iar Moldova se “alipea” la Rusia!?

Înfrângerea categorică a rușilor din Bătălia de la Stănilești a oprit definitiv aceste planuri, ba chiar și domnitorul Dimitrie Cantemir împreună cu familia sa a fost nevoit să se refugieze în Imperiul Rus, acolo unde și-a petrecut viața dedicându-se mai curând preocupărilor intelectuale, decât ambițiilor politice.

Articolul Pe 2 aprilie 1711 Dimitrie Cantemir încheia la Luțk un tratat de alianță cu Petru cel Mare apare prima dată în Glasul.info.

La 6 mai 1639 a fost incheiata constructia Bisericii „Trei Ierarhi” din Iași, ctitorie a domnitorului Vasile Lupu, ce adaposteste mormintele lui Alexandru Ioan Cuza, Dimitrie Cantemir și Vasile Lupu.

Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi din Iași este situata pe Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt (fosta Ulița Mare), în centrul tradițional al Iașului, fiind ridicată de către voievodul Vasile Lupu, între anii 1637-1639, fiind gandita de la bun inceput ca necropolă domnească.

Biserica Trisfetitelor (n.r. numele de origine slavona al celor trei sfinti ierarhi ai Bisericii, Vasile, Grigorie și Ioan) sau Biserica Trei Ierarhi din Iași, asa cum este cunoscuta ea in zilele noastre, a devenit un reper deosebit de important pentru ortodoxismul românesc atat datorita rolului sau de necropola in care isi odihnesc somnul cel de veci marii domnitori ai Moldovei, cat mai ales pentru aducerea moastelor Sfintei Parascheva din iunie 1641, trimise de catre patriarhia și sinodul de la Constantinopol (n.r. azi Istanbul) pentru a-si arata recunostinta pentru actiunile de sustinere a intereselor lor si donatiile generoase din partea domnitorului moldovean Vasile Lupu.

La 6 mai 1639 a fost incheiata constructia Bisericii „Trei Ierarhi” din Iași, ctitorie a domnitorului Vasile Lupu

Trei ierarhi – Razvan Theodorescu, Dana Galanton

Actiunile de la inceputul domniei lui Vasile Lupu prin care a stabilizat si consolidat autoritatea Patriarhiei de la Constantinopol, reflecta in mare masura aspiratiile domnului Moldovei catre lumea bizantina, atat din punct de vedere cultural cat si spiritual.

“..am ridicat acestă ctitorie în numele celor trei sfinți: Vasile cel Mare, Grigore Teologul, Ioan Gură de Aur și a fost sfințită în luna mai, ziua a șasea, a anului 7147 (1639) de mitropolitul Varlaam…” (Inscriptie gravata pe fatada Bisericii Trei Ierarhi)

“In primii ani de domnie ai lui Vasile Lupu, Patriarhia de la Constantinopol se gasea intr-o mare dezordine, impovarata enorm de datorii uriase si aflata intr-o degringolada de nedescris. Interventiile si donatiile generoase ale lui Vasile Lupu refac stabilitatea Patriarhiei de la Constantinopol, iar in semn de recunostinta pentru ajutorul acordat de catre domnul moldovean sunt trimise in Moldova moastele sfintei Parascheva. (Vasile Lupu, protector al Patriarhiei de Constantinopol)

Articolul La 6 mai 1639 a fost încheiata construcția Bisericii „Trei Ierarhi” din Iași, ctitorie a domnitorului Vasile Lupu apare prima dată în Glasul.info.

Pe 15 mai 1685 urca in scaunul Țarii Moldovei domnitorul Constantin Cantemir, tatal celebrului Dimitrie Cantemir; a detinut tronul pana la moarte (15 martie 1693).

Constantin Cantemir s-a nascut la 8 noiembrie 1612 in localitatea Silișteni. Ramas fara parinti si cu mosiile pustiite de raidurile tot mai numeroase ale tatarilor, tanarul Constantin Cantemir este recrutat ca mercenar in armata polona unde a servit multi ani in slujba a doi regi ai Poloniei: Vladislav si Jan Cazimir. Timp de 17 ani a servit coroana regala polona, ajungand „rotmistru”, sau capitan de cavalerie dupa ce s-a evidentiat in luptele crancene cu suedezii.

Pe 15 mai 1685 urca pe tronul Moldovei domnitorul Constantin Cantemir, tatal celebrului Dimitrie Cantemir

Cantemirestii ed.2 – Stefan Lemny

In scaunul Tarii Moldovei a ajuns la batranete, dar cu toate acestea si-a pastrat tronul pana la moarte (15 martie 1693). Ramas fara parinti de la o varsta frageda, Constantin Cantemir n-a avut parte de o educatie corespunzatoare, insa poate si din cauza acestui lucru a cautat sa ofere o educatie cat mai buna fiilor sai  Antioh Cantemir si Dimitrie Cantemir.

Constantin Cantemir a dus o politica oportunista, participand la luptele dintre polonezi, austrieci si turci. Cu toate ca oficial era de partea turcilor, Constantin Cantemir le comunica regelui polonez Sobieski si austriecilor, planurile acestora. In timpul domniei sale, Moldova a suferit in urma invaziilor facute de tatari si de polonezi, dar si in urma birurilor grele.

Cariera de mercenar a lui Constantin Cantemir

Timp de 17 ani, Constantin Cantemir a servit in armata polona, remarcandu-se pe campurile de batalie, fiind recompensat cu rangul de „rotmistru”, sau capitan de cavalerie. S-a evidentiat in bataliile cu sudezii. In Polonia a facut cunoștinta cu Langlois Francois (gravor francez), care l-a gazduit pe Cantemir la Paris in perioada 1643 – ianuarie 16478.

Articolul Pe 15 mai 1685 urca pe tronul Moldovei domnitorul Constantin Cantemir, tatăl celebrului Dimitrie Cantemir apare prima dată în Glasul.info.

Harta Moldovei (in latina: Tabula Geographica Moldauiae) a lui Dimitrie Cantemir a fost terminata in jurul anului 1716 si tiparita in anul 1737, la Amsterdam, prin grija fiului sau, printul Antioh Dimitrievici Cantemir, si a aparut ca anexa la lucrarea Descriptio Moldaviae. In conceptia lui Cantemir, harta (Tabula Geographica) si textul (Descriptio Moldaviae) se intregesc reciproc. Harta este localizarea clara a tuturor denumirilor geografice din text, iar textul nu este decat un admirabil comentariu al hartii.

Aceasta harta a fost descoperita de geograful George Valsan, in anul 1926, la Biblioteca Nationala a Frantei din Paris, in colectia lui Jean-Baptiste Bourguignon d’Anville, care continea o copie olandeza , din 1737, intr-un singur exemplar. Data tiparirii a fost rasa cu cutitul de catre un anticar ca sa ridice valoarea hartii (in secolul al XVIII-lea o harta era mai valoroasa dacă era mai recenta) – prin reproducere fotografica a aparut data reala: 1737.

Harta Moldovei realizata de Dimitrie Cantemir (1737)

Ulterior, in anul 1928, P. P. Panaitescu a dscoperit o copie a hartii lui Cantemir, intocmita de J. B. d’Anville. Aceasta copie, considerata de cartografi cea mai clara si mai fidela, se gaseste tot la Biblioteca Nationala a Frantei din Paris. Harta era cautata mai demult. Astfel in anul 1881, V. A. Urechia se intreba:

„ce muzeu sau biblioteca fericita poseda acea pretioasa, din indoite puncte de vedere, opera a Voievodului Moldav?”.

Din pacate, originalul hartii nu a fost descoperit inca. Moldaviae principatus delineante principe Demetrio Cantemirio, Jean-Baptiste Bourguignon d’Anville (1697-1782)
Titre : Moldaviae principatus delineante principe Demetrio Cantemirio / [de la main de d’Anville]
Auteur : Anville, Jean-Baptiste Bourguignon d’ (1697-1782). Cartographe
Auteur : Cantemir, Dimitrie (1673-1723). Auteur adapté
Date d’édition : 1700-1799
Sujet : Divisions politiques et administratives
Sujet : Moldavie, Principauté de — Divisions politiques et administratives
Sujet : Moldavie, Principauté de — Districts
Type : document cartographique manuscrit,image fixe
Langue : Latin
Format : 1 carte : ms. ; 52 x 66,5 cm, sur flle 55 x 70 cm

Valoarea hartii a fost recunoscuta pe plan international ca fiind opera de referinta a tuturor geografilor vremii. Harta a fost citata de vestitul geograf si cartograf francez, ale carui opere cartografice sunt considerate cele mai bune din secolul al XVIII-lea, Jean-Baptiste Bourguignon d’Anville, in lucrarea „Memoire sur les peuples qui habitent aujourd’hui dans la Dace de Trajan”.

Tot el, in anul 1771, a conceput realizarea unei mari harti a Romaniei si a propus pentru aceasta si folosirea hartii Tarii Romanesti a stolnicului Constantin Cantacuzino si a hartii Moldovei a principelui Dimitrie Cantemir. Desi d’ Anville n-a tiparit această harta, totusi hartile si atlasele timpului aparute, in special, in Europa occidentala, au avut ca documente de baza cele doua „monumente cartografice romanesti”.

Surse:

[1] Neamul Romanesc, ro.wikipedia.org

Articolul Harta Moldovei realizata de Dimitrie Cantemir (1737) apare prima dată în Glasul.info.