Avem o Țară, avem de apărat o Țară

România nu se reduce numai la molurile monstruoase, companiile multinaționale, nici măcar la pământurile si pădurile cumpărate de straini. In caz de război, Doamne fereste, nu pe acestea le apăram noi de fapt. România înseamnă ,,ceva,, mai mult.

Când intri pe Poarta Satului si pășești alături de tărani in taina lor auzi răsuflarea strămoșilor din pământ cu bratele ridicate deasupra sub forma de Cruce de Cer si de Brad.

Pentru lemnul si cerul acesta sfânt, merită sa lupți. Atingi mâini fragede de copii spijinite de icoane făcute de alti copii, si mâinile crăpate de munca ale țăranilor; pentru aceste mâini si icoane, merită să lupți.

Pentru mormântul lui Stefan cel Sfânt de la Putna, pentru Gorunul lui Horea, pentru fluierul si sabia lui Iancu Avram. Pământul acesta nu înseamnă numai productivitate agricolă, pământul acesta este capul lui Mihai Viteazul, trupul lui Mircea cel Batran, Vlad Tepeș, sângele lui Brâncoveanu Constantin si al copiilor lui.

Pentru această țărână mustind de sângele martirilor, merită sa lupți. Cei care au murit în munti, cei care s-au jertifit în închisori nu si-au pus prea multe întrebări, nu au filosofat pe marginea temeiului sacrificiului lor, au luptat si murit simplu si fară dileme, pentru țară, pentru sufletul ei.

Când am fost la Dobârlău Vale si la Mănăstirea Marcuș cu daruri trimise de țăranii din Cașinul Moldovei ne-am oprit într-o pădure pentru a face inventarul produselor trimise, grupându-le totodata pe categorii. Intr-o plasă am gasit morcovi, ceapa, ulei, faina, doua borcănele de zacuscă… si un biletel emotionant, in care erau scrise mai multe rânduri din partea familiei care a rânduit pachetul.

Si pentru acea casă de români merită sa lupti. Pentru femeia pe care-o iubesti, pentru copilul pe care îl crești, pentru bunicii si părintii care te-au învătat sa mergi, pentru biserica in care te rogi.

Pentru sufletul ce nu poate fi cumpărat.

Autor/Foto: Mihai Tîrnoveanu

Articolul Avem o Țară, avem de apărat o Țară apare prima dată în Glasul.info.

Doua biserici și un student, aripi de inger pentru un sat și o manastire din Covasna. Un student din Liga Studenților Iași, care a ales ulițele pline de noroi din Dobarlau Vale, jud. Covasna, in locul promenadelor de la mall. Un student care a ales sa imparta bucurie. Doamne ajuta, frate Ovidiu Comanac!

Acțiunea noastră românească în Harghita și Covasna nu este una ocazională, ci continuă. Este deja al treilea an la rând de când enoriașii celor două biserici ortodoxe din Cașin, jud. Bacău, trimit de Izvorul Tămăduirii semnele lor de dragoste frățească țăranilor români din Dobârlău Vale și copiilor aflați în grija Mănăstirii Mărcus, jud. Covasna.

Doua biserici si un student, aripi de inger pentru un sat si o manastire din Covasna

Anul acesta cel insarcinat cu randuirea și distribuirea alimentelor daruite de moldoveni a fost tanarul de numai 20 de ani, prietenul nostru Ovidiu. A fost prezent in mai toate acțiunile noastre, inclusiv in cele doua de pana acum de la Dobarlau, dar de aceasta data a organizat totul la fața locului fara noi ceilalți din Acțiunea Romani pentru Romani.

Bineințeles, ajutor de nadejde i-a fost vrednicul parinte Lucian Pozna, care a inființat un centrul social unde in fiecare zi copiilor din sat le este oferita o masa calda, dar și invațatura creștina, o importanta cantitate de alimente neperisabile ramanand in acest lacaș.

Ce concluzii trag eu din aceasta isprava raportandu-ma la tanarul de 20 de ani. Nu știu daca este sau nu reprezentativ din punct de vedere sociologic pentru generația sa, nu am competențe in acest domeniu pentru a-mi exprima o opinie.

Știu insa cu certitudine urmatorul lucru: oricare om ce are credința in Iisus Mantuitorul și iubeste Neamul Romanesc, are incredere și in el insuși, caci știe ca puterea ii este data de Dumnezeu, de eroii și martirii acestui Pamant.

Acel om va reuși, sau se va stradui cel puțin, sa faca cate ceva pentru a-și marturisi aceasta credința. Va putea darui Lumina, dobandind-o in același moment in care o va darui.

Doamne ajuta, frați romani. Doamne ajuta, Ovidiu!

Autor/Foto: Mihai Tirnoveanu

Articolul Doua biserici si un student, aripi de inger pentru un sat si o manastire din Covasna apare prima dată în Glasul.info.

Campania Romani pentru Romani si-a atins obiectivele propuse. Simbolurile identitatii de Neam, Tricolorul Romanesc, Cartea lui Mihai Eminescu si Rugaciunea Ortodoxa au ajuns datorita voua si in urma unui efort organizatoric sustinut la copiii din Doboi, judetul Harghita, Dobolii de Jos, Dobarlau Vale, Voinesti-Covasna, Manastirea Marcus, Zagon, Papauti, Zabala si Valea Mare, judetul Covasna. Am incheiat aceasta misiune cu inmanarea unui drapel national romanesc Manastirii din Valea Mare si cu o Imbratisare, o Imbratisare pe care nu o voi uita toata viata si care imi va da putere de lupta pe mai departe, Imbratisarea Preasfintitului Parinte Episcop Andrei, al Harghitei si Covasnei. Inainte de aceasta, atunci cand am fost la Manastirea Marcus, profesorul Florin Palas a avut onoarea sa-i inmaneze din partea Actiunii noastre simbolurile Neamului Romanesc.

Am mers in aceasta campanie in scoli si biserici, am fost in mijlocul poporului roman, am auzit cantecul copiilor din Voinesti Covasna, cantec care ne-a urmat in suflet pe tot parcusul misiunii noastre, afland din el durerea dar si credinta taranului roman din inima Tarii.

Copiilor lor am incercat prin aceasta Actiune sa le oferim o alternativa la intoxicarea antiromaneasca de care au parte din pacate in aceste timpuri, alternativa pentru România, alternativa unei vieti sub semnul valorilor traditionale romanesti. Calea Bisericii Ortodoxe Române este drumul de urmat.

Credinta ca eroii si martirii Neamului, cei care au murit pe campurile de lupta, cei care au sfintit cu suferinta lor cimentul inchisorilor, ne vegheaza si ne dau putere de acolo din Cer, de langa Hristos, trebuie sa calauzeasca generatia noastra si cele ce vor urma.

Alaturi de noi sta Neamul intreg, nu suntem singuri. De nu vom avea putere, o vom lua din radacinile brazilor tinute in palme de stramosi, de nu vom avea credinta destula vor aprinde lumanari de stele ostenii lui Stefan cel Sfant pentru noi, de nu vom avea glas de tunet va doini Iancu Avram in munti, de nu vom sti sa suferim ne va invata Horea, cel care a cioplit din lemnul rotii sale Cruce pe Taram.

Ne vor imbratisa atunci cand vom plange Sfintii romani, stiuti si nestiuti, iar mainile noastre atunci cand vor obosi, intarite vor fi de cele ale copiilor ce au primit astazi un steag tricolor. Nu suntem singuri, cu noi este Dumnezeu.

Autor: Mihai Tirnoveanu

Articolul Drapelul Naţional în Ţinutul Românesc din Harghita şi Covasna apare prima dată în Glasul.info.

Romania nu se reduce numai la molurile monstruoase, companiile multinationale, nici macar la pamanturile si padurile cumparate de straini. In caz de razboi, Doamne fereste, nu pe acestea le aparam noi de fapt. Romania inseamna ceva mai mult. Am intrat pe Poarta Satului si am pasit alaturi de tarani in taina Dealului, acolo unde am auzit rasuflarea stramosilor din pamant cu bratele ridicate deasupra sub forma de Cruce de Cer si de Brad. Pentru lemnul si cerul acesta sfant, merita sa lupti.

Avem de aparat o Tara!

Am atins maini fragede de copii spijinite de icoane facute de alti copii, si mainile crapate de munca ale taranilor; pentru aceste maini si icoane, merita sa lupti. Pentru mormantul lui Stefan cel Sfant de la Putna, pentru Gorunul lui Horea, pentru fluierul si sabia lui Iancu Avram. Pamantul acesta nu inseamna numai productivitate agricola, românească sau nu, pamantul acesta este capul lui Mihai Viteazul, trupul lui Mircea cel Batran, Vlad Tepes, sangele lui Brancoveanu Constantin si al copiilor lui. Pentru aceasta tarana, mustind de sângele martirilor, merita sa lupti.

Cei care au murit in munti, cei care s-au jertifit in inchisori nu si-au pus prea multe intrebari, nu au filosofat pe marginea temeiului sacrificiului lor, au luptat si murit simplu si fara dileme, pentru tara, pentru sufletul ei.
Ieri am fost in Dobarlau Vale si la Manastirea Marcus cu daruri trimise de taranii din Moldova. Ne-am oprit intr-o padure pentru a face inventarul produselor trimise, grupandu-le totodata pe categorii.

Intr-o plasa am gasit morcovi, ceapa, ulei, faina si doua borcanele de zacusca… si un biletel emotionant, in care erau scrise mai multe randuri din partea familiei care a randuit pachetul. Si pentru acea casa de români merita sa lupti. Pentru femeia pe care-o iubesti, pentru copilul pe care il cresti, pentru bunicii si parintii care te-au invatat sa mergi, pentru biserica in care te rogi. Pentru România.

Si nu uitati, Ei au luptat pentru noi.

Articolul Avem de aparat o Tara! apare prima dată în Glasul.info.