Doboșeni, jud. Covasna, o rană sângerândă pe trupul Țării

În Duminica Ortodoxiei câteva suflete au adus lumina lumânărilor în biserica martirizată din Doboșeni pentru a ne lăsa luminați de Sfintele Icoane aduse aici anul trecut de copiii Covasnei, copiii noștri.

Ne-am rugat împreună cu părintele Vasile pentru cei adormiți în credința strămoșilor și pentru întoarcerea celor din sat care si-au pierdut de-a lungul grelelor prigoane credința ortodoxă si limba română, în Duhul Neamului Românesc.

Am fost atent la expresia de pe figurile prietenilor care nu au mai fost până acum în biserica cu hramul Sfintilor Apostoli Petru și Pavel, dar si a celor care o mai văzuseră. Sfâșietoare imagine, ochii lor nu plângeau, ci strigau. Icoanele lăsate anul trecut pe niste lespezi, sprijinite de zidurile cu oasele dezvelite ne-au așteptat acolo, neclintite, părea că nici praful nu s-a așezat pe ele, ca si cum acolo timpul stă în loc, împietrit și el, ca si satul în care ultimul ortodox a trecut la Domnul anul trecut.

Numai zgomotul târnăcoapelor din anul 1940 care s-au izbit în zidurile bisericii se mai auzeau încă…acele tunete nu vor înceta decât poate atunci când ruinele vor adormi si se vor trezi în rânduiala frumoasă a bisericilor împodobite cu lumină.

Doamne, dă-ne puterea de a stinge măcar cu un strop de apă această rană!

Am fost aici si ne-am închinat, noi, Anita Toporeanu, Maria Crețu Graur, Maricica Manea, Gabi Gabriela, Samuel Coscodar, Stefan, Daniela Rusu, Radu, Vasilica, Sery David, Costi Staicu, Anișoara, Ion, Mariana Stan, Mariana Toader, Alina, Stefan, Mihai Tîrnoveanu

Autor/Foto: Mihai Tîrnoveanu

Articolul Doboșeni, jud. Covasna, o rană sângerândă pe trupul Țării apare prima dată în Glasul.info.

Ne întoarcem la Vârghiș și la Doboșeni, la bisericile din Covasna ce strigă după lumină, în Duminica Ortodoxiei, 25 februarie

Cine vrea să vină să-mi dea de știre. Va fi frig cu vânt si un pustiu amar, dar ne întoarcem pentru clopotul de la Herculian, pentru icoanele lăsate anul trecut de copii în ruinele Doboșenilor, pentru un preot si trei ortodocși, pentru un singur copil care mai vorbește în limba română, pentru o flacără ce nu moare, pentru o Sfântă Liturghie, să ne rugăm pentru Lumina Ortodoxiei acolo unde este apus și noapte.

Unde este cel mai greu. Acolo unde maghiarizarea românilor și-a spus cel mai puternic cuvântul. Acolo unde Piatra Ortodoxiei s-a vrut a fi pulbere risipită de vânt, uitându-se că vântul bate dinspre morminte…
Nu vom fi mulți ca în octombrie anul trecut, poate doar o mână de oameni.

Atâți cât vom fi, vom intra pe ușa bisericilor, vom trăi Sfânta Liturghie, vom lăsa un pomelnic cu un ajutor pentru biserică si părintele Vasile care e singur singurel în acele locuri și zic eu că astfel ne vom face cât de cât datoria de creștin-ortodocși si de români, în Duminica Ortodoxiei.

Piatra, piatră va rămâne.
Doamne ajută!

Autor/Foto: Mihai Tîrnoveanu 

Articolul Ne întoarcem la Vârghiș și la Doboșeni, la bisericile din Covasna ce strigă după lumină, în Duminica Ortodoxiei, 25 februarie apare prima dată în Glasul.info.