scris de Hetti Benedek aprilie 21, 2023

anul 2011
– Ce bine că nu există Dumnezeu! am exclamat exaltată, însetată de dulceața patimii care mă învăluia cu putere. Și ce bine că nu sunt ca ceilalți, bisericoșii și fanaticii, care nu-și pot face din plăceri extaze și care uită să se mai bucure. Niște plictisiți. Oameni goi și aspri. Oameni pentru care orice zâmbet înseamnă o piatră în plus de dus. Cine să-i mai și înțeleagă. Pun înainte crucea, de parcă ei înșiși se răstignesc. Și Hristosul ăla al lor, incapabil să făurească o lume mai bună. Minciuni de momit minți slabe și inimi seci.

anul 2014
– Cum pot niște oameni atât de inteligenți ca voi să creadă în Dumnezeu? întrebam șocată de un grupuleț fantastic de oameni vii. Vii întruotul. Nu-ncăpea în mine răspunsul la întrebarea asta. Nu puteam digera adevărul credinței acestor trăitori în Hristos. Cum e posibil ca într-un singur om să conviețuiască o minte sclipitoare și-un Dumnezeu imaginar? Ăsta a fost momentul când Dumnezeu m-a prins în cursă. Știa că nu cedez și că vreau să aflu adevărul, dedesubturile, detaliile, trăirile, frustrările din spatele acestor noi prieteni de suflet.

în prezent
– Da, m-am considerat întotdeauna o persoană inteligentă… murmuram îndoielnic ca răspuns la o întrebare ce avea să-mi răscolească din nou lăuntrul. Și nu doar că eram unicul om din lume înzestrat cu toată materia cenușie a universului, ba chiar bravam cu concluziile mele, de parcă întreaga viață era o înșiruire de factori determinați exclusiv de persoana mea. Aveam să descopăr însă că inteligența mea nu prea îmi folosește, cât mai mult mă subjugă și încurcă, mă ține legată și finită. Or eu mă visam pe mine în veșnicie.

Ce bine că nu există Dumnezeu… – am afirmat cu bucurie acum ceva vreme. Dar n-aveam să-mi dau seama că fix această propoziție confirma existența Lui mai mult decât aș fi crezut vreodată. Negându-l, îi dădeam viață. Bucurându-mă de lipsa Lui, puneam la îndoială convigerea mea că lumea n-are cum să fie plămădită de El. Iată-mă, într-un trecut deloc îndepărtat, prinsă în patima grea a tinereții, când îmi justificam păcatele prin libertatea necredinței. Atât de adânc s-a pus în mine cuvântul de mai sus, c-avea să mă-ntoarcă pe dos chiar din acea clipă. Și deși nu știam să-mi explic atunci de ce sunt răvășită, mai târziu am priceput. Mă bucuram că El nu e, însă mă puteam transpune cu toată puterea în lumea Lui. Simțeam că dacă El totuși ar fi, eu n-aș mai putea avea liniște până în clipa desprinderii de trup. Aproape ca-ntr-o proorocie, îmi arătasem singură că ștreangul de la gâtul meu nu poate decât fie să mă spânzure, fie să cadă. Nu-l mai puteam purta doar așa, ca accesoriu. Și știam, cumva în mine, că El e. Eu nu eram. El era viu, eu muream. Știam fără să știu că ziua în care Îl voi găsi, avea să-mi fie totodată cea mai mare bucurie, dar și cea mai grea stâncă.

Stăteam cu gândul la El, iar în tot acest timp patimile trupești în care mă aflam se derulau pe lângă mine. Nu mai simțeam nimic, nu-mi mai doream nimic. Voiam doar să-L descopăr, în acea amiază liniștită de vară a lunii mai din anul 2011. Mă vedeam departe de ceea ce eram, trăind o realitate în care încă nu aveam puterea să cred. Dar… – a mai durat ceva până am putut ieși din ale mele, în întâmpinarea Sa. Trei ani grei și plini de duhori, în care m-am luat la trântă cu cele mai adânci cotloane ale iadului. Devenisem atât de întunecată, că nu îmi mai vedeam scăparea. Urlam de durere și lacrimile nu se mai potoleau. Nu știam de ce. Știam doar că nu-mi mai place viața mea. Voiam să fug de toți și toate, să stau în mine, însă nu cu mine, ci cu El.

Și cred că cea mai mare lecție pe care am primit-o crezând că Dumnezeu nu există a fost să înțeleg că salvarea omului e căutarea neîncetată a ființei din lăuntrul său, chiar dacă pentru mine asta a însemnat ani de zile de rătăciri, păgânisme ieftine și abuz fără limită de substanțe grele.  Și sinceritatea. Fără de care aș fi rămas același copil tulburat și rănit, gata să pice în brațele oricui îi întindea o fărâmă de dragoste.

Ce bine că nu există Dumnezeu… – ultimele cuvinte ale unui om aflat pe patul de moarte, de care însă Dumnezeu nu vrea să se desprindă. Ultima aruncare în gol, înainte de pregustarea luminii. Ultimul zar, înainte ca viața să nu mai fie despre noroc, ci despre rost. (sursa: fateom.ro, preluat cu permisiune)

MAGAZIN CRITIC – Nihil Sine Deo / Știri ALESE cu GRIJĂ de suflet

Articolul Ce bine că nu există Dumnezeu apare prima dată în Glasul.info.

Actorul Mihai Bendeac, cunoscut pentru tiradele sale împotriva creștinilor, a recunoscut că s-a lepădat de credința ortodoxă în care a fost botezat, pentru a trece la secta scientologilor, informează R3Media.

Conform România TV, Bendeac a declarat că îi consideră „demni de milă” pe creștinii ortodocși din România. Interpretul crede că Dumnezeul creștinilor este „dobitoc”.

„Nu cred în ideea de religie. Mi-e milă de credincioșii ortodocși. Părerea lor despre Dumnezeu este jignitoare. O divinitate absurdă, veșnic îmbufnată, oricând gata să pedepsească, să dea boli cui râde de ea, să blesteme generații întregi pentru o ‘greșeală’ a cuiva…

Așa dobitoc?! Dacă asta ar fi divinitatea… Sunt mai bun. Și i-aș transmite că vreau neapărat în Iad. Având în vedere că am renunțat la religia ortodoxă în urmă cu ceva ani, multă lume mă întreabă dacă mai cred în Dumnezeu și dacă am îmbrățișat altă religie”, a spus Bendeac.

El consideră că scientologia nu este o altă religie și că îl iubește pe Dumnezeu.

„(…) Îl iubesc pe Dumnezeu. Acesta a fost motivul pentru care am renunțat la o religie care o folosește. (…) Nu, nu am îmbrățișat ‘altă religie’. Dar pot spune, clar și apăsat, că scientologia mi-a schimbat viața. În ce mod?

Dacă vă spun că tot ce vreau se împlinește, mă credeți? Prieteni, dacă vă tăiați o mână sau un picior, vi se schimbă personalitatea? Totul e în minte. Dar nu în cea pe care o știți. Sunteți datori față de voi să știți cine sunteți”, a explicat Mihai Bendeac, potrivit Antena Stars.

Scientologia este o sectă fondată în anii 50 ai secolului trecut de către americanul L. Ron Hubbard, un condamnat pentru furt în SUA și pentru fraudă în Franța. Pe lângă multe alte probleme Hubbard a fost bigam și un obsedat de ocultisme și ritualuri sexuale păgâne.

„Biserica” scientologică este considerată o „sectă periculoasă” de către statul francez și o „sectă neconstituțională” de către statul german. Filiala franceză a sectei a fost condamnată pentru fraudă, în Franța, în 2013, transmite R3Media.

Foști membri ai organizației au adus acuzații grave asupra sectei, așa cum relata Mediafax sau Digi24.

Articolul Mihai Bendeac: “Mi-e milă de credincioșii ortodocși… Părerea lor despre Dumnezeu este jignitoare… Scientologia mi-a schimbat viața…” apare prima dată în Glasul.info.

Florin Palas: “Salvarea nu este la politicienii din România, nădejdea este la Dumnezeu și la Maica Domnului, prin mijlocirea sfinților, mucenicilor și mărturisitorilor din închisorile comuniste. Ne rugăm să ne salvăm, împreună, sufletele noastre și ale celor care vor veni după noi. Să învățăm să spunem adevărul.

Părintele Arsenie Papacioc spunea anchetatorilor săi în temnițele comuniste:

“Sunt gata să mor pentru ceea ce spun”.

Eliberarea de frică este salvarea noastră și a celor ce se mai pot salva. Oamenii care se eliberează de frică nu mai pot fi amenințați cu nimic. Aceasta este marea lecție a mărturisitorilor din închisorile comuniste.

Un mucenic al închisorilor comuniste, Părintele Daniil Sandu Tudor, spunea că:

„Sufletul unei ţări părăsite de cei în viaţă se lasă în voia morţilor, a marilor ei morţi, şi se reface prin ei”.

Și, așa cum a profețit Părintele Calciu, chiar dacă neokominterniștii se bat cu morții noștri, vom izbândi! “Îndrăzniți! Eu am biruit lumea!”, ne îndeamnă Hristos.

Să refuzăm duplicitatea, căci altfel nu vom mai avea discernământul de a deosebi binele de rău. Mărturisind, vom fi liberi cu adevărat”.

Florin Palas, Apud Mihai Tîrnoveanu

Articolul Florin Palas: “Salvarea nu este la politicienii din România, nădejdea este la Dumnezeu și la Maica Domnului, prin mijlocirea sfinților, mucenicilor și mărturisitorilor din închisorile comuniste” apare prima dată în Glasul.info.

După perla PSD-istului ieșean Mihai Chirica, proaspăt vopsit din “ciuma roșie” în “holera galbenă”, adică trecut cu purcel și cățel la liberali, care ne spunea duios din dulcele Târg al Ieșilor că “Analfabetismul să nu plece din orașul nostru”, alt “derutat”…. ptiu…. alt deputat liberal calcă în străchini liberalismul de baltă de pe malul Dâmboviței, o apă infestată din păcate de gunoaie, dejecții, și politicieni de tot rahatul…

De la tribuna parlamentului, un “derutat” liberal, un nou gâgă pandemic din tabăra liberalilor catastrofali, Florin Roman, face o gafă de proporții monumentale:

„Mă bucur, domnulee Arafat, că ați ajuns la o înțelegere cu colegii dumneavoastră de minister și sper ca după ce această lege va fi promulgată în Monitorul Oficial, să și vedem în județe ca se întâmplă ceea ce v-ați propus prin acest proiect de lege și practic cu ajutorul dvs și al bunului Dumnezeu să avem cât mai multe victime și cât mai puține probleme, cât mai puține bâlbe din partea autorităților statului”, așa i-a blestemat “derutatul” liberal Florin Roman pe români de la tribuna plenului

ALDOUS HUXLEY – Minunata lume noua

Nota noastră: Dacă tot pomenește acest sinistru “derutat” liberal despre Dumnezeu în discursul său absolut catastrofal, ce sună mai degrabă a blestem la adresa poporului român, cred că singura intervenție a divinității în acest caz este să-i facă pe acești odioși să spună ceea ce gândesc cu adevărat în locul discursurilor sterile, ipocrite, demagogice. Atât ceea ce a regurgitat primarul Mihai Chirica la Iași cât acest sinistru Florin Roman în parlament par trase la indigo. Că altfel o altă explicație logică, rațională, pare să nu existe…

Articolul Din categoria liberalism sinistru, Florin Roman: “Cu ajutorul bunului Dumnezeu să avem cât mai multe victime!!??” apare prima dată în Glasul.info.

Câtă vreme bisericile sunt interzise credincioșilor români în preajma Învierii Domnului, dar supermarketurile și  hypermarketurile nu, locuitorii din Piatra Neamț au venit cu o acțiune care dă o puternică palmă morală fariseilor politici aflați vremelnic și neligitim la cârma României: au cântat ”Hristos a înviat” în incinta unui supermarket din Piatra Neamţ, ținând fiecare în mână câte un coș de cumpărături gol. Gol, așa cum este și sufletul celor care ne … “conduc”.

După acel sinistru “a fost nevoie să moară oameni pentru ca Guvernul să demisioneze“, președintele antiromân din fruntea țării a recidivat cu un discurs asemănător, în care ne-a spus: „Stați acasă, altfel, după sărbători, vom avea înmormântări!”.

Articolul (VIDEO) Nu-l pot smulge pe Dumnezeu din sufletele noastre! ”Hristos a înviat” a răsunat într-un supermarket din Piatra Neamţ apare prima dată în Glasul.info.

Preotul Vasile Antonie Tămaș din comuna Vâlcele, județul Covasna, este un cunoscut luptător pentru identitatea culturală și spirituală a românilor din Covasna și Harghita, un spirit neobosit, pus cu toată simțirea românească în slujba neamului, prezent pe la multe acțiuni civice, acțiuni de voluntariat sau unele caritabile.

Duminică, 12 aprilie a.c., ne-a surprins însă cu totul și cu totul altceva. Într-o postare de pe contul său de socializare putea fi observată într-o imagine postată, o bătrână care potrivit părintelui Vasile Antonie Tămaș, la auzul clopotului de la biserică a îngenunchiat pe propriul ogor, oprindu-se pentru un răgaz din muncă, prilej cu care preotul Antonie Tămaș a scris în descrierea acestei fotografii următoarele cuvinte: “România creștină într-o singură poză.”

“România creștină într-o singură poză.
În sat bat clopotele la amiază iar bătrâna care muncește cu dragoste ogorul, îngenunchează pentru un răgaz la umbra lui Hristos, în sunet de clopot. Cuvinte? Nu mai sunt…
P.S. Căutați numele bătrânei și adresa ei. Îi trimitem toate lucrurile de care are nevoie, pentru toată viața!”, a scris pe contul său de facebook părintele Vasile Antonie Tămaș

Articolul Nu-l pot scoate pe Dumnezeu din sufletul nostru cu ordonanțe militare: “România creștină într-o singură poză” apare prima dată în Glasul.info.

De la prietenul și colaboratorul nostru, scriitorul Gabriel Gherasim, un român stabilit de mulți ani în Statele Unite ale Americii, am primit spre publicare un apel pentru sprijinirea unui proiect care a dovedit până acum din plin că Dumnezeu lucrează prin oameni. Publicăm integral materialul trimis pe adresa de email a redacției de către scriitorul Gabriel Gherasim:

“Adunați de Dumnezeu

3 Măicuțe, 4 copii orfani și 4 persoane în vârstă

Motto: “Doamne Cel ce Vii în taină între noi…”

Un apel la asistență

O mână de oameni încearcă să se ajute unii pe alții și să ajungă de la supraviețuire la independență. Trei măicuțe au început procesul de construire al unui schit, unde deja sunt asistați 4 copii orfani și 4 persoane în vârstă. Acesta nu este un doar “proiect”, ceva abstract în curs de devenire…

Fundația schitului deja există și ea se bazează pe dragostea măicuțelor față de oameni și Dumnezeu și încrederea creștină în agapa co-religionarilor și compatrioților lor români. Măicuțele ajută concret, VIU pe cei în nevoie de asistență de la răsăritul și respectiv, la apusul vieții lor.

Adăugam scrisoarea Maicuței Veniamina Badea în acest sens, împreună cu parafele autentificând acest proiect nobil, de la Arhipescopia Tomisului și pozele acestui tablou zilnic trăitor de sacrificiu și de dragoste, pentru verificare.

Pentru ajutoararea întru aprovizionarea acestor ființe umane nobile, putem recomanda pentru coordonare pe:

Maicuta Veniamina Badea, maicaveniamina@yahoo.com, Schitul Sfântul Apostol și Evanghelist Matei , Strada Principala, Nr. 29, Comuna Mircea Voda Gara, Județul Constanța, Cod poștal: 817095, ROMÂNIA, Tel: 0763/091.523

Mulțumim pentru publicarea acestui apel și a materialelor de verificare publicate și de asemenea cititorilor, pentru timpul și sprijinul care ar putea fi acordat lor. Doamne Ajută!”

Galerie foto:

Articolul Dumnezeu lucrează prin oameni: 3 măicuțe au început construirea unui schit, unde deja sunt asistați 4 copii orfani și 4 persoane în vârstă apare prima dată în Glasul.info.

Voievod albastru ca Cerul Măiastru,
Flamură de Aripă, ce mereu ne-aduni,
Când ziua nu se poate, să le vezi pe toate.

De 1 Decembrie versanții Carpaților s-au înfrățit, așa cum atât de frumos spunea Părintele Ilie Moldovan, și prin acești tineri extraordinari din Moinești, jud.Bacău care au venit la Sfântu-Gheorghe însoțiți de doamna profesoară de muzică Gabriela Bie, pentru a fi alături de frații si surorile lor de credință si sânge din Covasna.

Ne-a legat întâlnirea sub lumina Torțelor de la Valea Uzului, ne-au legat în Duhul Românesc Eroii, Crucile și Pământul lor. Au pornit dimineața de acasă si noaptea i-a găsit în Sfântu, la picioarele Voievodului, cu Lumină în mâini si priviri.

Aici nu este vorba de un festivism de tinichea, ci de trăire, acesti tineri, precum mulți alții, nu sărbătoresc România doar o dată pe an, ci zi de zi, prin felul lor de a fi, prin bunul lor simț, prin activitățile pe care le fac pe tot parcursul anului.

Așa mi-au spus cu ceva timp în urmă: să știți că si noi avem torțe, costume naționale, steaguri tricolore, suntem echipați complet! Vrem să venim de 1 Decembrie în Covasna, acolo unde mergeți voi. În gândul meu mi-am zis în acel moment că uite cum Dumnezeu ne trimite din nou semne că nu este totul pierdut, că lupta aceasta pentru un ideal, pentru Țară, nu este zadarnică, că deznădejdea trebuie lăsată uitării.

Sărut mâna, Gabriela, pentru acest lucru, vă sunt adânc recunoscător ca român, dragi copii, tineri mărturisitori ai speranței unui întreg popor.
De la un capăt al altul al Țării sunt astfel de oaze de apă, menite a ține în viață Duhul lui Eminescu ce merge necontenit de la Nistru până la Tisa pentru a ne spune: ridicați-vă din genunchi!

Autor: Mihai Tîrnoveanu

Articolul Dumnezeu ne trimite din nou semne că nu este totul pierdut, că lupta aceasta pentru un ideal, pentru Țară, nu este zadarnică, că deznădejdea trebuie lăsată uitării apare prima dată în Glasul.info.

George Coșbuc: „Nimeni, afară de Dumnezeu şi de noi înşine, nu e stăpân pe soarta românilor”

Pe data de 9 mai 2018 s-au împlinit 100 de ani de la moartea unuia dintre reprezentanții de seamă ai sămănătorismului, un curent ideologic și literar constituit la începutul secolului al XX-lea în jurul revistei Sămănătorul. Născut la 20 septembrie 1866, în satul Hordou din Districtul Năsăud, comitatul Bistrița-Năsăud, azi, comuna Coșbuc, județul Bistrița-Năsăud, George Coșbuc a fost un poet, critic literar și traducător român din Transilvania, membru titular al Academiei Române din anul 1916.

Printre meritele deosebite ale lui George Coșbuc se numără și o prodigioasă activitate de iluminare și emancipare a țăranilor din România, reprezentanții sămănătorismului, al cărui principal teoretician a fost Nicolae Iorga, acordând un interes crescut față de problema țărănească din acele vremuri, conștientizând pe deplin necesitatea vitală a alfabetizării și educării populației rurale românești.

Pagini despre Cosbuc – Gavril Scridon

Articolul George Coșbuc: „Nimeni, afară de Dumnezeu şi de noi înşine, nu e stăpân pe soarta românilor” apare prima dată în Glasul.info.

Teritoriul se definește asadar prin Voința Divină, prin Neamul primordial pe care Dumnezeu l-a lasat aici cu specificul său etnic

Teritoriul.
În cadrul teritoriului national nu există spatii multietnice, multiculturale. Teritoriul național se definește din punct de vedere divin ca fiind monoetnic, el este sfânt, căci este rânduit de Dumnezeu să fie al Neamului Românesc.

Teritoriul se definește asadar prin Voința Divină, prin Neamul primordial pe care Dumnezeu l-a lasat aici cu specificul său etnic. De aceea noțiunile de spatiu multietnic, multicultural, în zonele teritoriului național în care trăiesc și etnii străine neamului românesc sunt lipsite de fundament.

Teritoriul se definește asadar prin Voința Divină, prin Neamul primordial pe care Dumnezeu l-a lasat aici cu specificul său etnic

Aceste etnii nu caracterizează paradigma teritoriului, ci, cel mult intră într-o simplă statistică. Actul divin de proprietate si identitate asupra teritoriulu este pe un singur nume, transcende formulele de omenești de definire ale spatiilor din cadrul teritoriului.

Acestea au menirea de a dilua sau chiar dizolva identitatea primordială a teritoriului. Spre exemplu dacă într-un județ din România cum ar fi Harghita, trăiesc 85% etnici maghiari, județul respectiv nu se defineste ca fiind unul multietnic, identitatea lui fiind divin-românească, înscriindu-se în voința divină a teritoriului național; la fel este si cazul judetului Covasna sau al ,,vestitului,, oras ,,multietnic si multicultural,, Timișoara.

Numărul oamenilor de alte etnii alcătuieste o statistică dintr-o anumită unitate administrativă, nu generează si definirea identitară. Numărul este irelevant. Mai simplu spus, dacă într-o cameră din locuința noastră sunt printr-o anumită conjunctură musafiri poftiți sau nu, asta nu înseamnă ca acea cameră nu mai apartine casei în aceeasi măsură ca celelalte camere. Locul respectiv nu generează un alt act de proprietate si identitate.

Capacitatea noastră de a ne raporta la paradigma divină, nu la cea generată de statistici, ne dă forța care ne păstreză pe Linia Neamului, ne opreste să facem concesii, compromisuri de gândire si acțiune.

Actele de identitate pe acest teritoriu ne-au fost făcute de Dumnezeu, nu de primării, sunt consfințite de sângele familiilor noastre, petcetluite de lutul amestecat cu sânge care ne-a plămădit casa. Arhitectura este din Oase si Sfinte Moaște, acestea sunt Temelia Teritoriului Național.

Autor / Foto: Mihai Tîrnoveanu

Articolul Teritoriul se definește asadar prin Voința Divină, prin Neamul primordial pe care Dumnezeu l-a lasat aici cu specificul său etnic apare prima dată în Glasul.info.