În volumul intitulat “România și sfârșitul Europei – Amintiri din Țara pierdută”, o carte șocantă, care developează o cu totul altă imagine fotografică asupra istoriei pe care o cunoșteam din manualele oficiale de istorie, prințul Mihail Sturdza oferă niște informații cu adevărat halucinante.

Mihail Sturdza este nepotul pe linie paternă al fruntașului pașoptist Vasile Sturdza, unul din membrii marcanți al partidei naționale și unioniste din Moldova și un colaborator apropiat al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, ba chiar și “Locotenent Domnesc al Unirii”.

Elena Doamna, văduva lui Alexandru Ioan Cuza, venea în fiecare an la Târgu Ocna pentru a petrece o săptămână sau chiar două, alături de bunicile lui Mihail Sturdza, în preajma cărora acesta a copilărit la Târgu Ocna. Pe atât de strânse erau relațiile dintre familia Sturdza și Al. I. Cuza.

Citește și: Istoria secretă:”Iluzia unei confederații maghiaro-româno-sârbe. Triunghiul Balcescu-Ghica-Kossuth”

Potrivit lui Mihail Sturdza, tocmai în casa familiei din Târgu Ocna se păstra întreaga corespondență schimbată între Costache Negri, Alexandru Ioan Cuza, Kogălniceanu, Vasile Sturdza, Alecsandri, Bălcescu, Negruzzi, precum și toți protagoniștii români și străini ai epocii Unirii.

În timpul Primului Război Mondial, toată această corespondență, cuprinsă în nouă mari dosare, a ajuns în condiții neelucidate în Arhivele Academiei Române.

Dintre toate informațiile importante cuprinse acolo și ascunse de către istoricii români, cea mai spectaculoasă este legată de corespondența și înțelegerea dintre Al. I. Cuza și Kossuth, asupra unei expediții militare românești pentru eliberarea Ardealului, în deplin acord cu Kossuth, care la acel moment (1863-1866) organiza în Italia, cu asentimentul lui Napoleon al III-lea, o Legiune Ungară pentru a debarca în Dalmația.

Să fi fost tocmai acesta unul dintre motivele adevărate ale detronării lui Al. I. Cuza? Intenția de realiza România Mare cu aproape 6 decenii mai devreme decât se putea? Unde ar fi fost oare astăzi România cu un asemenea start al statului român modern?

Trist este că trădarea lui A. I. Cuza de către politicienii vremii a lăsat urme și răni adânci în sufletele românilor. Chiar dacă proveneau dintr-o familie cu o lungă tradiție a armelor, după trădarea din 11 februarie 1866, fii familiei Sturdza renunță la această meserie a armelor, chiar dacă și-o doreau încă din copilărie:

“Dragostea și venerația pentru memoria ultimului Domn moldovean erau atât de mari în familia mea, că fratele meu Iancu și cu mine nu am ales meseria armelor, care era cea pe care o doream, fiindcă socoteam că pata Trădării din noaptea de 11 fevruarie 1866 nu fusese încă spălată de pe steagul Oștirii noastre.”, scrie Mihail Sturdza în cartea “România și sfârșitul Europei – Amintiri din Țara pierdută”

Articolul A fost îndepărtat Al. I. Cuza pentru că pregătea o acțiune militară românească de eliberare a Ardealului? apare prima dată în Glasul.info.

Să sărbătorim Eliberarea Ardealului la Valea Uzului!!

Ziua Armatei Române este ziua în care armata română a eliberat ultima palmă de pământ românesc la Carei în Ardeal, de sub sângeroasa ocupație maghiară, ocupație care s-a străduit din greu să extermine populația românească.

Având în vedere că pretențiile unor extremiști maghiari cu privire la părți din țara noastră cresc din ce în ce mai mult, în ultima vreme, este de datoria noastră să întărim prezența românească în zonele unde extremiștii maghiari nu acceptă să mai calce românii, deși țara asta se numește România!
Anunțați-vă cunoscuții și pe 25 octombrie, la Valea Uzului, să spunem într-un glas că ARDEALUL ESTE PĂMÂNT ROMÂNESC!!!

Doamne miluiește neamul nostru românesc!

Eveniment Facebook

Articolul Să sărbătorim Eliberarea Ardealului la Valea Uzului!! ZIUA ARMATEI LA VALEA UZULUI!!! apare prima dată în Glasul.info.

La data de 11 octombrie 1944, orașul Cluj a fost eliberat printr-o manevră dublu învaluitoare a trupelor romane (Diviziile 18 Infanterie-munte, 11 și 12 Infanterie, Divizia 1 Cavalerie si Divizia 2 Munte), combinată cu un atac frontal al Corpului 104 Mecanizat sovietic.

Cele mai grele lupte s-au desfășurat în zonă localităților Cojocna, Apahida, Jucu și Buru, Valea Ierii, Gilau pe direcțiile pe care s-au executat manevrele de învaluire, o zonă unde astăzi străjuiesc peste 30 de cimitire ale ostașilor romani.

O contribuție decisivă la eliberarea Clujului de la 11 octombrie 1944 a avut-o Filip Agricola, avansat la gradul de general de divizie la 1 aprilie 1945.

“Întors de pe frontul de răsărit, mă aflam în august 1941 în Regimentul 83 Infanterie, pentru a continua stagiul militar în termen, cu gradul de soldat fruntaș. Toți ca unul, întregul regiment am participat la alungarea trupelor inamice de pe pământul sfânt al patriei, pornind de lângă localitatea Aiud, prin Apahida, până în apropiere de Cluj. Ne primeau cu nespusă bucurie locuitorii eliberați, dar cu tristețe pentru pierderi – morți și răniți, atâtea dureri ale războiului…” , mărturisea Dolha Vasile, maior în reverzvă la 11 octombrie 1991, pentru Adevărul de Cluj

Articolul 11 octombrie 1944: Trupele române eliberează municipiul Cluj apare prima dată în Glasul.info.