În ziarul “Tribuna poporului”, un ziar al românilor din Arad, au apărut între 1897-1912 numeroase articole patriotice. În perioada anilor de sub dominația austro-ungară, jurnaliștii români plăteau scump pentru orice articol cu amprentă identitară prea “apăsată”. Așa este și cazul jurnalistului român Emanuil Maglaș de la ziarul “TRIBUNA POPORULUI” din Arad, împotriva căruia stăpânirea maghiară și slugile sale s-a năpustit cu o furie extraordinară.

Articolul “Fericita Țară” îi aduce jurnalistului român Emanuil Maglaș de la ziarul “TRIBUNA POPORULUI” o condamnare la închisoare de două luni din partea statului maghiar.Jurnalistul român Emanuil Maglaș este condamnat la data de 22 februarie 1899 la Oradea Mare cu o pedeapsă de 2 luni temniță și 20 coroane amendă pentru articolul FERICITA ȚARĂ.

Din numărul 41 de pe anul 1899 (n.r. Orăștie, 9/21 Octombrie 1899) aflăm că jurnalistul român Emanuil Maglaș a fost eliberat din închisoare de la Seghedin, o închisoare cu un renume îngrozitor pentru patrioții români transilvăneni, după ce a ispășit două luni de temniță grea:

“Eliberat. Vineri în 13 Oct. n. a fost eliberat din temnița de stat din Seghedin, dl Emanuil Maglaș, osândit fiind la 2 luni închisoare, pentru un articol scris în «Tribuna Poporului».”

Mai multe personalități ale istoriei și culture române au trecut prin închisoarea aceasta de la Seghedin. Preotul Vasile Lucaciu a fost deținut la Seghedin în perioada 7 ianuarie 1893 – 7 februarie 1894, publicistul Valeriu Braniște a fost deținut aici în două rânduri: în 1893 și în 1918, iar Ioan Russu-Șirianu a fost deținut șase luni în 1894.

O parte din semnatarii Memorandumului Transilvaniei, condamnați în 1894 la încarcerarea pe diferite termene, au trecut prin închisoarea de la Seghedin. Badea Cârțan a călătorit de mai multe ori la Seghedin și la Vác pentru a-i vedea pe memorandiștii deținuți acolo, plângându-se:

„La grădina-n Seghedin / Plâng florile de iasomin / De răsună ulița / Și tremură temnița. / De la Seghedin la Vaț / Numai drumuri de la frați / Numai lacrimi, jale, dor / Pe fețele tuturor”.

Articolul 13 Octombrie 1899 – Jurnalistul Emanuil Maglaș de la ziarul TRIBUNA POPORULUI din Arad – a fost eliberat din temnița de stat din Seghedin apare prima dată în Glasul.info.

La 12 octombrie 1944 Municipiul Oradea a fost eliberat de către unități militare românești și sovietice, de sub ocupația maghiară fascistă. Este ziua când se declanșează un atac decisiv împotriva forțelor germane și ungare. Deși grosul trupelor germane și ungare s-a retras din oraș, în oraș au fost lăsate grupuri mici de gherilă însărcinate cu misiunea de a distruge clădirile mai importante. 

“După ce au rupt apararea inamică, de pe Mureș și Arieș, trupele sovietice și române au înaintat pe direcția Turda-Cluj, eliberând, în ziua de 11 octombrie (trupele Corpului 104 din Armata 27 sovietică și ale Corpului 6 din Armata 4 română) acest centru important. Pe direcția loviturii principale, Corpul 33 de armată sovietic, compus din 2 divizii sovietice și 2 române “Tudor Vladimirescu” și 3 de munte a eliberat la 12 octombrie, in cooperare cu trupe din gruparea hipoinecanizaageneral Pliev, Oradea.”

“Inevitabil eliberarea Orăzii la 12 octombrie 1944, a fost o continuare firească a actului istoric de la 23 august 1944, deoarece însăşi raţiunea întoarcerii de front şi răsturnarea de alianţă avea ca obiectiv fundamental reîntregirea Ardealului de Nord în cadrul României. De aceea, privită cu niţel spirit de observaţie de pe Biharea, bătălia pentru Oradea ne apare ca o componentă organică a ansamblului de acţiuni de luptă desfăşurate de trupele române, iniţial singure apoi în strânsă cooperare operativă cu mari unităţi sovietice din Frontul 2 Ucrainean, în scopul eliberării întregului teritoriu românesc cedat Ungariei prin verdictul de la Viena din 30 august 1940, zi de doliu naţional.”, scrie Colonel Gheorghe Tudor în lucrarea “Curs de Istoria Artei Militare.Participarea Armatei române la războiul antihitlerist”

Eliberarea orașului Oradea a avut loc în doua etape:

• Luptele Diviziei 3 Munte, în cadrul participării la bătălia Oradiei, întorcând orașul pel a Vest.
• Luptele Diviziei 2 Munte de pe Valea Crișului Repede și Nord Oradea.

Articolul 12 Octombrie 1944 – A fost eliberat municipiul Oradea de sub ocupaţia horthystă  apare prima dată în Glasul.info.

Conducerea orașului Carei nu este preocupată de istoria locală atunci când este vorba de  români fapt  pentru care nu s-a  implicat deloc în marcarea datelor semnificative. Primarul Kovacs și viceprimarul Keizet doar beneficiază de avantajele statutului de demnitar al statului român dar de obligații nu vor să audă, mai ales de cele morale.

La fel  ca  și tatăl său, Romulus Marchiș a fost  un exemplu de luptător  pentru drepturile românilor din acest colț de țară românească. În timp ce alții sărbătoreau Marea Unire de  la 1 decembrie 1918 el era arestat la Carei la data de 20 februarie 1919, eliberat fiind la sosirea delegației care a instaurat administrația românească în data de 27 aprilie 1919.

Arhidiaconul Romulus Marchiş, membru al ASTRA, una dintre cele mai reprezentative personalități careiene care au luptat pentru drepturile românilor din aceste teritorii ocupate dar și pentru Unire, a condus delegația careienilor români care a participat la Marea Unire de la Alba Iulia motiv pentru care a fost  mereu hărțuit de autoritățile maghiare.

După Unire, Romulus  Marchiş a ajuns senator în Parlamentul României Mari. La 25 septembrie 1923 episcopul martir Valeriu Traian Frenţiu îl numeşte vicar foraneu pentru Arhidiaconatul Sătmarului, ca o recunoaştere pentru activitatea sa rodnică.

La 30 decembrie 1918 l-a întâmpinat în gara Carei pe gen. Berthelot, expunându-i în limba franceză durerile românilor din zonă.

Ancorat şi în activitatea culturală, a fost multă vreme casier al Despărțământului  Sătmar-Ugocea al „ASTRA” şi preşedinte al Reuniunii învăţătorilor greco-catolici din Arhidiaconatul Sătmar, organizaţie înfiinţată de tatăl său, George Marchiş.

Placa comemorativă cu numele delegaților desemnați a participa la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din data de 1 decembrie 1918 și care cuprindea  și numele său în calitate de conducător al delegației a fost refuzată a fi amplasată pe clădirea  unde a avut loc întrunirea de alegeri din 18 noiembrie 1918 de către primarul Kovacs. Primarul Kovacs a refuzat solicitarea Direcției Județene de cultură Satu Mare  în acest sens și a dat accept pentru amplasarea plăcii comemorative în cu totul altă parte, distorsionând astfel total istoria locală.

Romulus Marchiș a fost fratele renumitei scriitoare Otilia Marchis care nu a scăpat de batjocura autorităților careiene udemeriste actuale, numele său de autor de carte fiindu-i refuzat la tipărirea ediției în limba maghiară din noiembrie 2017. Istoria ne demonstrează că patrioții români din Carei au fost mereu atacați și umiliți de administrația maghiară. Nici în zilele noastre manifestările românești nu scapă de disprețul și batjocura conducerii orașului.

Mormântul protopopului  și senatorului Romulus Marchiș precum și al tatălui său, protopop George Marchiș, amândoi înhumați la Carei, au fost distruse. Aceasta e  buna înțelegere și respectul reciproc la care face referire conducerea exclusiv UDMR a Careiului.

Buletin de Carei

Articolul 27 aprilie 1919: La Carei a fost eliberat din arest protopopul Romulus Marchiș senator în Parlamentul României Mari apare prima dată în Glasul.info.

Prietenii și apropiații activistului timișorean Daniel Gaşpar au anunțat public faptul că acesta a fost eliberat din Spitalul de psihiatrie Jebel, după ce fusese internat forțat de către autorități.

Singurul sprijin pentru activistul Daniel Gaşpar a venit din partea doamnei senator Diana Iovanovici-Șoșoacă și a deputatului orădean Mihai Lasca, parlamentari care l-au vizitat la Spitalul de psihiatrie din Jebel și au intervenit public pentru ca activistul timișorean să fie repus în libertate, acuzând abuzurile instituționale ale unui sistem care și-a făcut în ultimii ani un obicei de a scăpa de persoanele incomode prin internarea lor forțață în instituții de psihiatrie, încălcând flagrant normele legislației din România privind internarea nevoluntară.

„A fost ca la pârnaie. Când mă duceam în vizită la clienții mei. E puțin ciudat, dar oricum a fost super ok. El are un tonus foarte bun. Am discutat cu toții, este ok, i se respectă drepturile acum. Într-adevăr a fost foarte speriat, este și acum speriat fiindcă nu știe ce i se poate întâmpla. Mi-a spus că de-abia așteaptă să iasă de aici, pentru că nu se regăsește, pentru că sunt foarte mulți oameni care au probleme psihice și nu e normal ca un om care nu are probleme psihice să stea închis mai ales într-un spital de Psihiatrie”, a spus senatoarea Diana Iovanovici-Șoșoacă după vizita la Spitalul de psihiatrie Jebel

În dosarul 782/220/2021 având ca obiect “menţinerea/înlocuirea sau încetarea măsurii internării medicale (art.571 NCPP)”, Judecătoria Deta a decis în cazul lui GAŞPAR DANIEL ILIE următoarea soluție:

“Solutia pe scurt: Dispune înlocuirea măsurii de siguranţă provizorie a internării medicale cu măsura de siguranţă provizorie a obligării la tratament medical. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Cu drept de contestaţie în termen de 5 zile de la comunicare .”

Articolul Activistul timișorean Daniel Gaşpar a fost eliberat din Spitalul de psihiatrie Jebel apare prima dată în Glasul.info.

Când delatorii neomarxisti / sorosiști tocmai sperau să se mărească numărul publicațiilor și site-urilor interzise în România, jurnalistul sibian Marius Albin Marinescu, deținătorul site-ului justitiarul.ro, aflat printre site-urile închise de către ANCOM-ul lui Grindeanu la solicitarea MAI și recomandarea misteriosului Grup de Comunicare Strategică, anunță că de mâine publicația Justițiarul va scăpa din cătușele ANCOM-ului.

“De mâine dau ăștia drumul la site-ul justitiarul.ro! Decizia 536/14.05.2020.”, a scris pe facebook jurnalistul Albin Marinescu

Și într-adevăr, consultând site-ul ANCOM, am descoperit că prin deciziile nr. 535, 536, 537, 538, 539 din 14 Mai 2020, instituția “eliberează” nu doar Justițiarul, ci și alte site-uri surghiunite și oprimate la cererea Tefelimii cea dornică de cenzură bolșevică, care deja lărgea numele de pe lista cenzurii cu tot mai multe site-uri. Tot aceste grupări dornice de ceznură se țin și de raportarea falsă a unor pagini de socializare, mai ales din rândurile celor conservatoare, ortodoxe și naționaliste:

[one_half]

O mie noua sute optzeci si patru – George Orwell

[/one_half]

Ironia sorții, tocmai în aceste zile lecturam o carte aparte, intitulată “Publicațiile scoase din circulație până la 1 iunie 1946”, din care reieșea zelul bolșevic de a cenzura până și unele dintre cele nevinovate cărți, mai ales dacă unele idei de acolo erau contrare noii revoluții ale socialismului.

Dacă în prima variantă a decretului-lege de interzicere a unor publicații periodice și neperiodice era vorba doar de vreo 2538 (n.r. de la decretul din 2 mai 1945 până în anul 1946), în numai doi ani, la 1948 se ajunge la nu mai puțin de 7694 de titluri. Între timp se adaugă foarte multe titluri legate de Basarabia și de românii de dincolo de Nistru, de studii sociologice de identificare a românismului de dincolo de malurile Nistrului și Bugului.

Deși nu mai suntem sub stăpânire bolșevică, așa cum se aflau românii după cel de-Al Doilea Război Mondial, perioada aceasta a fost marcată și ea din păcate de o cenzură frenetică, cu delatori porniți cu “mânie proletară” , sorosistă, împotriva unor publicații sau site-uri “neconforme” cu mainstream-ul nivelator.

Articole asemănătoare:

• Cenzura în Țara Peneleilor Vodă: site-ul justitiarul.ro, închis pentru a doua oară de ANCOM
• Site-ul celui mai critic jurnalist din Sibiu la adresa lui Iohannis, redus la tăcere de ANCOM
• Mai multe site-uri închise de ANCOM-ul lui Grindeanu, inclusiv un site asociat cu Ninel Peia
• În ciuda cenzurii “liberale” / iohanniste, Justițiarul.ro revine în viețile românilor
• Absolut mizerabil! După ce a suprimat mai multe publicații online, guvernul vorbește despre Ziua Mondială a Libertății Presei?
• Cenzorii soroșiști, nemulțumiți de ineficiența cenzurii
• Abuzurile dictaturii iohanniste
• Reacții de solidaritate jurnalistică în România cu Marius Albin Marinescu și Justitiarul.ro
• Minunata lume nouă: război informațional împotriva publicațiilor conservatoare, naționaliste și ortodoxe
• Jurnalistul Ovidiu Zară după închiderea Justitiarul.ro: “Dictatura a început!ADIO libertate de exprimare!”

Articolul Pentru peste o duzină de site-uri din România se sfârșește azi dictatura orwelliană. ANCOM-ul le-a eliberat! apare prima dată în Glasul.info.