Autor: Florin DOBRESCU

Directorul Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România s-a dezlănțuit din nou, într -un atac ce vizează Biserica Ortodoxă Română. Nu este prima oară când Alexandru Florian atacă BOR. De anul trecut încoace el a criticat în mai multe rânduri hotărârea Sfântului Sinod de canonizare ca sfinți mărturisitori sau martiri a unor preoți și monahi persecutați, iar unii chiar uciși, de aparatul represiv al regimului comunist, personalități cărora Institutul „Elie Wiesel” le reproșează apartenența la Mișcarea Legionară.

Ieri, Alexandru Florian a declarat că așteaptă autosesizarea instituțiilor abilitate în vederea deschiderii unui dosar de cercetare penală, în baza OUG nr 31/2002, acuzând că în Catedrala Mântuirii Neamului ar fi fost cântat un cântec pe versurile poetului Radu Gyr.

„Imn pentru clerul militar al unui înalt militant legionar, în noua Catedrală Națională, acolo unde aflăm și sfinți a căror viață a fost legată de legionarism este un fapt cutremurător de propagandă extremistă, care s-a petrecut joi 30 octombrie”, a comentat directorul Institutului Holocaustului, apreciind că „Ministerul Apărării, Familia Regală și BOR ar fi trebuit deja să se delimiteze în mod clar”. „Faptul că Basilica postează cu mândrie acest eveniment transmite până astăzi un cu totul alt mesaj. Oare violența simbolică a extremismului va face casă bună cu ortodoxia?”, a mai spus Florian, instigând practic organele de cercetare penală împotriva instituției Bisericii strămoșești a românilor.

Scandaloasa ieșire publică a lui Alexandru Florian este ilustrativă pentru întreaga activitate a acestui personaj în fruntea INSHR-EW, de incitare la ură, inclusiv pe criterii confesionale, de insultare a memoriei luptătorilor anticomuniști și victimelor regimului comunist, de dezinformare a presei și instituțiilor statului român, precum și de a genera tensiuni în societatea românească.

Și se această dată, directorul INSHR-EW dezinformează în mod grosolan: versurile cântecului interpretat de corul de copii al Patriahiei nu aparțin poetului Radu Gyr. O minimă cunoaștere a poeticii lui Radu Gyr ar fi suficientă pentru a realiza că nimic din stilul poetului temnițelor comuniste nu se regăsește în versurile cântecului ”Avem o țară”, așa cum, de ani de zile, circulă pe internet o informație falsă. În realitate, nu numai că stilul este total diferit de al marelui poet, dar în corpul acestor versuri se vorbește la un moment dat despre „Apusul” de care ar trebui – vezi Doamne – să apărăm „ortodoxia”. Ceea ce niciodată marele poet Radu Gyr nu ar fi putut să scrie. Doctrina legionară reflectă concepția fondatorului Legiunii. Și este notoriu că acesta era adeptul unui concepții ecumeniste, ce propovăduia înfrățirea și cooperarea între cele două biserici, cea apuseană și cea a răsăritului. Corneliu Zelea Codreanu obișnuia să poarte scapular încă din timpul studiilor doctorale de la Grenoble, avea evlavie și față de sfinți catolici, în mod special pentru Sf. Anton de Padova, la care le cerea si legionarilor să se roage, prin intermediul circulărilor adresate de el în interiorul organizației. Participa și la slujbe ale Bisericii Catolice și nu tolera în organizație îndușmănirea dintre ortodocși și catolici, pe care îi considera frați. Pentru Corneliu Codreanu și legionarii săi, dușmanul istoric al României nu era Apusul (de altfel, după razboi legionarii au fost colaboratori fideli ai structurilor americane și franceze), ci imperialismul rusesc, fie el bolșevic sau țarist. Așa că, dacă Radu Gyr chiar ar fi scris aceste versuri, cu siguranță ar fi indicat ca amenințare Răsăritul, iar nu Apusul, inclusiv la adresa ortodoxiei (vedem și astăzi ce deformări ale spiritului ortodox sunt promovate în Biserica Ortodoxă Rusă…).

Aflu de pe internet că „Avem o țară” ar fi creația unei călugărițe de la Mănăstirea Diaconești, din județul Bacău. Oricum ar fi, e păcat că un cântec atât de frumos și înălțător conține o strofă al cărui conținut este atât de nepotrivit cu vremurile actuale, ducând cu gândul mai degrabă la un anumit zelotism ortodoxist promovat, după 1990, și la noi, de structurile național-comuniste ale fostei Securități reciclate ulterior Revoluției.

Revenind însă la dezinformarea lansată de Alexandru Florian, care a inflamat deja mass-media și opinia publică românească, cred că ar trebui să clarificăm câteva lucruri. Indiferent ale cui ar fi fost versurile cântecului cu pricina, chiar dacă ar fi aparținut lui Radu Gyr, consider inadmisibil ca, în anul de grație 2025, la 36 de ani de la Revoluția din 1989, când tinerii au fost împușcați pe străzi în timp ce strigau ”Jos cenzura!”, cineva să pună problema interzicerii circulației publice a operei unui creator, invocând convingerile politice ale acestuia. Este o abordare specifică regimurilor totalitare, fie ele de stânga sau de dreapta. Mergând pe principiul acesta, ar trebui să procedăm și la scoaterea din circuitul public a operelor și memoriei tuturor oamenilor de cultură care, din convingeri sau de din oportunism, au susținut regimul comunist vinovat de exterminarea a sute de mii de oameni în România.

Unde am ajunge dacă am dat curs acestei logici? Și aș mai întreba eu: cine are interesul să păstreze, într-o funcție publică de nivel guvernamental, un personaj precum Alexandru Florian, fiul unui bolșevic venit cu tancurile sovietice, el însuși un propagandist comunist în prima sa tinerețe, și care își permite, în calitatea sa oficială, să adopte o atitudine totalitară și să instige la măsuri represive împotriva chiar a Bisericii Ortodoxe Române?!

În realitate, Radu Gyr a fost condamnat în 1945, alături de alți jurnaliști și scriitori de prim rang ai culturii românești, în urma unei mascarade judiciare înscenate la ordinele ocupantului sovietic și cozilor sale de topor autohtone. A fost vorba de o adevărată politică  de scoatere din viața publică și de anihilare a elitelor națiunii române din toate domeniile. Tribunalele poporului, create de ocupația rusească, au constituit o formă hibridă de justiție care a trasat condamnări sfidând cele mai elementare norme ale dreptului. Condamnarea jurnaliștilor din lotul căruia i-a aparținut și Radu Gyr a fost primul act dintr-un îndelungat genocid al culturii române, comis de regimul comunist. Invocarea acelor sentințe de către către Alexandru Florian și institutul pe care îl conduce, în scopul reiterării funestei politici comuniste de asasinare a culturii naționale, este un gest care angajează toate guvernele din 2012 încoace care, menținându-l în funcția de director la INSHR-EW, au girat aceste aberații.

Indiferent de politica pe care a făcut-o poetul Radu Gyr, opera acestuia rămâne una de o valoare inestimabilă, iar locul său în galeria marilor scriitori români ai secolului XX nu poate fi contestat de nimeni. Dincolo de faptul că nu a comis niciun fel de crime, reamintim că, în calitate de director al teatrelor în timpul guvernării legionare, în 1940, el a hotărât înființarea Teatrului Evreiesc ”Barașeum” din București – tocmai pentru a crea posibilitatea angajării actorilor și tehnicienilor evrei rămași fără o pâine în urma epurărilor pe criterii etnice. Chiar și prin prisma condamnării primite abuziv în 1945, acest om și-a ispășit în condiții oribile pedeapsa și nici un sistem de drept din lumea civilizată nu mai pedepsește un om după ce acesta și-a ispășit pedeapsa.

Opera literară a lui Radu Gyr trebuie să circule liber și fără cenzură. De curând, am intrat în posesia unor ziare din timpul „procesului ziariștilor” din 1945, și pe această cale anunț că, în semn de protest față de ofensiva antidemocratică și antiromânească a domnului Alexandru Florian, intenționez să amenajez, în cadrul proiectului „Muzeul Rezistenței”, o secțiune dedicată genocidului cultural comis de regimul comunist, punând în valoare inclusiv aceste ziare.

Pentru ca tinerele generații să poată cunoaște această pagină tristă a istoriei noastre. Pentru ca ororile  și crimele regimurilor totalitare să nu se mai repete niciodată, în nicio formă.  Așa să ne ajute Dumnezeu!

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator – Nihil Sine Deo – PRESĂ LIBERĂ

Articolul A CÂTA CONDAMNARE A LUI RADU GYR? Pe marginea scandalului creat de Alexandru Florian apare prima dată în Glasul.info.

Ajunge! Am suferit destul! Am fost umiliți destul! La armele credinței, frați creștini! E vremea să ridicăm sabia cuvântului și să ucidem duhul necurat al „dușmanilor neamului românesc”!

Acest institut face de râs neamul evreiesc și este condus de lideri pătați cu sângele eroilor anticomuniști și care ne scrie nouă istoria din 1947 și până astăzi! Cred că este vremea să cerem demisia liderilor acestui institut!

N-am cerut la revoluția din 1989 arestarea lor, i-a iertat că suntem creștini și îi iertăm și astăzi, cu o condiție: NU VOM ACEPTA NICIODATĂ SĂ NE ALEGEȚI VOI EROII ȘI SFINȚII!

Nu vom ridica sabia urii, ci a credinței și vă vom pedepsi cu cu același sacrificiu ca odinioară când vă bucurați de rezultatele torționarilor voștri și vom fi și mai mulți. Și atât de mulți, încât, „NE VOM ÎNTOARCE ÎNTR-O ZI!”

Moise Sletchinger

MAGAZIN CRITIC – NIHIL SINE DEO! Contează pe ȘTIRI ce contează!

Articolul Cine este Institutul „Elie Wiesel” să ne dicteze ce avem voie să cântăm în bisericile ortodoxe și cine sunt sfinții și mărturisitorii ortodocși ai neamului românesc? apare prima dată în Glasul.info.

Ziarul Podul.ro dezvăluie abuzuri ieșite din comun comise, se pare chiar de Institutul Elie Wiesel, la adresa corpului profesoral al Liceului Mircea Vulcănescu din București. Se pare că directorul Alexandru Florian și restul conducerii INSHR-EW nu s-au liniștit niciodată după încercarea eșuată, din 2017, de a schimba numele Liceului Mircea Vulcănescu. Reamintim că, în vara anului 2017, Institutul Holocaustului a făcut presiuni, fără succes, pentru schimbarea numelor mai multor străzi și instituții de învățământ din România. La acea dată, Fundația Ion Gavrilă Ogoranu a reușit să coalizeze, în jurul unei petiții publice, personalități și organizații ale societății civile precum și mii de cetățeni, reușindu-se oprirea demersurilor Primăriei Sector 4 de modificare a numelui Liceului Mircea Vulcănescu.

Acum, aflăm din Podul.ro că demersurile s-au reluat, din direcția aceluiași Institut, însă printr-o altă metodă, mult mai perfidă. Este vorba chiar de folosirea conducerii liceului, în urma unor presiuni venite atât de la Institutul Wiesel, cât și de la Primăria Sectorului 4, al cărei primar, Băluță, s-a remarcat și în 2017 prin excesul de zel de care a dat dovadă în executarea solicitărilor primite de la INSHR-EW.

Citiți detaliile acestei afaceri scandaloase pe Podul.ro.

Articolul REVOLTĂTOR! Liceul ”Mircea Vulcănescu” din nou în obiectivul Institutului Wiesel! Presiuni la adresa conducerii pentru schimbarea numelui instituției. Podul.ro demască rușinoasa campanie apare prima dată în Glasul.info.

Acordarea titlului de „Cetățean de Onoare al Sighetului” domnului Petru Codrea a scos din bagajul ideologiei marxist – leniniste (prin directorul Institutului Elie Wiesel) „argumente” de condamnare a acestei onorări, pentru „sensibilizarea” opiniei publice, amplificând vinovății inexistente, fără nicio conexiune cu obiectivul Institutului de-a găsi/ identifica adevărații criminali/ fasciști care au reușit să scape de justiție. Probabil în virtutea trecutului comunist bogat pe care-l are conducătorul Institutului, Alexandru Florian (tatăl acestuia, Radu Florian, a fost un „excelent” profesor de marxism – leninism după anul 1948 până în 1989) și-a propagandei atee pe care o desfășura înainte de anul 1989 (este autorul cărții „Cunoașterea științifică și apusul zeilor”, vezi AICI), acesta își justifică salariul, din bani publici, vânând foștii… anticomuniști. Mai mult, Alexandru Florian ne-a „tras de urechi” chiar în sediul Primăriei Sighet, probabil pentru intimidare, la o zi după acordarea titlului de Cetățean de Onoare domnului Petru Codrea. Este a doua oară când Alexandru Florian ne dă o lecție… oportunistă. În urmă cu cinci ani (2017) același Institut Elie Wiesel a încercat să „extragă” din patriomoniul orașului nostru Casa Memorială „Elie Wiesel” pentru o presupusă mai bună gestionare. Protestul transmis presei de către prof. Gheorghe Todincă, directorul de atunci al Muzeului Maramureșean (vezi Aici) și opoziția întregii comunități locale, a mass mediei, au blocat „inițiativa”.

Cunoaștem crimele comunismului, „tolerat” prea mult timp de Occident în Estul Europei, zecile, sutele de mii de arestări, cu procesele mincinoase, Holodomorul ucrainean (vă spune ceva?), gulagul, morții din închisori, „reeducarea”, duritatea pe care „cizma roșie sovietică” o aplica contestatarilor „bunelor lor intenții” ba chiar și prietenilor din zona lor de influență (nota bene: modelul lor de colaborare și „denazificare” este din nou aplicat în Ucraina de către Rusia). Forțe „oculte” s-au opus condamnării crimelor comunismului atât la noi în țară cât și pe plan internațional.

Asociația „Firul Vieții” din Sighet, fondată de intelectuali care sunt consecvenți principiilor de moralitate și demnitate umană, a susținut acordarea titlului de „Cetățean de Onoare” domnului Petru Codrea, cunoscând contextul local și realitatea evenimentelor din Sighet din anii nedreptei condamnări (1948). După anul 1946 (alegeri „libere”), România a fost condusă de „trimișii” Moscovei care umileau și condamnau (iese din discuție justiția care trebuia și a fost firesc aplicată criminalilor de război, în conformitate cu legislația penală internațională și cu actele elaborate de Procesele de la Nürnberg) absolut toți opozanții regimului, prin acele Tribunale ale poporului, în care activau oportuniști analfabeți care simțeau mirosul sângelui.
Domnul Petru Codrea a conviețuit și conviețuiește în bune relații cu toată comunitatea locală, inclusiv cu cea evreiască. Țelul lor, al grupului de elevi de la cel mai mare liceu din Sighet, elevi între 16 – 18 ani (Petru Codrea s-a născut în anul 1931), în acei ani tulburi, a fost opoziția față de ocupantul sovietic, ei erau DOAR luptători profund religioși și sinceri ANTICOMUNIȘTI. „Bunele intenții bolșevice” erau prezente și în Maramureș, colectivizarea forțată, distrugerea democrației, anihilarea elementului țărănesc românesc veritabil, interzicerea unor culte religioase etc., au generat revolta anticomunistă! La 17 ani (vârsta la care, spre exemplu, aproape toți tinerii până în anul 1989 din România erau „prin jurământ” formal UTC-iști, neavând – atenție! – nicio vină) lupta lor se concentra împotriva celor care transformau violent și România într-un gulag.

Acei tineri liceeni, condamnați la 19 august 1948 la ani grei de închisoare, n-au avut absolut nicio atitudine ostilă/agresivă împotriva evreilor, n-au săvârșit niciun act criminal, n-au avut nicio interacțiune nedemnă față de populația locală evreiască, puțină, care rămăsese după deportările inumane din anul 1944. Ei răspândeau doar manifeste ANTICOMUNISTE și „complotau” pentru înlăturarea Guvernului Petru Groza 4 (vicepreședinți Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Iosif Chișinevschi etc.) instalat prin fraudă, în „numele” proletariatului și-a „luptei de clasă”.

Azi, la Sighet, avem un Memorial al Victimelor Comunismului și al Rezistenței (în celula 74 apare și domnul Petru Codrea alături de tinerii din „lotul Vișovan”), care „vorbește” mai bine decât orice altă mărturie despre decimarea premeditată a elitei românești, laică dar și religioasă, elită care ar fi putut ține piept „omului nou” și care trebuia să dispară. Maramureșul s-a învecinat cu fratele cel mare de la răsărit (URSS) și la indicațiile tovarășilor (majoritatea instruiți la Moscova) instalați în toate funcțiile din statul bolșevic – muncitoresc, acționau la comandă, dădeau sentințe fără procese, judecau după „prietenii”, favorizau turnătorii, îndoctrinau populația. Astfel de condamnări au primit elevii de la Liceul din Sighet, iar în Fișele lor matricole penale – la o analiză atentă – se poate sesiza „calitatea” actului de justiție „populară”. Maramureșenii au luptat cu arma în mână, în munți, nu împotriva evreilor ci a bolșevicilor care „au numărat voturile” (conform principiului stalinist) și au ucis democrația în România pentru zeci de ani. Memorialul Sighetean este un proiect european. Oare ar trebui desființat pentru că – după cum spuneam – în celula 74 apare și actualul Cetățean de Onoare al Sighetului?

Avem un RESPECT deosebit pentru mica noastră comunitate evreiască sigheteană, RESPECTĂM suferința produsă și condamnăm fără nicio ezitare Holocaustul prin care a fost suprimată populația evreiască a Sighetului în anul 1944 (sub autoritățile hortyste). Ne înțelegem extraordinar aici, ba chiar suntem legați de prietenii curate, relații interumane firești, eu fiind unul dintre autorii Laudatio-ului pentru acordarea titlului de „Cetățean de Onoare al Sighetului” Doamnei Heidi Fried, scriitoare de prestigiu, supraviețuitoare a Holocaustului, o extraordinară promotoare a toleranței și a înțelegerii între oameni, un model și o mândrie pentru sigheteni, o Doamnă care îi respectă pe români.

Își închipuie cineva (poate doar cu rea credință!) că am fi putut promova pentru titlul de „Cetățean de Onoare al Sighetului” o persoană care ar fi acționat în vreun fel împotriva evreilor, concitadinii noștri? Este atât de inadecvată și mincinoasă abordarea (care se transmite  în mass media) că un luptător ANTICOMUNIST , un tânăr de 17 ani, în Sighetul anului 1948, avea vreo problemă cu evreii. Problema tinerilor  de atunci – care se repetă azi în Ucraina – era modelul sovietic de „pacificare” a României.

De altfel, din așa numitul „lot Vișovan” de la Sighet, cel care a făcut cea mai multă închisoare dintre elevi (aproape 13 ani), Nistor MAN (născut în anul 1929, actualmente profesor pensionar), coleg de suferință cu Petru Codrea, a fost decorat în anul 2018 de către președintele României, dl. Klaus Iohannis cu Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler. Păi ce faceți, dragi foști nomenklaturiști, nu îl puneți la punct pe dl. Iohannis? Cum a îndrăznit să acorde Ordinul altui luptător ANTICOMUNIST dragoșist? Greșește și Președintele României?…

Avem parte și în zilele noastre de foarte multă manipulare, fake-uri și ură generată din partea unor foști „tovarăși” ajunși în instituții ale statului român, care nu concep totuși că și Comunismul TREBUIE condamnat. Clar, doar ideologia cominternist – stalinistă trebuie/ trebuia condamnată și nu foștii membri obișnuiți, nevinovați, ai Partidului Comunist Român și ai altor organizații atee. DOAR conducătorii care au făcut – prin intermediul unei tagme  obediente de „patrioți” – mult rău României. Țapul ispășitor a fost „tovarășul” Nicolae Ceaușescu, ucis „democratic”, de Crăciun.

Credeți că foștii UTC-iști, propagandiștii PCR –ului etc. ar fi trebuit arestați și terorizați după anul 1989? Să se fi aplicat modelul bolșevic (exact ca în 1948) și foștilor mulți… „tătuci”? Nu, nicidecum, trebuiau pedepsiți doar conducătorii dovediți – prin justiție imparțială – că au la activ crime, care au fost torționari etc. Dar – din păcate – și foștii torționari au trăit bine în noua democrație, cu pensii consistente, iar alți mulți „foști” ne gestionează și azi, democratic, viețile.

Și, în final, haideți să facem un exercițiu ABSURD de imaginație. Rusia de azi, cu nostalgii imperial – URSS-iste, a declanșat un război ticălos („acțiune specială de denazificare”) împotriva Ucrainei, acuzând-o de… fascism. Să dăm crezare Rusiei, ca și în 1948? De-acolo sunt părinții comunismului, nu? Și, dacă Rusia susține asta (exact ca și în România anilor postbelici) și le dăm „credit” înseamnă că SUA, Occidentul tocmai ajută o țară „fascistă”?!… Ce ziceți, stimabililor care judecați strâmb? Sau, dacă – ferească Dumnezeu!! – câștigă Rusia „teren” ucrainean, vă dați seama câte condamnări ale patrioților ucraineni vor fi făcute sub acuzația de „fascism”?… Ceva este putred în… Est?!
Au avut dreptate bolșevicii și slugile lor care au condamnat niște tineri anticomuniști – și nu doar pe ei – în anii ’40 – ’50, după ce au ocupat și impus un regim ateu, sângeros, criminal în țara noastră? Este un „model” replicat și azi dinspre răsărit?!

Judecați ce fel de dreptate este aplicată puținilor luptători anticomuniști rămași în viață și nu uitați: întotdeauna (din păcate!) dictaturile – de orice natură – au făcut „legea”, ne-au fabricat sentințe și… istoria! Sper  ca opinia publică, societatea civilă, să analizeze imparțial faptele și dovezile trecutului (și mai ales ale prezentului) vehiculate pe toate palierele mediatice și – mai sper – să nu ajungem niciodată să (re)studiem Istoria  Românilor scrisă de… Mihail Roller!

Ion Mariș (membru al Asociației Firul Vieții – Sighet) | salutsighet.ro

Articolul ION MARIȘ: Institutul Elie Wiesel tulbură apele la… Sighet! apare prima dată în Glasul.info.

Institutul Național pentru Studiul Holocaustului din România “Elie Wiesel”, prin al său director, fost propagandist comunist și fiu de terorist ideologic, Alexandru Florian, s-a reactivat brusc după mai bine de șase luni, și și-a vărsat din nou veninul antiromânesc. De astă dată, victima linșajului comis sub antet guvernamental (INSHR-EW este subordonat direct primului ministru) este un fost deținut politic din perioada comunistă, luptător împotriva regimului totalitar de tristă amintire, susținător al grupului de rezistență armată din Munții Maramureșului condus de profesorul Aurel Vișovan. Recent, dl Petru Codrea a primit titlul de cetățean de onoare al municipiului Sighetul Marmației. Comunicatul Institutului Elie Wiesel spune despre ultimul erou al luptei anticomuniste din Maramureș că “acesta este ultimul supraviețuitor al grupului membrilor Frățiilor de Cruce (organizația de tineret a Mișcării Legionare) din Sighet. Petru Codrea este considerat de către primarul orașului Sighet “un veritabil model de demnitate și moralitate creștină”, deși Petru Codrea evocă și astăzi, nostalgic, trecutul său legionar sau momentul jurămȃntului legionar. Solicităm autorităților locale să iasă din inadecvare și să retragă titlul de cetățean de onoare recent acordat”, se spune în comunicatul INSHR-EW.

A doua zi după acordarea titlului de cetățean de onoare bătrânului luptător, autoritățile locale aveau să reinaugureze casa memorială Elie Wiesel din Sighetul Marmației. În accepția institutului care poartă numele acestuia, doar o parte a Memoriei este permisă. Cealaltă, lupta anticomunistă și imensa suferință la care regimul comunist i-a supus pe cei care au îndrăznit să i se opună, este interzisă. De ce? Pentru că așa vrea Alexandru Florian, propagandist al PCR, fiul unui înalt politruc bolșevic, unul din teroriștii ideologici veniți la putere pe tancurile ocupantului sovietic pentru a spăla pe creier tineretul român. Pentru că așa vor săpânii săi de la Muzeul Holocaustului din Washington, Ioanid și Shafir, alți politruci comuniști năpârliți și convertiți în bussines-man-i ai suferințelor evreiești. Acești indivizi care ani la rând au susținut o demențială campanie îndreptată împotriva legionarismului și a unui antisemitism în realitate inexistent în România, pentru ca astăzi Ministerul de Externe de la Moscova să incrimineze România ca stat protector al nazismului și legionarismului, bazându-se tocmai pe tezele acestor inconștienți. Ale lor și ale fraților Muraru, trepădușii administrației Iohannis, care au dus o politică pe care o Rusie amenințând întregul continent o întoarce azi, asemeni unui bumerang, împotriva României, pivotul alianței nord-atlantice la Marea Neagră.

Paradoxul este că adresa INSHR-EW relevă încă o dată un adevăr istoric incontestabil: legionarii au reprezentat cel mai viguros filon al luptei de rezistență împotriva ocupației sovietice. Ocupație ale cărei direcții de represiune și de teroare culturală au fost conduse, în anii celui mai negru stalinism, în proporție covârșitoare de etnici evrei. Pentru a mia oară vom preciza că nu culpabilizăm poporul evreu pentru crimele și abuzurile comise de unii reprezentanți ai săi. Suntem împotriva generalizărilor pe criterii etnice sau politice. Dar este revoltător ca funcția de director al institutului destinat studiului Holocaustului să fie ocupată, după 70 de ani, tot de un etnic evreu, mânjit, el și familia sa, de colaboraționismul cu totalitarismul roșu. Azi, comunistul Alexandru Florian îl acuză, asemenea unui komisar bolșevic, pe luptătorul anticomunist Petru Codrea, așa cum în urmă cu 70 de ani, tovarășii tatălui lui Alexandru Florian îl mai acuzaseră și condamnaseră o dată. Nicăieri Istoria nu se repetă așa cum se întâmplă în România. Și parcă nicăieri autointitulații luptători împotriva antisemitismului nu generează, cu bună știință cred eu, atâta antisemitism ca acest institut.

Iar situația a devenit insuportabilă. Pentru că, de ani de zile, luptătorii anticomuniști și urmașii lor sunt umiliți, discriminați, iar memoria Rezistenței este literalmente prigonită. Asociația Foștilor Deținuți Politici din România și președintele său, Octav Bjoza, au fost nu o dată ținta batjocurii acestor politruci, iar Fundația Ion Gavrilă Ogoranu, singura instituție de drept privat care luptă fără menajamente pentru apărarea memoriei anticomuniste este ținta unei campanii de ură și de izolare impusă de autoritățile statului român.

Și atunci, întreb și eu pe Președintele României, pe primul ministru și membrii camerelor Parlamentului, Serviciul Român de Informații și Ambasada SUA: ce s-a schimbat, după 33 de ani de la căderea regimului comunist?

Florin Dobrescu | MAGAZIN CRITIC 

Articolul Teroriștii ideologici de la Elie Wiesel lovesc un luptător anticomunist apare prima dată în Glasul.info.

Istoricul Marius Oprea: “Situîndu-se în postura de unici deţinători ai adevărului cu privire la Holocaust, temă care a devenit numai şi numai „a lor”, cei de la „Elie Wiesel” instituie norme care exced legea.

Consternat de acuzatiile de antisemitism pe care eternii vanatori de vrajitoare de la Institutul „Elie Wiesel” le aduc lui Gabriel Andreescu,  un activist român pentru drepturile omului si specialist in domeniul  stiintelor politice, disident  anticomunist român, istoricul Marius Oprea ii ia acestuia apararea printr-un comentariu postat pe site-ul  observatorcultural.ro, in care critica atitudinea celor de la „Elie Wiesel”, afirmand ca acestia “instituie norme care exced legea (şi aşa excesivă)”, “situîndu-se în postura de unici deţinători ai adevărului cu privire la Holocaust”.

Redam integral comentariul facut de catre istoricul Marius Oprea legat de acuzatiile aduse de cei de la  Institutul „Elie Wiesel” impotriva lui Gabriel Andreescu:

Glasul.info

Articolul Istoricul Marius Oprea: “Situîndu-se în postura de unici deţinători ai adevărului cu privire la Holocaust, temă care a devenit numai şi numai „a lor”, cei de la „Elie Wiesel” instituie norme care exced legea” apare prima dată în Glasul.info.

Tot raul spre bine

Sunt solidara cu Oana Stanciulescu și-mi asum ”intreaga vina” de a respecta și cultiva valorile patrimoniului spiritual romanesc, valori care s-au impus și se impun pe cu totul alte criterii decat cele stabilite de ”cadrele” nu știu caror entitați, semanatoare de ura, frica, denunț, și tot ce ține de aceste mizerii pe care nu le incape nici o democrație din lume. Urmașii bolșevicilor din 46-50 vor din nou sa aresteze gandirea! Obiectul muncii lor sunt listele pe care se afla cine are voie și cine nu are voie sa faca parte din aceasta lume!

Marilena Rotaru despre stigmatizarea in stil bolsevic a Oanei Stanciulescu: “Urmașii bolșevicilor din 46-50 vor din nou să aresteze gândirea!”

De 26 de ani sunt pe aceste liste, o ținta permanenta in comentariile-acuzații pe blogul lui Laszlo Alexandru și pe site-ul Institutului Elie Wiesel. Cu ce am greșit? Cu interviul, cartea, filmul și orice altceva impune rostirea numelui lui Vintila Horia. Cu incalcarea deciziilor Tribunalului Poporului din anii 1945-1950, care a condamnat intreaga elita politica și culturala a țarii.

Ca urmare, tot acolo, am capatat aceleași etichete ca și Vintila Horia. Nu conteaza ca in cadrul serialului Memoria Exilului Romanesc am facut interviuri și documentare și cu Marele Rabin Alexandru Șafran, cu Nicoleta Franck, cu Vladimir Cosma, cu Margareta Sterian. Documentarele facute inainte de 1989 cu Margareta Sterian, supuse cenzurii comuniste, nu au putut fi difuzate decat la inceputul lui 1990. N-am auzit in 1984 glasul Institutului Elie Wiesel.

Nu conta cenzura aplicata de aceeași care astazi vorbesc și trimit hartii amenințatoare din partea aceluiași institut. Conteaza doar cateva citate trunchiate și rupte din context din sentința lui Vintila Horia, și din versuri profund creștine scrise de martiri ai acestui neam in inchisorile comuniste. Contextul celor care au facut apologia comunismului este ințeles și scuzat. Contextul in care a scris majoritatea intelectualitații romanești dintre cele doua razboaie mondiale nu conteaza.

In timpul ”Pieții Universitații” din 1990 soseau la televiziune bilețele și scrisori in care eram etichetata, ca toți ceilalți din piața, ”legionara”. In martie 1990 facusem primul interviu cu Vintila Horia și, intr-o ”anumita” presa de atunci și in Consiliul de conducere al televiziune, se spunea ca l-am intervievat pe Horia Sima. Și daca l-aș fi intervievat?! Un jurnalist cu adevarat liber se situeaza in afara oricaror comandamente. Un astfel de jurnalist ar fi trebuit sa faca interviuri și cu Hitler și cu Stalin.

In 31 octombrie 1991, la șase luni de la concedierea lui Vartan Arachelian, am fost și eu concediata din Televiziunea Romana, pentru delict de opinie: manifestari promonarhiste, antifeseniste, orientare de dreapta. In vara lui 1992 am caștigat procesul. Doamna Doina Cornea vorbise, in cadrul unui eveniment consacrat drepturilor omului, la Frankfurt, despre lipsa libertații de expresie din Romania, dand cele doua exemple din singura, pe atunci, televiziune din țara. Ion Iliescu a trebuit sa cedeze.

M-am intors in televiziune, dar nu mai aveam voie sa fac emisiuni in direct și, pentru a rosti adevarul, ma aflam din nou, pe contrasens. Primeam continuu, semne. Scrisori pline de abjecții și amenințari, diferite agresiuni asupra locuinței și a mașinii. In ianuarie 1999, dupa avanpremiera filmului ”Intoarcerea lui Vintila Horia”, mi s-au taiat franele automobilului. Dumnezeu m-a aparat. De un sfert de secol am constatat și constat același lucru: ca libertatea fara dreptate nu are valoare. Mai aproape de zilele noastre am trait aceeași incalcare a libertații de expresie, acum doi ani, cand mi s-a interzis sa mai realizez ”Ora Regelui”.

De cateva luni, de cand am demisionat din A.N.R.M., aceleași acuzații, de susținatoare a valorii scriitorului Vintila Horia, sunt distribuite pe facebook și la telefon de catre unii membri ai conducerii alianței. Ce filiala destoinica are Institutul Elie Wiesel in Alianța Naționala pentru Restaurarea Monarhiei! Cați dintre membri acestei alianțe știu ca in 1991, invitat la Viena la un eveniment dedicat caderii comunismului, Regele Mihai, in cuvantul sau, l-a numit și l-a citat pe Vintila Horia: ”Mai devreme sau mai tarziu, fiecare lucru și fiecare ființa se vor intoarce la locul lor, pentru ca ordinea divina sa nu aiba de suferit.” Cați?!

Nu evreii, nu romanii, nu francezii, sau oricare alte etnii sunt responsabili și responsabile de crearea și intreținerea acestor atacuri, ci, așa cum spunea Vintila Horia, ”dușmanii omului”.

Puși in fața documentelor al caror adevar rastoarna argumentele Tribunalului Poporului, diverși domni de la Institutul Wiesel ne invita sa fim ”democrați și europeni”, in accepția de ”insipid, inodor, incolor”. Nu poți fi european fara sa fii roman, francez, englez ș.a.md. A fi cu adevarat european inseamna sa participi cu toate valorile tale naționale la patrimoniul universal, nu a renunța la ele. Tudor Vianu, care colabora la revista ”Gandirea” ca și Vintila Horia, scria in studiile sale: ”Fiind foarte roman, Eminescu este universal.”

De ce traim toate aceste zvarcoliri ale urii și nepotolitei invrajbiri?! Pentru ca nu s-a facut adevaratul proces al comunismului. S-a scris doar o prefața in care cele mai adanci rani au fost ocolite intenționat, pentru a disculpa și a favoriza.
Procesul comunismului, sistem criminal care a cuprins o mare parte a harții acestei lumi, și a distrus popoare intregi, nu poate favoriza pe nimeni.

Curaj, Oana! N-ai facut decat sa-ți implinești misiunea, sau, cum spune romanul, ”tot raul spre bine!” Iți dedic și eu aceste doua versuri de Ezra Pound, pe care le port mereu aprinse in minte și in inima, de cand le-am citit, in traducerea Margaretei Sterian: ”Numai aceea ce iubești cu-adevarat, ramane/ Restul e zgura…”

Marilena Rotaru

Articolul Marilena Rotaru despre stigmatizarea in stil bolsevic a Oanei Stanciulescu: “Urmașii bolșevicilor din 46-50 vor din nou să aresteze gândirea!” apare prima dată în Glasul.info.

“Preşedintele Institutului Naţional ”Elie Wiesel”, Alexandru Florian, prezent la un curs în Bacău despre predarea Holocaustului în şcolile din România”

Trebuie ucis poporul român? Care este marea vină pentru care se cere execuția lui publică? Ce vină poartă nenăscutul român ca să ducă de la naștere până la moarte un stigmat înroșit în propriul lui sânge, pus de Alexandru Florian?

SENTINȚĂ! POPORUL ROMÂN TREBUIE UCIS!

Dacă poporul meu a greșit vreodată față de alte popoare, eu le cer iertare și îngăduință, așa cum și aceste popoare cer înțelegerea și îndurarea Domnului. Le ofer prietenia, dragostea și inima mea, dar să lase națiunea mea iubită numai în seama Bunului Dumnezeu.

Nimeni nu poate prigoni și nu are dreptul de a ucide vreodată în numele unei națiuni, o altă națiune, de aceea generațiile unui popor nu sunt vinovate și nu pot fi acuzate de asasinate sau atrocități înfăptuite de persoane singulare. Cum poți condamna niște generații care nu erau născute când se săvârșeau atentate la identitatea națională a unor țări sau etnii?

Sunt luptătorul tuturor cauzelor drepte și umane din lumea asta, pot să mă sacrific pentru o idei și principii nobile, pot îndura orice chin ca să salvez un om sau o națiune străină, dar nu voi accepta niciodată vreo ofensă sau desconsiderarea publică la adresa neamului meu românesc și a simbolurilor sale sacre.

Laurian Stănchescu, scriitor și jurnalist român.

Foto: captura Realitatea TV

Sursa: magazincritic.ro

Articolul SENTINȚĂ! POPORUL ROMÂN TREBUIE UCIS! apare prima dată în Glasul.info.

Privita de la bun inceput cu rezerve de catre multi dintre romani, legea 217/2015  s-a dovedit a fi o sursa de abuzuri si o incalcare grava a Constitutiei Romaniei, prin care se loveste in mod intentionat nu doar in miscarile extremiste ci si in orice tendinta de patriotism romanesc, se loveste in valorile morale, istorice, culturale si spirituale ale poporului roman, facandu-se in acelasi timp abstractie cu o neobisnuita ingaduinta fata de activitatile organizatiilor extremiste si iredentiste maghiare, care au umplut teritoriul tarii de busturi ale unor criminali de razboi ce se fac vinovati de adevarate genociduri etnice atat impotriva romanilor cat si a evreilor din Transilvania.

De ce este setat acest asa zis Institut sa puna numai in carca Romaniei tragicele evenimente de la mijlocul secolului trecut si ignora complet crimele regimului horthist din Transilvania?Romanii se ridica impotriva abuzurilor legii 217/2015. Se cere dizolvarea Institutului “Elie Wiesel”.

“În calitate de simplu cetăţean al României,referitor la declaraţia şefului Institutului “ELIE WIESEL,” Alexandru Florian Feinstein :
“Orice român care se îmbracă în port naţional, fără să fie ţăran, este fascist, legionar”,
declar următoarele :

Articolul Romanii se ridica impotriva abuzurilor legii 217/2015. Se cere dizolvarea Institutului “Elie Wiesel” apare prima dată în Glasul.info.

La sfarsitul lunii mai, anul curent, mai exact pe 27 mai, presedintele Klaus Iohannis ii primea la Palatul Cotroceni pe directorul Centrului de Studii Avansate, domnul Paul Shapiro si pe pe directorul Diviziei de Programe Arhivistice Internaționale, domnul Radu Ioanid, din cadrul Muzeului Memorial al Holocaustului din Statele Unite ale Americii (Washington DC). La aceasta intalnire au mai luat parte de asemenea si insarcinatul cu Afaceri al misiunii diplomatice a SUA, domnul Dean Thompson, si directorul general al Institutului National pentru Studierea Holocaustului din Romania „Elie Wiesel”, domnul Alexandru Florian, potrivit presidency.ro

Legislatia romaneasca este dictata de catre impostorul Elie Wiesel?

Iata comunicatul de presa din acea zi de pe site-ul administratiei prezidentiale, www.presidency.ro:

“Domnul Președinte Klaus Iohannis a subliniat ca România este angajata ferm si fara echivoc pe calea asumarii trecutului, comemorarii victimelor Holocaustului, luptei impotriva antisemitismului si xenofobiei, iar demersurile concrete facute de autoritatile romane in aceasta directie de peste un deceniu sunt recunoscute pe plan internaţional.

In cadrul intrevederii, reprezentantii Muzeului Memorial al Holocaustului si-au exprimat aprecierea pentru eforturile facute de Romania in aceasta directie si au subliniat necesitatea infiintarii unui Muzeu al Evreilor la Bucuresti, importanta imbunatatirii legislatiei romanesti in domeniul combaterii antisemitismului, rasismului, xenofobiei și interzicerii manifestărilor extremiste, precum si nevoia unei monitorizari atente a unor institutii si organizatii care promoveaza si intretin reabilitarea unor persoane care au sustinut sau au participat la represiunea impotriva populației evreiesti.

In cadrul discutiilor, Presedintele Romaniei, domnul Klaus Iohannis, a evidentiat importanta preluarii de catre Romania, in 2016, a presedintiei International Holocaust Remembrance Alliance (IHRA), aratand, totodata, ca pregatirea acestui mandat este esentiala si reprezinta o misiune foarte importanta pentru toti factorii decidenti implicati. De asemenea, seful statului a exprimat convingerea ca este foarte important sa existe un plan concret in aceasta directie, asumat din timp, iar oportunitatea de a gazdui reuniunea este un bun prilej de a sublinia reusitele Romaniei in acest domeniu.”

Este clar ca aceasta lege antidemocratica si antiromaneasca a fost “clocita” in timpul acelei intrevederi. Formularea ei ambigua, asa cum de altfel sunt mai toate legile facute cu rea credinta din Romania, face ca aceasta lege sa fie un adevarat pumn in gura pentru libertatea de exprimare, dar si o piedica pentru intelectuali sau istorici care nu mai pot face liberi nici munca de cercetare, nici sa publice anumite documente istorice, actiuni care ar putea fi gresit sau chiar rau intentionat interpretate.

Un alt motiv de ingrijorare il constituie unul dintre initiatorii din spatele impunerii abuzive a acestei legi antiromanesti si antidemocratice. Cum sa nu te ingrijoreze ca in spatele unei asemenea legi sta un “institut” care poarta numele unui individ acuzat de cineva din propria comunitate ca este un impostor?

Dar cea mai grava banuiala a noastra este ca de fapt se doreste ascunderea crimelor de o cruzime inimaginabila facute in timpul terorii bolsevice /cominterniste in Romania. Dupa cum se stie, in Romania nu exista grupari radicale violente, anarhiste, de tip neonazist. Putinele grupari considerate de “extrema dreapta” din Romania nu au nici amploarea, nici indarjirea celor din unele tari europene. Atunci care este nevoia disperata de a incepe mai intai cu o asemenea lege in Romania?

Cat despre cei mai de seama comunisti pupincuristi si care au sprijinit si tinut in prim plan cultul personalitatii lui Nicolae Ceausescu, ii gasim acum la varful politicii romanesti. Daca este sa condamnam sustinatorii cultului personalitatii lui Ceausescu, atunci cu jigodiile din partidele politice actuale trebuie inceput. In primul rand ar trebui scoase afara toate jigodiile fost comuniste care au sustinut construirea Palatului Poporului, in care se adapostesc acum si ne fura de sub umbrela capitalismului sabatic sau a capitalismului de cumetrie.

Legislatia romaneasca este dictata de catre impostorul Elie Wiesel?

[tp_product id=”194110772″ feed=”396″]

Articolul Legislatia romaneasca este dictata de catre impostorul Elie Wiesel? apare prima dată în Glasul.info.