,,Ce ideal îi poartă pe câmpul de luptă? Doar acolo e vărsare de sânge și urgie… Pentru eroi nu contează. E datoria lor să-și apere țara, credința, familia. Iar dacă acolo e moarte, foarte bine, ei de moarte nu se tem.”

(Sergiu Ciocârlan, ,,Frumusețea sfinților. O istorie a literaturii române ce nu se învață la școală”)

Cât de departe suntem noi, cei de azi, de românii de odinioară? E timpul să ne răspundem în gând și-n inimă și să nu mai lâncezim, e timp de acțiune! Acum nu mai năvălesc asupra noastră turcii, tătarii sau alte hoarde de păgâni, dar pericolul e același și mi-e teamă că mulți dintre noi nici nu-l mai sesizăm.

Cei ce ne râvnesc bogățiile și ne vor distruse țara, credința și familia nu vin cu sabia, ci cu diplomatul. Sunt între noi, în Parlament, fie la Bruxelles, fie pe diverse niveluri din societatea românească. Cred hoții că au întâlnit proștii. Amarnic se-nșeală! Românii au vocația jerfei și acest popor vrednic încă zămislește eroi și sfinți. Au încercat deunăzi comuniștii să umple închisorile cu tot ce avea neamul mai bun, mai curat, crezând că așa vor birui. Sângele martirilor din închisori este, asemenea mucenicilor din începuturi, sămânța creștinismului și-a poporului român în veci neatârnat. Nu sunt în țară destule cozi de topor, încât să nu mai putem nădăjdui spre libertate. Degeaba ne vând străinilor pământul țării udat cu sânge și plin de sfinte moaște, căci într-o zi îl vom răscumpăra, cu sânge, de altfel nu se poate. Degeaba ne amărăsc și îngreunează traiul ai lor dintre ai noștri, scumpind curent și gaze. Cândva ne vom trezi și amar va plânge atunci vrăjmașul.

Răbdăm acum și frigul, visând cu ochi deschiși căldura. E focul omului celui dinlăuntru cel ce ne încălzește și ne ține-n viață. Ne fac greu traiul, ne cumpără și suflete și trupuri. Mișeii! Ei nu simt românește, căci banul le e dumnezeu. Din cauza lor, am plecat cu milioanele din țară, mâncând pâinea amară a străinătății. Fetele noastre, altădată fecioare și apoi vrednice mame, sunt acum obiecte ale poftei desfrânaților Europei păgâne. Copiii noștri, abuzați de pedofili, din sau protejați de autorități de rang înalt. Acești mișei pieri-vor sub pofta desfrânată și iată că nici iadul nu are să-i-ncapă!

Vin hoardele cu cardul, nu mai au o sabie în mână! Asasini economici ce găsesc aici porți larg deschise. Exploatează orice, la ei e sfânt numai negoțul! Vând și cumpără conștiințe, glie, români cu trup și suflet. Asemenea unui han tătar, se cred biruitori, văzând cum soarta le surâde, iar bătrâni, copii și femei iau drumul codrului, nădăjduind întoarcerea când va fi trecut urgia. Puținii bravi de astăzi se-aruncă grabnic în lupta vizibil disproporționată. Ei (oare noi?) știu istoria poporului nostru și au în față pilde precum Mihai Viteazu, Tudor Vladimirescu, Ștefan cel Mare, Mircea cel Bătrân, Ecaterina Teodoroiu, Radu Gyr sau Dan, căpitan de plai. Biruitori când sorții păreau total potrivnici, în libertate sau în temnițe. Biruitori și-n moarte, căci omul demn nu piere! Păcat că azi tătarii ne șed în fruntea țării! Mișei pe tronul țării, pătat le e obrazul.

Așa cum însă eroii trăiesc în veci de veci, tot așa dăinui-va poporul român, cât timp nu pierdem memoria vrednicilor înaintași și încă se găsesc fii vrednici să le urmeze crezul (ca Tudor, îmbrăcând ,,cămașa morții”):

,, (…) Ghirai a trecut Nistrul înot pe calul său,
Luând pe Dan rănitul ca pradă și trofeu.
El merge de se-nchide în cortu-i, umilit,
Precum un lup din codri ce-a fost de câini gonit.
Trei zile, trei nopți hanul nu gustă-n suflet pace.
Întins ca un cadavru jos pe covor el zace,
Dar când revine, palid, din lunga-i desperare,
În ochii lui trec fulgeri de crudă răzbunare.
El strigă să-i aducă sub cort pe Dan bătrânul.

Deși cuprins de lanțuri, măreț intră românul!
Ghiaur! zice tătarul cu inima haină,
Ce simte firul ierbii când coasa e vecină?
Ea pleacă fruntea-n pace, răspunde căpitanul,
Căci are să renască mai fragedă la anul!

Ghirai cade pe gânduri, lăsându-și capu-n piept,
Și, îmblânzindu-și glasul: O! Dan, om înțelept!
Te știu de mult pe tine, cunosc al tău renume
Din graiul plin de lacrimi orfanilor din lume.
Pe mulți tătari cuprins-ai de-ai morții reci fiori!
Acum îți veni rândul și ție ca să mori.
Privește! lângă ușă călăul te pândește
Cu ștreangul și cu pala ce-n mână-i zăngănește.
Un semn, și capu-ți zboară la câini și la vultúri,
Și sufletu-ți se pierde în lumea de ghiauri.
Dar însă îmi fac milă de ani și de-a ta minte,
Gândind la bătrânețea ce-apasă-al meu părinte,
Și vreau, cu daruri multe, pe tine-a te ierta
De vrei tu să te lepezi acum de legea ta!

Creștinul Dan, bătrânul cu suflet luminos,
Înalță-a lui statură și zice maiestos:
Ceahlăul sub furtună nu scade mușuroi!
Eu, Dan, sub vântul soartei să scad păgân nu voi.
Deci, nu-mi convine viața mișelnic câștigată,
Nici pata fărdelegii în fruntea mea săpată.
Rușinea-i o rugină pe-o armă de viteaz,
Un vierme ce mănâncă albeața din obraz.
Cui place să roșească, roșească eu nu vreu
Nici pată pe-a mea armă, nici pe obrazul meu.
Alb am trăit un secol pe plaiul strămoșesc
Și vreau cu fața albă senin să mă sfârșesc,
Ca după-o viață lungă, ferită de rușine,
Mormântul meu să fie curat și alb ca mine!
Așa m-a deprins Ștefan, ușoară țărna-i fie!
La trai fără mustrare și fără prihănie.
Nu-mi trebuie-a ta milă, nu vreau a tale daruri.
Tu îmi întinzi o cupă mult plină de amaruri,
Departe ea de mine! mai drept e ca să mor!
Iar dacă ai tu cuget și-ți pasă de-al meu dor,
Ghirai, mă lasă, lasă în ora morții grele
Să mai sărut o dată pământul țării mele!

Uimit, Ghirai se scoală, cu mâna lui desface
Unealta de robie sub care leul zace,
Cumplitul lanț ce-l leagă cu strânse noduri sute,
Și zice grabnic: Tată, ia calul meu și du-te!

Bătrânul Dan ferice se duce, Nistrul trece,
Și-n aerul Moldovei se umflă pieptu-i rece,
Și inima lui crește, și ochii-i plini de jale
Cu drag privesc prin lacrimi podoaba țării sale.
Sărmanu-ngenunchează pe iarba ce străluce,
Își pleacă fruntea albă, smerit își face cruce
Și pentru totdeauna sărută ca pe-o moaște
Pământul ce tresare și care-l recunoaște
Apoi el se întoarce la hanul, intră-n cort,
Suspină, șovăiește și, palid, cade mort!
Iar hanul, lung privindu-l, rostește cu durere:
O! Dan viteaz, ferice ca tine care piere,
Având o viață verde în timpul tinereții
Și albă ca zăpada în iarna bătrâneții!”

(Vasile Alecsandri, ,,Dan, căpitan de plai” – autorii.com)

Articolul Eroii şi mişeii apare prima dată în Glasul.info.

Mă uit adeseori cu ”invidie” la prietenii mei de pe Facebook care postează amintiri, de acum un an, doi, sau mai mulți…eu nu pot face asta, până acum, Fb. mi-a șters două conturi, acesta fiind făcut doar de o lună; si de aceea am decis să scot revista Calea Neamului care cuprinde principalele acțiuni din ultimii 6 ani si de aceea lucrez la o carte ce va cuprinde textele mai bunicele pe care le-am scris aici si pe care din fericire, pe cele mai multe, le-am salvat.

Cam tot așa politrucii Corectitudinii Politice șterg după modelul Fb. ”conturile” Istoriei României, interzic Mari Români, interzic Memoria Neamului, ne dărâmă Fundația Națională. Ne lasă fără “amintiri”.

Atunci când un tânăr se uită în manualele de Istorie sau de Limba Română vede că totul începe cu Andreea Esca la Pro TV, Cristian Tudor Popescu iar prin literatură e vorba de Mircea Cărtărescu.

Mihai Viteazul si Mihai Eminescu sunt si ei pe acolo…în vreo trei rânduri si acelea vai de capul lor. Domnitorii, Eroii, Martirii, Sfinții, Generația Naționalistă Interbelică au ”conturile” șterse: nu respectă standardele comunității, incită la Demnitate Națională, adică tulbură conviețuirea interetnică, ”pacea” între popoare, sunt prea români, în general ”niste extremiști”, într-un cuvânt, sunt ,,cadavrul din dulap de care trebuie să ne debarasăm” așa cum spunea Patapievici despre Mihai Eminescu.

De 30 de ani ni se spune asta, în manuale, ziare, televiziuni. Este un bombardament sistematic menit a zdrobi psihologia acestui popor, încrederea de sine, menit a sfărâma Nădejdea. Menit a crea terenul prielnic pentru a accepta fără împotrivire tot ceea ce este străin de Rânduiala acestui Neam.

Pe acest fond de lipsă de cunoaștere a sensului Istoriei Neamului se mai deschide o ”ușă” care de fapt este un zid, aceea a smintirii, păcălirii oamenilor de bună credință, prin ridicarea unor steaguri false ale patriotismului sau naționalismului, menite să deturneze energii, să le irosească, aducând astfel folos sistemului corectitudinii politice care-și fabrică ”supape” de refulare pe principiul hai să le dăm o mărgică cu care să se joace până obosesc si se lasă păgubași, căci margica lucitoare e tot a noastră…

În aceste condiții, faptul că totuși există oameni curați sufleteste care mai si au o percepție corectă a realității si care se adună în Duh si Acțiune, este cu adevărat o minune făcută de Dumnezeu. El nu ne lasă, nu ne lasă nici să cădem în deznădejde si nici în genunchi în fața acestei mașinării infernale care ne răpește Libertatea si implicit, Istoria.
Haideți frati si surori, se Poate! Se poate să fim lucizi si demni, se poate să fim Români Liberi! Să-i urmăm pe Eroi!
Doamne ajută!

Autor: Mihai Tîrnoveanu

Articolul Domnitorii, Eroii, Martirii, Sfinții, Generația Naționalistă Interbelică incită la Demnitate Națională apare prima dată în Glasul.info.

Pe adresa de email a redacției noastre am primit din partea profesorului Costel Neacșu trei cărți deosebite, în format electronic, pe care le-am parcurs cu atenție zilele acestea. Una dintre ele ne-a atras în mod deosebit atenția, cea intitulată “EROII ȘI MARTIRII ORTODOXIEI din toate timpurile și neamurile”. Este o adevărată antologie a martirilor creștinismului, din cele mai vechi timpuri și până în vremurile noastre.

N-am putut să nu observăm și să facem o analogie între vremurile de prigoană din perioada Imperiului Roman, și cele pe care le trăim în aceste zile, când în vreme ce noi suntem închiși în case, pe străzile României sunt afișate pe panourile publicitare tot felul de blasfemii la adresa creștinismului, așa cum reiese din anumite imagini care s-au viralizat deja pe rețelele de socializare.

Redăm integral mesajul trimis de către profsorul Costel Neacșu pe adresa de email a recației noastre:

“COPIAŢI, MULTIPLICAȚI, DISTRIBUIȚI! 

Martirii ortodoxiei. Teologia martiriului – Arhimandrit Spiridon Bilalis

Linkurile de mai jos vă stau la dispoziţie:

Prof. Costel Neacșu 
https://ro.scribd.com/document/458139534/Omul-la-Infrico%C5%9F%C4%83toarea-Judecat%C4%83
https://ro.scribd.com/document/458139280/EROII-%C8%98I-MARTIRII-ORTODOXIEI-din-toate-timpurile-%C8%99i-neamurile-Edi%C8%9Bia-a-II-a

https://ro.scribd.com/document/458138508/Sfar%C8%99itul-lumii-Edi%C8%9Bia-a-III-a“

Articolul Invitație la lectură: “EROII ȘI MARTIRII ORTODOXIEI” apare prima dată în Glasul.info.

Dan Puric: “Țara a fost facuta colonie. Acum sunt luati la suturi eroii, martirii si sfintii”

In cadrul unui interviu acordat pentru emisiunea Sinteza Zilei de la Antena 3, actorul si regizorul Dan Puric a vorbit despre nevoia de restabilire a reperelor nationale si de ridicare impotriva nepasarii.

“Am avut sentimentul clar, ca noi ca romani am fost loviti pe obraz: ne-au dat o palma. Era obrazul tarii. Au lovit in obrazul tarii. Si crestineste, am intors obrazul celalalt. Si am fost loviti si acolo.Numai ca acela este obrazul lui Hristos. De data aceasta tara asta a fost lovita in obrazul lui Hristos.

Si atunci tara aceasta trebuie sa se ridice. Nu pentru a da, nu pentru a raspunde; ea trebuie sa se ridice ca sa-l apere ea pe Dumnezeu. Ea trebuie sa se ridice impotriva nepasarii, nu impotriva cuiva…”, a spus Dan Puric

Dan Puric: “Țara a fost facuta colonie. Acum sunt luati la suturi eroii, martirii si sfintii”

“Este un exercitiu de verticalitate. Noi trebuie sa ne rdicam… Crucea poporului român nu este cea a tâlharului din stânga, ci a tâlharului din dreapta. Noi am suferit, toata istoria, ca popor, cu sens.(…) 

Brâncoveanu a fost decapitat, executia lui a durat un sfert de ora, insa acolo in loja erau toti membrii Uniunii Europene din vremea respectiva, nu l-a ajutat nimeni. Dupa executie au fost invitati la masa si au mancat, au fost la cocktail; si acum mananca  pe urma suferintei noastre.”, a mai adaugat Dan Puric

Articolul Dan Puric: “Țara a fost facuta colonie. Acum sunt luati la suturi eroii, martirii si sfintii” apare prima dată în Glasul.info.

Mihai Tîrnoveanu, președintele Asociației ”Calea Neamului”: “Klaus Iohannis, tu nu ești în măsură să ne socotești eroii și martirii. Nu tu hotărăști pe cine trebuie să cinstim sau nu”.

Dupa declaratiile publice recente ale presedintelui Klaus Iohannis prin care se adresa autoritatilor cu propunerea de a nu mai onora luptatorii din rezistenta anticomunista, Mihai Tîrnoveanu, președintele Asociației ”Calea Neamului”, ii raspunde lui Iohannis printr-o replica foarte acida.

“Klaus Iohannis, tu nu ești în măsură să ne socotești eroii și martirii. Nu tu hotărăști pe cine trebuie să cinstim sau nu. Istoria acestui Neam Românesc ne spune asta, sângele curs și oasele strămoșilor ce au plămădit demnitatea românească ne arată cine ne-au fost luptătorii.
Domnul președinte afirmă într-un discurs că „Orice tip de rezistență sau opoziție care s-a îndepărtat însă de valorile democratice și care a îmbrățișat ideologii extreme, care a negat supremația condiției umane și a instituțiilor libertății democratice, luptând împotriva unui totalitarism sub o altă formă de totalitarism și extremism, nu poate fi valorizată.“, a scris Mihai Tîrnoveanu pe contul sau de Facebook

[info][Wearables si gadgeturi] Produsele iUni pana la 50% reducere, 21-31.08.2017[/info]

Mihai Tîrnoveanu, președintele Asociației ”Calea Neamului”: “Klaus Iohannis, tu nu ești în măsură să ne socotești eroii și martirii. Nu tu hotărăști pe cine trebuie să cinstim sau nu”

Articolul Mihai Tîrnoveanu, președintele Asociației ”Calea Neamului”: “Klaus Iohannis, tu nu ești în măsură să ne socotești eroii și martirii. Nu tu hotărăști pe cine trebuie să cinstim sau nu” apare prima dată în Glasul.info.

In jur de trei mii de morminte ale soldatilor romani ucisi in timpul primului razboi mondial au disparut din cimitirele din Oradea. Am uitat sa ne mai respectam eroii? Am uitat sa le cinstim memoria cum se cuvine?

Statul roman si-a batut joc de banul public facand terenuri de fotbal in panta, parcuri in mijlocul campurilor, bazine de inot la naiba-n praznic si multe astfel de exemple uitand complet de cei care s-au jertfit candva pentru aceasta tara.

Am uitat sa ne mai respectam eroii?

In luptele de la Oradea si in imprejurimile sale au cazut morti sau raniti peste 3000 de soldati romani.Multi dintre acestia sunt militari decedati in spitalele din Oradea.Acum se constata ca aproape toate mormintele acestor soldati au disparut din cimitirul din Oradea.

Daca in alte tari care au luat parte la cele doua razboaie mondiale exista arhive si baze de date foarte bine organizate si este posibil si astazi sa te duci la mormantul unui anumit soldat erou cazut pentru tara sa la noi in Romania aceste morminte nici macar nu mai exista, in locul unora dintre soldatii romani inmormantati in cimitirele din Oradea fiind acum inmormantate alte persoane.

Pentru cei care nu mai sunt printre noi , pentru holocaustul romanilor cand vor da politicienii nostri o lege care sa-i apere si sa recunoasca meritele celor care au murit pentru tara? Mormintele soldatilor romani din razboaie zac neingrijite si abandonate iar unele au disparut in timp cu totul.

Surse :

Articolul Am uitat sa ne mai respectam eroii? apare prima dată în Glasul.info.