Presedintele Klaus Iohannis a trimis un mesaj de compasiune fata de evenimentele din 1915 prin care sute de mii de armeni au fost ucisi de trupele turcesti.

Cu aceasta ocazie, as dori sa amintesc de genocidul sovietic impotriva poporului roman, prin care aproximativ 1,2 milioane conationali de-ai nostri au fost torturati, ucisi, deportati, disparuti, infometati, urmare a ocuparii teritoriilor romanesti ale Basarabiei, Bucovinei de Nord si a Tinutului Hertei si prin instaurarea unui regim de teroare si de curatire etnica.

Dar de genocidul impotriva poporului roman ii mai pasa cuiva?

Poate, Presedintele Romaniei va rupe traditia tacerii vinovate a intregii clase politice romanesti asupra acestei tragedii si va trimite un mesaj pe data de 28 Iunie, ziua ocuparii Basarabiei de hoardele Kremlinului.

Si nu numai Presedintele Romaniei, dar si Casa Regala impreuna cu Parlamentul Romaniei au datoria sa se intruneasca in plen intr-o sedinta comuna de comemorare a acestui eveniment tragic din viata poporului nostru si al Istoriei noastre, in cadrul careia sa trimita un mesaj puternic atat poporului roman, cat si comunitatii internationale, ca putem ierta, dar nu putem uita.

Si, poate, macar odata, europarlamentarii reprezentanti ai poporului roman, solidari in Parlamentul European, vor cere cel putin un moment de reculegere fata de memoria romanilor disparuti ca urmare a invaziei sovietice, daca nu chiar o condamnare a atrocitatilor savarsite, ca un semn de reparatie si recunoastere a suferintelor romanesti.

Ar fi nevoie si de vointa politica, dar si de curaj politic. Dar, mai ales, de constiinta nationala. Ramane de vazut daca Romania are astazi o clasa politica capabila de un asemenea act.

Scepticismul meu este cauzat de faptul ca pentru inițiativa populara a construirii „Monumentului Patimilor Românești” prezentata si sustinuta de senatorul Titus Corlatean in plenul senatului inca din 2009, nici o institutie a statului roman nu a considerat necesar sa facă ceva.

Este edificator, in acest sens, raspunsul domnului Theodor Paleologu, ministrul culturii in cabinetul Boc, care declara cu seninatate ca nu are bani si spatiu pentru un asemenea monument.

Oare s-a schimbat ceva in mentalitatea politicienilor romani in anii care au trecut?

Un articol de Mircea Popescu, SUA

[alert-announce]Sursa: [1]  mipopescu.wordpress.com via www.consiliul-unirii.ro[/alert-announce]

Articolul Dar de genocidul impotriva poporului roman ii mai pasa cuiva? apare prima dată în Glasul.info.

Peste 80 de mii de tarani au fost executati sau torturati in inchisorile comuniste si lagarele de munca silnica, pentru ca s-au opus colectivizarii. Pana acum, nimeni nu s-a gandit sa le dedice un muzeu pentru suferintele indurate in comunism.

In Romania, Partidul Comunist Roman a desfașurat in perioada 1949–1962 procesul de colectivizare, ce a constat in confiscarea aproape a tuturor proprietaților agricole private din țara și comasarea lor in ferme agricole administrate de stat. In Romania, colectivizarea a fost similara cu cea efectuata in URSS, prin aceea ca a inglobat terenurile agricole ce puteau fi adunate intr-o ferma colectiva.

Razboiul impotriva taranimii

Inceput intai greoi și haotic, procesul de colectivizare a stagnat intre 1953 și 1956, fiind apoi reluat cu agresivitate și dus la final in 1962. Numeroși țarani, atat saraci, cat și mai instariți, s-au opus acestei acțiuni, iar guvernul comunist a recurs uneori și la represiuni violente, ucideri, deportari, incarcerari și confiscari ale intregii averi a celor implicați. Sistemul de agricultura socialist astfel constituit a intrat treptat intr-o criza ale carei efecte s-au simțit și dupa ce regimul a fost inlaturat, timp in care s-au depus eforturi pentru reconstituirea proprietații private in agricultura.

Procesul de colectivizare a inceput violent in martie 1949, cu decretul 84/2 martie 1949, prin care se expropriau proprietațile mai mari de 50 ha. Decretul a intrat efectiv in vigoare chiar din noaptea urmatoare, fiind aplicat pe loc. Proprietarii au fost luați noaptea din casele lor și li s-a fixat, ilegal, domiciliu forțat in diverse localitați.

Proprietațile au fost confiscate in intregime, cu tot cu animale, mașini agricole și cladiri. Multe dintre cele cateva mii de foste locuințe ale proprietarilor au fost transformate in sedii de GAS-uri, GAC-uri, posturi de poliție.Propaganda vremii a prezentat pe cei expropriați ca fiind „moșieri”, dar in realitate in multe cazuri era vorba de ferme mecanizate și modernizate.

Jigodiile care ne-au ucis bunicii sau parintii pentru a le lua si bruma de avere pe care o mai aveau ne conduc si astazi prin intermediul progeniturilor lor, ne taie salarii, pensii, ne fura in continuare practic fara intrerupere de aproape un veac. Aceste jigodii ne vand si pe mult si pe putin, ne amaneteaza ca sclavi strainilor, ne fura resursele naturale sau le cedeaza mai pe nimic celor din afara tarii.

Razboiul acestor jigodii nu s-a oprit nici macar o clipa, ba chiar s-a si intensificat, drept dovada stand disparitia a peste patru milioane de romani care au plecat din tara incepand cu 1989 si pana acum. Cand vom scapa oare de acesti paraziti ai neamului romanesc? Cand ne vom trezi cu adevarat?

Sursa:

[1] ro.wikipedia.org

Articolul Razboiul impotriva taranimii apare prima dată în Glasul.info.

Ucraina a fost si va ramane o regiune cu mari probleme mai ales in partea sa estica, o regiune care candva a fost colonizata artificial cu populatii de diferite etnii. Dar atrocitatile de acum s-au mai intamplat si in trecut.

Paradoxul este ca tot Odesa a fost orasul martor al acelor atrocitati numai ca atunci printre morti se numarau si romani.

Bolsevismul a fost si va ramane o ideologie criminala care dintotdeauna a provocat numai moarte si distrugere pe acest pamant. Bolsevicii nu ezita sa foloseasca orice mijloace, inclusiv terorismul, pentru a-si atinge scopurile.

Cu ai nostri cum ramane?

Indiferent de nationalitatea lor bolsevicii au fost si vor ramane cei mai odiosi criminali ai umanitatii.

Din pacate un numar urias de romani au fost ucisi cu brutalitate atat inainte de cel de-al doilea razboi mondial, in timpul sau cat si mai ales in perioada de glorie a bolsevismului in Romania 1944-1952.

Au fost omorati de multe ori oamnei nevinovati doar de frica potentialului pe care acesta il aveau.De multe ori auzim ca Romania este cu cateva zeci de ani in urma fata de occident.

Pai si de ce nu am fi daca timp de cateva zeci de ani bolsevicii au condus Romania si ne-au ucis sistematic elita?

Elitele romanesti au fost ucise miseleste ziua in amiaza mare iar in locul lor avem astazi “elite” care stau cu buzele lipite de fundul politicienilor sau marilor afaceristi securisti care s-au imbogatit furand statul roman.

Daca e sa adunam cati romani au fost ucisi de bolsevici ne dam repede seama ca romanii au avut parte de un adevarat genocid, de un adevarat holocaust. Pentru moartea romanilor cine a platit? Pe ai nostri cine ii plange?

Cu ai nostri cum ramane?

Sursa: Glasul-Moldovei.blogspot.com

Articolul Cu ai nostri cum ramane? apare prima dată în Glasul.info.