Adrian Vervescu este elev al Colegiului Național ,,Traian” din Drobeta-Turnu Severin. Vine din zona de munte a Mehedințiului și iubește cu pasiune folclorul, portul popular din minunata sa zonă a Isvernei și, cum altfel, cântul popular în graiul mehedințean. ,,M-am născut într-o zi de toamnă, îmi spune Adrian, în toamna lui 2007, într-un octombrie atât de bogat în soare și culoare, precum costumul popular, pe care-l îndrăgesc cu toată ființa mea.” Cântul și dansul popular sunt modul simplu de exprimare al celor mai adânci și mai tainice simțăminte ale sufletului omenesc. Prin cântec omul iși împărtășește bucuriile, dar și neliniștile, iși liniștește dorurile, își mărturisește iubirile și își înfrumusețează viața.
Adrian își coase singur costumele tradiționale pe care le poartă în spectacole, iubește să creeze, dar să și colecționeze piese de port popular. Vă invit să-l cunoașteți, este uimitor prin pasiunile sale și prin puritatea aspirațiilor sale!

Reporter: Spune-mi, Adrian, care este marea ta pasiune?
Adrian Vervescu: Marea mea pasiune este folclorul. Acest cuvânt este atât de amplu, cuprinde o multitudine de simțiri, emoții și trăiri. Noi, cei îndrăgostiți de acesta, trebuie să respectăm ceea ce este el prin definiție și caracteristici, pentru ca această zestre spirituală să se transmită generațiilor viitoare, ca sursă de inspirație, cu caracter colectiv, să rămână mereu VIU!! Și eu, prin prisma programelor pe care le prestez la diferite spectacole, tocmai aceste valori încerc să promovez. Sunt membru al Ansamblului ,,Doina” aparținând colegiului la care învaț și membru al Ansamblului ,,Moștenitorii – Isverna” coordonat de doamna profesor Ana Buzatu, căreia îi datorez o mare parte din ceea ce sunt eu astăzi. Am preluat dorința și puterea de admirație a tot ceea ce este frumos și autentic, de la dumneaei. Activez atât ca solist vocal, cât și ca dansator în cadrul ansamblului. Cântecul și dansul popular au nevoie de o emoție aparte, emoție cu care noi ne naștem și pe care suntem datori a o transmite publicului.
Reporter: Ai o vârsta la care amintirile se strâng cu bucurie și se trăiesc în același mod. Care ți-este cea mai frumoasă amintire de până acum?
Adrian Vervescu: Îmi aduc aminte cu emoție de primul meu spectacol, pășind timid pe scenă, cu convingerea în suflet că voi reusi, fiind încrezător în mine. Simțeam și știam bine ce trebuie să fac! Desigur, micile greșeli ale unui începător au fost prezente, însă eu cred că le-am ascuns destul de bine.
Reporter: Tinerii de vârsta ta se întrec în a descoperi frumusețea vârstei. Tu cum îți petreci timpul liber? Ce hoby-uri ai?
Adrian Vervescu: Sunt membru al unei asociații care ajută copiii din medii defavorizate și nu numai. Dar, pe primul loc rămâne pasiunea de a coase, de a recondiționa și de a colecționa costume populare. Totul a început în urmă cu cinci ani. Cu mare drag o urmăream pe bunica lucrând, în iernile geroase. Mi-a plăcut și am vrut să încerc și eu. Așa a pornit totul. De atunci lucrez mereu și nu îmi imaginez că mă voi opri cândva. Am învățat, tot de la bunica, să dau viață unei bucăți de pânză, pornind de la zero, doar cu un ac meseriaș și niște fire colorate. Cos de la ciupege, poale, cămăși de bărbat, până la fâstâce și oprege cu mii și mii de mărgele și paiete. Pornind de la șase costume ale bunicii, azi am ajuns la o colecție impresionantă pentru mine, de aproximativ 80 de costume, 55 fiind de damă și 25 de cămăși de bărbați. Din colecția mea nu lipsesc nici cioarecii, vesta de dimie și vestele cu găitane, mintanul, legăturile ,cârpele de borangic, căciulile de astrahan, brăcirile, chimirul, săcuiul și trăistuțele, obielele sau opincile. Pot spune că toate acestea mă definesc, sunt o parte din mine. – integral pe www.paginaolteniei.ro.

Piese pentru o seară frumoasă (1):

Articolul Adrian Vervescu: „Pe primul loc rămâne pasiunea de a coase, recondiționa și colecționa costume populare! Toate acestea mă definesc, sunt o parte din mine!” apare prima dată în Glasul.info.

Nod în papură după omagierea criminalilor de război Wass Albert şi Nyro Jozsef la Zilele Bisericii Sfântul Mihail din Cluj-Napoca. Ce faci când ești prins cu mâța în sac, când ești prins făcând apologia unor criminali de război, vinovați de orori și abominații de neînchipuit pe teritoriul Transilvaniei? Păi te gândești să dregi busuiocul, că tot s-a întâmplat această grozăvie chiar după oficierea liturghiei de la Biserica „Sf. Mihail” din Cluj-Napoca, aruncând la rândul tău cu diverse acuzații înspre alții.

“Zilele Bisericii Sfântul Mihail, „vegheate’’ de Wass Albert şi Nyro Jozsef”, scrie ziarulfaclia.ro

Deși te-ai înhămat la omagierea a doi criminali de război, tot tu trebuie să te victimizezi pe principiul că tot cea mai bună apărare este … atacul. La câteva zile după incident aflăm cu stupoare că omagierea criminalilor de război maghiari a fost tulburată de volumul muzicii folclorice românești la Cluj-Napoca?

Din presa de limbă maghiară aflăm nici mai mult nici mai puțin decât că maghiarii au fost deranjați la Zilele Bisericii Sfântul Mihail din Cluj-Napoca de “muzica românească infiltrată în piața centrală a orașului?”, în ciuda faptului că primăria promisese că nimic nu va tulbura liturghia la Zilele Clujului și că în România este “o crimă” să deranjezi ceremoniile religioase.

“In ciuda promisiunii Primariei de a respecta solemnitatea sarbatoarei hramului bisericii Sfantului Mihail, in timpul slujbei se desfasasura un concert la volum maxim pe scena din Piata Unirii. Vreau sa cred, ca nu asta se intelege prin multiculturalism la Cluj!”, a scris pe facebook Gergely Balázs, consilier local din Cluj-Napoca

Și uite așa, în loc să se mai vorbească despre omagierea criminalilor de război maghiari, tulburată de volumul muzicii folclorice românești la Cluj-Napoca, se va vorbi despre cum folclorul românesc “se infiltrează” în piața centrală a orașului, stricând Feng Shui-ul multiculturalismului la Cluj-Napoca.

Articolul Omagierea criminalilor de război maghiari, tulburată de volumul muzicii folclorice românești la Cluj-Napoca apare prima dată în Glasul.info.

Miercuri, 15 Mai 2019, ora 18.00, în Aula Bibliotecii Centrale Universitare Mihai Eminescu din Iași, are loc deja tradiționalul Concert Coral – Instrumental de Folclor Transfrontalier susținut de către Corala Bărbătească Armonia – Constanța, România și Taraful Muzica Divertis – Chișinău, Republica Moldova!

Evenimentul este organizat de către Centrul Cultural Misionar Doxologia al Arhiepiscopiei Iașilor alături de Asociaţia Iubire şi Încredere în cadrul Festivalului Internațional al Educației – Ediția 2019 derulat de către Primăria Municipiului Iași!
Intrarea este liberă!

Articolul Concert Coral – Instrumental de Folclor Transfrontalier la Iași apare prima dată în Glasul.info.

La 24 august a.c., de Ziua Independenţei Ucrainei, pe stadionul din or. Herţa a avut loc festivalul raional de folclor. De altfel,  e o sărbătoare internaţională, deoarece i-a reunit în Ţinutul Herţa pe românii din Ucraina, România şi Republica Moldova prin cântec, muzică şi dans popular românesc, iar hainele populare au fost oglinda portului nostru naţional şi tradiţiilor seculare. Gazdele şi oaspeţii sărbătorii au fost felicitaţi de către conducătorii raionului – Viorel Iastremschii, şeful ARS Herţa, Valentin Iacoban, preşedintele Consiliului Raional Herţa.

FESTIVALUL DE FOLCLOR ROMÂNESC “LA IZVOARE”

Prezent la sărbătoare, dl Ionel Ivan, ministru consilier la misiunea diplomatică română  la Cernăuţi, s-a adresat către numeroasa asistenţă:

Cititi intreg articolul pe ZorileBucovinei.com

Articolul FESTIVALUL DE FOLCLOR ROMÂNESC “LA IZVOARE” apare prima dată în Glasul.info.

Episod intrat deja in folclor: opinca asezata de soldatii romani pe Parlamentul de la Budapesta

Anul 1919 este unul de trista amintire in istorie pentru orgoliul nemasurat al Ungariei. De ce? Pentru ca este anul cand niste simpli soldati romani au jucat cea mai mare farsa din istorie la adresa imperialismului ungar: au atarnat in loc de steag opinca romaneasca pe cladirea Parlamentului din Budapesta.

Cum a fost posibil un asemenea lucru, intrat deja in folclorul romanesc (“Sus opincă, jos papuc / Eu până la Pesta mă duc”), este relatat amanuntit in cartea “Huzarul negru”, 1926, a generalului Gheorghe Mărdărescu.

Episod intrat deja in folclor: opinca asezata de soldatii romani pe Parlamentul de la Budapesta

Note / Referinte:

[1] http://www.cristiannegrea.ro

Articolul Episod intrat deja in folclor: opinca asezata de soldatii romani pe Parlamentul de la Budapesta apare prima dată în Glasul.info.