Intr-un interviu acordat celor de la cotidianul.ro, academicianul Florin Constantiniu spunea despre politicienii romani postdecembristi:

„Politicienii postdecembrişti au făcut românilor mai mult rău decât mongolii, ungurii, turcii, nemţii şi ruşii”

Intr-adevar, politicienii romani au provocat in Romania in cei 25 de ani care au trecut din 1989 si pana acum, mai multe distrugeri si dezastre de proportii apocaliptice decat ar fi facut trecerea repetata a valuri intregi de migratori, de razboaie sau de posibile dezastre ale naturii. Pur si simplu este de neinteles cum in doar doua decenii si jumatate s-a putut practic demola aproape toata industria tarii, de a se distruge economia tarii si de a se instraina enorm de multe dintre proprietatile si bunurile statului roman.

De ce este imperativa nevoie sa scapam de toti fostii comunisti?

La sfarsitul lui decembrie 1989 nimeni n-a visat ca vor incepe mustele de rahat sa faca miere de albine dar totusi exista o mica speranta, nu neaparat numai pentru un trai mai bun din punct de vedere economic, ci si pentru un alt gen de politica, complet diferit fata de comunism si de “meandrele” intunecate ale acestuia.

Curand insa, s-a dovedit pentru multi dintre romani ca fostii comunisti au ramas inca “la butoane” si practicile de coruptie si de nepotism inoculate societatii romanesti in timpul comunismului au proliferat si chiar au luat amploare imediat dupa evenimentele din decembrie 1989, atunci cand multi dintre fostii comunisti si-au dat seama ca pot profita in “capitalismul salbatic” si sa faca adevarate averi de pe urma informatiilor secrete de care dispuneau.

Daca incercam sa creionam o imagine simplificata radical atunci lucrurile stau cam asa:

1. Cominternistii / comunistii sunt cei care au confiscat la mijlocul secolului trecut averile, proprietatile, imobilele, terenurile sau afacerile micilor sau marilor industriasi romani( fabrici, uzine, ateliere, magazine, etc…)
2. Dupa 1989, fostii cominternisti/comunisti sau mai nou copiii si nepotii acestora, sunt cei care beneficiaza de mafia “restituirilor”, impiedicand cu buna intentie printr-o intreaga filiera retrocedarile catre proprietarii de drept sau mostenitorii acestora, in fapt  o cardasie intre mafia politica provenita din randul fostilor comunisti, judecatori, avocati, notari,etc
3. Conlcluzia: de peste un secol romanii sunt furati de catre comunisti si de catre progeniturile acestora! La propriu!

Lucrurile nu se vor ameliora in Romania pana nu scapam de aceasta caracatita a mafiei constituita pe scheletul fostului PCR si a institutiilor care au sprijinit candva aceasta formatiune politica.

Un alt motiv pentru care romanii astazi ar trebui sa lupte pana si cu dintii pentru ca nici un fost comunist sau progeniturile acestora sa nu mai poata fi activ in mediul politic romanesc este acela ca majoritatea membrilor cominternisti/comunisti au luptat impotriva intereselor poporului roman. Mai jos redam un document care nu este nimic altceva decat un raport tradator al Partidului Comunist Roman catre Komintern:

Ciudăţenii kominterniste

Un document inedit, existent în Arhivele Naţionale – Fondul Comitetului Central al P.C.R. –

În istorie, „Nimic nu se schimbă, nimic nu se pierde, totul se repetă”. Un punct de vedere fals, tendenţios, calomniator, propriu bolşevismului imperialist, punct de vedere care şi astăzi este vehiculat de către „doctrina” Partidului Comunist existent în Republica Moldova (Basarabia) şi în parte, susţinut de propaganda iredentismului unguresc.

În cele ce urmează, redăm textul unui document original, existent în Arhiva Naţională a României.

Este un raport al Partidului Comunist din România făcut către Komintern, în anul 1923.

(Nu s-au  făcut modificari in text, nici măcar din punct de vedere morfologic. Mircea Vâlcu-Mehedinţi)

„Rezoluţie în problema naţională din România”.

Traducere din limba germană (1923) [1]

„România capitalistă aparţine de acele state care prin deznodământul războiului mondial imperialist (Primul Război Mondial – n.r.), prin « unirea tuturor românilor » au subjugat importante părţi ale unor naţiuni mai dezvoltate din punct de vedere economic şi cultural.

În ciuda « garanţiilor » pe care le acordă diferitele tratate de pace, naţionalităţile din România mare sunt subjugate fără milă de oligarhia boerilor români.

Toate încercările deznădăjduite făcute de naţionalităţile din ţară pentru îmbunătăţirea situaţiei lor economice, politice şi culturale până acum s-au zădărnicit prin trădarea propriei lor burghezii şi prin teroarea desfrânată politică şi militară a clasei dominante a României.

Marea burghezie română, care fără scrupule pune cu totul la cheremul capitalului Antantei « ţara unită şi eliberată din punct de vedere naţional », în acelaşi timp răpeşte de la masele naţionalităţilor drepturile lor elementare şi orice posibilitate de a se dezvolta mai departe din punct de vedere economic, politic şi cultural.

Printre naţionalităţile din România numai germanii şi ungurii au partide politice proprii care încă – având în vedere că conducerea acestora se află în mâinile magnaţilor şi capitaliştilor – nu sunt în stare să lupte pentru adevăratele interese ale acestor naţionalităţi.

Asuprirea turbată economică şi politică a naţionalităţilor, face uşor de înţeles, că masele largi ale acestora luptă cu cea mai mare înverşunare împotriva capitalismului panromânesc şi pentru eliberarea lor de sub jugul acestora.

Ţărănimea muncitoare şi muncitorimea Basarabiei care a trăit prima perioadă a revoluţiei ruse eliberatoare (care a trimis zeci şi zeci de mii de basarabeni români în minele din Siberia – n. M.V.M.) şi acum geme sub cizmele dictaturii militare române, fiecare zi îşi exprimă străduinţa sa fermă naţional-revoluţionară de a se uni cu U.R.S.S., pentru a asigura astfel dezvoltarea ei şi apărarea intereselor sale vitale.

La fel suferă masele de ţărani şi muncitori maghiari şi germani din Transilvania, populaţia muncitoare germană şi ucraineană din Bucovina şi Cadrilater.

Politica de sugrumare dusă de burghezia română le răpeşte posibilitatea de existenţă, le împinge în emigrare, în mizerie dublă, într-o înapoiere economică, politică şi culturală insuportabilă. Naţionalităţile din Transilvania, Dobrogea şi Bucovina duc de aceea o luptă nu mai puţin plină de sacrificii, la fel de neîntreruptă ca şi acelea din Basarabia pentru posibilitatea determinării libere, nesilite a soartei lor.

Având în vedere aceste mişcări separatiste ale naţionalităţilor ţării, P.C.R. are următoarele sarcini generale:

1.   Prin propaganda şi activitatea lor de zi cu zi să demaşte caracterul antinaţional al burgheziei române dominante, rolul trădător al magnaţilor maghiari, fabricanţilor germani, moşierilor ruşi şi bulgari şi alianţa lor cu oligarhia română, cât şi ipocrizia şi incapacitatea socialdemocraţiei de a rezolva problema naţională, a trezi muncitorimea tuturor naţionalităţilor împotriva şovinismului propriei burghezii şi a duce o luptă necruţătoare împotriva antisemitismului, ca o încercare de a abate atenţia maselor muncitoare de la rezolvarea problemelor sociale – subliniind totodată în mod clar că P.C.R. luptă împotriva capitalului evreesc (în vorbe doar, pentru că acest mare capital din lume este de sorginte kazaro-evreiesc, aparţinător atotputernicei masonerii, care este, bineînţeles, tot kazaro-evreiască – n. M.V.M.), la fel ca şi împotriva oricărui alt capital şi îşi pune ca sarcină de a uni masele muncitoare evreeşti (eu n-am prea văzut kazaro-evrei muncitori, doar unu-doi frizeri, însă în uzine, fabrici sau agricultori nu ştiu dacă ar fi existând unu-doi – n. M.V.M.) în rândurile comune ale proletariatului revoluţionar, a face ca masele muncitoare ale populaţiei româneşti să înţeleagă că lupta naţionalităţilor împotriva puterii burgheziei româneşti întăreşte lupta de eliberare a proletariatului român şi că este în interesul nemijlocit al victoriei revoluţiei şi a obţinerii adevăratei independenţe a României de a sprijini aspiraţiile maselor ţărăneşti şi muncitoare ale naţionalităţilor, pe baza principiului dreptului naţiunilor la autodeterminare până la despărţirea lor totală de statul existent (n. M.V.M.).
2.  În numele tuturor asupriţilor şi exploataţilor.

– a lua atitudine împotriva manifestăţilor ale asupririi şi împotriva principiului naţiunii şi limbii dominante;

– a se ridica pentru completa egalitate în drepturi a naţionalităţilor şi a combate energic îngrădirile economice, politice şi culturale (românizarea forţată prin colonizare, şcoli, biserici etc.) care se fac în dauna naţionalităţilor; (Niciodată România nu a ocupat vreo regiune, vreun teritoriu străin, dar mite să-l şi românizeze!

Singurii ungurii au procedat la maghiarizarea românilor, în Transilvania de Nord ocupată între1940 şi1944, precum şi la colonizarea ungurilor în această regiune, aduşi din Ungaria Veche! Sau, şi astăzi, cum procedează U.D.M.R. – prin politica paşilor mărunţi – în special în judeţele Covasna şi Harghita, sub oblăduirea conducerii noastre de stat – n. M.V.M.).

– a apăra necondiţionat toate revendicările naţionalităţilor privind participarea lor liberă la administraţia de stat şi locală, folosirea nelimitată a limbii lor naţionale în şcoli, cât şi în toate domeniile vieţii de stat, cât şi libertatea presei, a culturii, a religiei.

3. Accentuând neobosit necesitatea alianţei între proletariatul revoluţionar şi masele persecutate ale naţionalităţilor poate fi obţinută, în mod exclusiv pe calea revoluţiei sociale a clasei muncitoare – a folosi tactica frontului unic faţă de masele populare revoluţionare ale naţionalităţilor şi faţă de organizaţiile lor, naţional-revoluţionare legale sau ilegale şi pentru obţinerea prin luptă a guvernului muncitoresc-ţărănesc şi a federaţiei republicilor muncitoreşti-ţărăneşti liber constituite, independente şi egale în drepturi.”

Sursa: art-emis.ro/

Col (r) Mircea Vâlcu.Mehedinti   

[1] Arhivele Naționale ale României. Fond C.C. al P.C.R. – Secţia Organizatorică, Dosar 36/1923

Surse:

Articolul De ce este imperativa nevoie sa scapam de toti fostii comunisti? apare prima dată în Glasul.info.