Și anul acesta, în ultima sâmbătă de octombrie, la Fortul 13 Jilava, au fost comemorați luptătorii anticomuniști parașutați de aviația militară americană și executați la 31.10.1953.

Circa 100 de persoane, majoritatea lor tineri, între care mulți adolescenți, dar și urmași ai unor deținuți politici, s-au înscris pentru a vizita Fortul 13 Jilava, cea mai terifiantă închisoare politică din Europa de Est. Ca de obicei, turul ghidat a cuprins vizitarea unor obiective precum țarcurile de plimbare, infirmeria (cu spațiul-memorial dedicat Monseniorului Vladimir Ghika), secțiile, Cazimca (închisoarea din închisoare), Reduitul cu celularul, izolatorul nou, celulele negre și turela cu celulele de exterminare de la „Cornul Caprei”.

Manifestarea s-a încheiat, după obicei, cu un serviciu religios pentru sufletele celor 13 luptători – voluntari parașutați de aviația americană și susținători ai lor, dar și tuturor deținuților politici executați sau exterminați lent în subteranele Jilavei în perioada 1945-1964. Un sobor de preoți, delegat de Arhiepiscopia Bucureștilor din cadrul Bisericii Ortodoxe Române, a oficiat slujba de pomenire, după care Florin Dobrescu, secretarul Fundației Ion Gavrilă Ogoranu, a rostit un cuvânt în care a reamintit contextul istoric dramatic în care acei tineri refugiați români au înțeles să renunțe la viața tihnită din Occident, fiind parașutați în România ocupată de Rusia Sovietică, într-o misiune de risc major, prin care s-a încercat susținerea Rezistenței din munți și formarea unei rețele informative în sprijinul unei eventuale intervenții militare occidentale pentru eliberarea Europei de Est. El a cerut tinerilor de astăzi să urmeze exemplul acelor tineri și să popularizeze povestea lor, punând înaintea intereselor individuale iubirea de țară și îndatoririle față de națiunea română, prețuind Libertatea și apărând-o. Ceremonia s-a încheiat cu intonarea cântecului luptătorilor căzuți.

— Repere istorice —

Începând cu 1951, aviaţia militară SUA a început paraşutarea pe teritoriul României ocupate de URSS a unor tineri emigranţi români, instruiţi pentru acţiuni de spionaj şi gherilă în baze militare americane de pe teritoriul francez, în cadrul celui mai important proiect de acest gen desfăşurat în această parte a Europei în timpul Războiului Rece. La recomandarea preşedintelui Comitetului Naţional Român din exil, generalul Rădescu, și cu avizul Regelui Mihai, recrutarea voluntarilor români s-a făcut în colaborare cu conducerea legionarilor refugiaţi, în cadrul unui proiect subordonat direct preşedintelui american Truman şi celui francez Auriol, în scopul descurajării intenţiilor sovietice de ocupare a vestului continentului european și în perspectiva unui posibil conflict militar între blocul occidental și Uniunea Sovietică. Fostul şef al staţiei CIA la Bucureşti între 1949-1951, Gordon Mason confirmă că “agenţii ce urmau să fie paraşutaţi aveau misiunea să contacteze grupurile de rezistenţă din munţi, să le dezvăluie interesul Occidentului pentru activităţile lor şi să aprovizioneze rezistenţa cu arme, muniţie, medicamente, fonduri. Staţiile radio urmau să fie înmânate rezistenţilor pentru a le asigura contactul cu occidentul”. De asemenea, şeful operaţiunilor acoperite ale CIA în Balcani, Gratien Yatsevich, susţine că operaţiunile desfăşurate în România s-au aflat pe locul doi, după Albania, urmate de Ucraina, ca număr de agenţi şi resurse alocate, fiind vorba atât de agenţii paraşutaţi.
Îmbarcaţi pe teritoriul Greciei în avioane care zburau deasupra Mării Negre şi pătrundeau aproape de sol pe deasupra Dobrogei, luptătorii români erau paraşutaţi în zona Carpaţilor. Prinşi de Securitate şi condamnaţi la moarte în cadrul unui proces de răsunet atât în presa comunistă, cât şi în cea occidentală, ei au fost execuaţi la 31 octombrie 1953 la închisoarea Jilava, împrună cu o parte din sprijiitorii lor locali. Peste trei sute persoane au fost condamnate în acest caz, pentru sprijinul acordat acestor eroi.

Biroul de presă al Fundației Ion Gavrilă Ogoranu

• MAGAZIN CRITIC se confruntă cu cenzura pe rețelele de socializare și pe internet. 
• Intrați zilnic direct pe site pentru a vă informa. Contactați-ne: aici

Articolul Jilava 2024. Comemorarea luptătorilor parașutați de aviația americană și a tuturor celor exterminați la Fortul 13 apare prima dată în Glasul.info.

De sub streașina Munților Făgărașului, din satul Viștea de Sus, ne-a sosit vestea plecării la Domnul, în noaptea de Sfânta Maria Mare (14/15 august 2024), a luptătorului anticomunist Vasile Bucelea. Participant la Rezistența anticomunistă din Țara Făgărașului, fost deținut politic, Vasile Bucelea avea vârsta de 89 de ani.

Născut în 1935, fiind cel mai mic copil al familiei Vasile și Sofia Bucelea, avea să dovedească, în 1951, la vârsta de doar 16 ani, că în vinele sale curgea sânge de făgărăşean, intrând în reţeaua de sprijin a Mişcării de Rezistenţă Anticomunistă şi Antisovietică din Munţii Făgăraşului, prin intermediul fratelui său, Ion Bucelea, care era coleg la Liceul ,,Radu Negru” din Făgăraş cu Remus Sofonea, unul dintre partizanii din grupul Ion Gavrilă Ogoranu. De altfel, întreaga sa familie s-a implicat în lupta de rezistență anticomunistă, sprijinind tinerii partizani din munți. Fratele său Ion Bucelea, născut în 1928, era absolvent al Facultăţii de Matematică din Bucureşti, iar Ana Bucelea, născută în 1925, era măritată cu profesorul Olimpiu Borzea, liderul Rețelei de sprijin Viștea a Rezistenței făgărășene.
Vasile Bucelea avea să fie ajutorul lui Olimpiu Borzea, cumnatul său, în tragedia din casa acestuia, când partizanii Remus Sofonea și Laurian Hașu s-au împușcat reciproc pentru a evita căderea lor în mâinile Securității. După consumarea tragediei, Vasile Bucelea l-a îngrijit pe Laurean Haşu din iunie până în octombrie 1953, când acesta și-a revenit, plecând înapoi la luptătorii din munți.

S-a căsătorit, în 1956, cu Livia Bucelea (născută Şerban, în 1939). La scurt timp, la 13 decembrie 1956, a fost arestat de Securitate, soția fiind însărcinată cu primul său copil, Viorica (născută la 15 iulie 1957). În aceeași zi de 15 iulie 1957, Tribunalul Militar Sibiu îl condamna la 25 de ani muncă silnică. Timp de 4 ani nu a știu nimic de familia lui. Toţi trei frații erau arestaţi, iar casa percheziționată. Tatăl său, care era sigur că va fi arestat şi el, torturat şi pus să-şi denunţe copiii, s-a spânzurat în şură. Soţia lui, care nu împlinise 18 ani, era gravidă, cu ambii părinţi de pe curte (socrii) morți şi cu soţul arestat, rămăsese singură, fără niciun ajutor, dată afară din casa confiscată. A fost anchetat 7 luni la Securitatea din Braşov. A urmat procesul prin care a fost condamnat la 25 ani muncă silnică. Recursul pe care l-a înaintat avocatul din oficiu a fost respins de Curtea Militară Supremă în august 1957. După condamnare a executat pedeapsa în penitenciarul din Sibiu (vara 1957-vara 1958), Gherla (vara 1958-primăvara 1963), lagărul Luciul Giurgeni (primăvara 1963-toamna 1963), Jilava (toamna 1963-13 aprilie 1964).

A fost eliberat în 1964, în cadrul decretelor de grațiere a deținuților politici, fiind epuizat şi bolnav de hepatită, colită, ulcer şi varice, ca urmare a condițiilor extrem de dure de detenție. La un an şi jumătate de la liberare, în 1965, s-a născut fiul lui, Daniel, iar în 1969, cel de-al treilea copil, Mircea.
În anii următori liberării, a urmat mai multe tratamente medicale, dar timp de 7 ani nu a fost apt de muncă. – integral pe www.napocanews.ro.

Articolul A mai plecat un luptător făgărăşean. Vasile Bucelea: Prezent! apare prima dată în Glasul.info.

Ziua de 1 ianuarie 2023 poartă o semnificație aparte pentru România.

Centenarul nașterii lui Ion Gavrilă Ogoranu. Luptătorul din munți care a intrat în conștiința publică drept reprezentantul cel mai autorizat al Rezistenței naționale împotriva comunismului. Destinul său excepțional de a se opune regimului totalitar timp de aproape 30 de ani,  reușind să rămână ultimul luptător necapturat de Securitate până în anul 1976 (dosarul său de urmărire depășește 200 de volume) l-a adus în cercul foarte restrâns al eroilor adevărați ai neamului românesc. Iar exemplul sau de dăruire sufletească pentru neam și credință a fost suplimentat de talentul literar de povestitor și memorialist, făcând să vibreze conștiințele celor care au citit extraordinarele volume de revelație istorică și națională cu titlul „Brazii se frâng dar nu se îndoiesc”.

Ion Gavrilă Ogoranu a lăsat României nu doar o pagină de epopee a curajului și dârzeniei, prin lupta dintre 1948 și 1955 a grupului de rezistență anticomunistă care i-a purtat numele, nu doar un exemplu de supraviețuire dramatică în clandestinitate timp de 21 de ani, cu o condamnare la moarte deja pronunțată, și nu doar o vastă operă literară cu conținut istoric și memorial cuprinzând 10 volume publicate. El a lăsat generațiilor care vin pilda nestrămutată a unei existențe demne, fără compromis cu vicisitudinile istoriei și cu nedreptatea efemerelor stăpâniri pământești, reperul moral al unui caracter plămădit parcă din cremenea Carpaților, care a fost împărtășit de mulți din generația de la 1948, ale căror destine au fost zdrobite de crunta represiune comunistă.

Statul român, prin cele mai importante instituții culturale și științifice, continuă să ignore și să ascundă fenomenul Rezistenței anticomuniste. Întreaga mobilizare de resurse și energii pentru menținerea departe de public a memoriei acestui destin unic se explică doar prin frica celor ce au confiscat România, a celor ce doresc aneantizarea națiunilor într-o masă amorfă, globalizată. Frică față de capacitatea acestei energii umane excepționale, numite Ion Gavrilă Ogoranu, de a se constitui, chiar și după moarte, într-un reper pentru acele segmente ale societății care mai poartă ceva din conștiința apartenenței la o entitate națională, ceva din atașamentul față de valorile care stau la temelia civilizației creștine europene.

Nu ne așteptăm deci că anul acesta autoritățile publice naționale sau locale, istoricii în majoritatea lor, mass-media sau instituțiile publice acreditate cu studiul istoriei să acorde Centenarului Ion Gavrilă Ogoranu atenția pe care acesta ar fi meritat-o, după ce decenii la rând numele eroului a fost ținut departe de publicul românesc, iar uneori a fost denigrat și prigonit. În alte țări ieșite de sub cortina de fier a regimurilor comuniste probabil că memoriei sale i s-ar fi dedicat festivități naționale și eroul ar fi avut statui în marile orașe ale țărilor respective.

Așa însă, revine societății civile îndatorirea de onoare de a dedica întreg anul 2023 Centenarului celui care, așa cum obișnuia să spună, alături de întreaga sa generație de luptători, a vrut să șteargă obrazul Țării mânjit de lașități și trădări.

Anul Centenar Ion Gavrilă Ogoranu va fi un răstimp dedicat cu precădere readucerii în actualitate a efigiei eroului, ca o prezență vie în inimile și conștiința românilor. O suită de prilejuri artistice, culturale, de reîntâlnire cu luptătorul, cuprins în toate ipostazele vieții sale complexe.

Să ne învrednicească Dumnezeu să ne facem împreună datoria. Pentru că doar împreună vom putea transforma anul ce vine în ceea ce ar trebui să fie, într-o Românie liberă și demnă, Anul Centenar Ion Gavrilă Ogoranu.

Fiți alături de noi în această misiune!

Fundația Ion Gavrilă Ogoranu

Președinte: Coriolan Baciu, executor testamentar al lui Ion Gavrilă Ogoranu

Secretar: Florin Dobrescu

Articolul Anul 2023 – An Centenar Ion Gavrilă Ogoranu. Comunicat din partea Fundației omonime apare prima dată în Glasul.info.

„Iar azi, de-nţelegem ce ieri n-am putut înţelege,

iertând tot ce ieri n-a ştiut să ne ierte pe noi,

adânc mulţumim şi cununii de roze pribege

şi cheagului negru de sânge rămas printre foi.” Radu Gyr

Au trecut șapte ani de când Nicolae Purcărea a întregit șirul martorilor incomozi ai istoriei comunismului care s-au ascuns în lumina Celui Nepătruns. Pe cei care ați avut șansa de a-l cunoaște și pe cei care nu ati avut-o, dar aveți o sensibilitate pentru destinul neamului românesc și pentru valorile creștine, vă anunțăm că anul acesta comemorarea mărturisitorului șcheian va avea loc duminică, 25 septembrie, ora 11:30, la Biserica Sfânta Treime – Tocile.

De asemenea, comemorarea sutelor de legionari masacrați de dictatura regală a lui Carol al II-lea, în septembrie 1939, va avea loc sâmbătă, 24 septembrie, ora 11, la Schitul Sfântul Nicolae din Predeal.

Florin Dobrescu  |  MAGAZIN CRITIC

Articolul Alexandru Costache, Fundația Ion Gavrilă Ogoranu: Comemorarea de șapte ani a fostului deținut politic Nicolae Purcărea apare prima dată în Glasul.info.

Fundația Ion Gavrilă Ogoranu anunță trecerea la Cele Veșnice a profesorului Radu Ciuceanu, luptător în rezistența anticomunistă și deținut politic timp de 15 ani, unul dintre ultimii supraviețuitori ai experimentului reeducării prin tortură de la închisoarea Pitești și participant activ în punctele fierbinți ale Revoluției din 1989.

FUNDAȚIA ION GAVRILĂ OGORANU

Coriolan Baciu, președinte

Florin Dobrescu, secretar | MAGAZIN CRITIC

Articolul COMUNICAT. Profesorul Radu Ciuceanu a trecut în Veșnicie. Gânduri la despărțirea de un prieten și camarad apare prima dată în Glasul.info.

De 14 mai, la București

În seara de sâmbătă, 14 mai 2022, centrul Bucureștilor, altminteri atât de aglomerat datorită manifestărilor Nopții Muzeelor, a fost locul de adunare al tuturor celor care se regăsesc sub semnul amintirii luptătorilor Rezistenței anticomuniste. Sute de oameni, majoritatea lor tineri, s-au adunat în Piața Revoluției, lângă statuia lui Iuliu Maniu, purtând portretele celor martirizați între zidurile închisorilor și lagărelor. Pe fondul muzical al cântecelor din închisori sau din rezistența din munți, care răsunau în piață, de pe panouri priveau Iuliu Maniu, Brătianu, Nicolae Petrașcu, Costache Oprișan, preotul Calciu Dumitreasa, Episcopul Ioan Suciu, Monsenirul Vladimir Ghika, Octavian Tomuța, Valeriu Gafencu, Nicolae Steinhardt, eroii Rezistenței din Munții Făgărașului, Vrancei, Dobrogei și mulți alții. Unii dintre cei care susțineau panourile, erau chiar urmași direcți sau rude ale celor înfățișați în fotografii.

Ziua de 14 mai a fost instituită ca “Zi națională pentru cinstirea martirilor din temnițele comuniste” prin Legea 127 din 2017, având în vedere faptul că în noaptea de 14/15 mai 1948 a avut loc cel mai mare val de arestări din istoria României, mii de tineri fiind arestați și aruncați în închisorile regimului de ocupație. Încă de la început, Institutul Național pentru Studiul Holocaustului în România – „Elie Wiesel” a obiectat public, subliniind că victimele arestărilor din acea noapte au fost legionarii, cu toate că Legea 127/2017 dedică ziua de comemorare tuturor martirilor gulagului românesc, indiferent de apartenența lor politică. Oricum, atmosfera creată de cei de la INSHR-EW a generat ignorarea acestei zile naționale de către toate autoritățile statului român, în ciuda faptului că legea prevede organizarea de către acestea a unor manifestări omagiale.

Fundația Ion Gavrilă Ogoranu și-a asumat organizarea manifestării încă din 2018. Ei i s-au alăturat Asociația Gogu Puiu și Haiducii Dobrogei, Noua Dreaptă, Frăția Ortodoxă Sf Gheorghe, gruparea NOI, Fundația pentru Redarea Istoriei și alte ONG-uri. Locația a fost aleasă pentru apropierea de sediul Ministerului de Interne, locul de detenție și anchetă a mii de luptători anticomuniști între 1945 și 1964.

Un sobor de preoți delegat de Arhiepiscopia Bucureștilor din cadrul Bisericii Ortodoxe Române a oficiat o slujbă pentru pomenirea sufletelor celor comemorați.

Au fost prezenți și au vorbit: maestrul Dan Puric, senatorul Sorin Lavric, foștii deținuți politici Maria Manolescu, Mirel Stănescu și Nicolae Enciu, dna Zoe Rădulescu – fiica luptătorului Gogu Puiu, căzut în luptă cu Securitatea în 1949, dr. Corneliu Zeană, fiul lui Dumitru Zeană, mort la Aiud, președintele Asociației Urmașilor Persecutaților Regimului Comunist, dl Paul Imbrescu – fiul părintelui Ilie Imbrescu, martirizat în 1949 în temnița Aiudului, Alexandru Balcu din partea Noii Drepte și alții. Interpreta de muzică folk Maria Gheorghiu a interpretat două piese dedicate Mareșalului Ion Antonescu. Manifestarea a fost moderată de Florin Dobrescu, secretarul Fundației Ion Gavrilă Ogoranu. Au fost prezenți, de asemenea, poetul Miron Manega, prințul Dimitrie Sturdza – președintele Asociației ROST, Leonard Câmpeanu – vicepreședinte AFDPR, Mihai Grigoriu – președinte de onoare al PNȚ Maniu-Mihalache și alte personalități.

După căderea întunericului, participanții au primit torțe aprinse, simbolizând amintirea nestinsă a celor comemorați, pornind într-un marș al luminilor pe Calea Victoriei și pe Bulevardul Elisabeta, până în dreptul bisericii Sfântul Ilie Gorgani, pe ale cărei trepte mulțimea s-a oprit, intonând imnul celor căzuți și “Hristos a înviat!”.

Seară a Memoriei, cu ocazia inaugurării etajului superior al sediului Fundației Ion Gavrilă Ogoranu. Încă un pas spre realizarea Muzeului Rezistenței

A doua zi, duminică 15 mai, la sediul Fundației Ion Gavrilă Ogoranu din București, a avut loc o seară culturală prin care organizatorii au dorit să marcheze inaugurarea sălii mari de la etajul 2 a imobilului, după activitatea de renovare care a durat luni de zile. La sfârșitul anului trecut, prin contribuțiile financiare și munca voluntară a membrilor și susținătorilor Fundației Ogoranu, s-a realizat înlocuirea hidroizolației acoperișului, grav avariată, iar în această primăvară s-a renovat întregul etaj superior, care fusese grav afectat de infiltrațiile apelor din precipitații de-a lungul ultimilor ani.

Sediul Fundației Ion Gavrilă Ogoranu a fost construit în 1999-2000, pe terenul donat de fostul deținut politic Constantin Tănăsescu (15 ani detenție), prin contribuțiile foștilor deținuți politici reuniți în Partidul “Pentru Patrie”, și cu munca voluntară a multora dintre membrii organizației. În anul 2011 a primit personalitate juridică Fundația Ion Gavrilă Ogoranu, clădirea devenind patrimoniu și sediu al acesteia. Etajul 2 al imobilului va adăposti ce amai mare parte a Muzeului Rezistenței, un proiect de valorificare muzeală a vestigiilor luptei anticomuniste a poporului român.

Manifestarea a fost deschisă de secretarul FIGO, Florin Dobrescu, care a mulțumit tuturor celor care au contribuit la încheierea acestei etape importante din proiectul Muzeului Rezistenței.

Invitat special, fostul deținut politic Mirel Stănescu, venit de la Constanța, a evocat celor prezenți dramaticele episoade ale detenției efectuate la Jilava, la Ocnele Mari, în lagărul de la Periprava și în alte centre ale Gulagului românesc.

Interpreta Maria Gheorghiu a presărat, pe parcursul manifestării, cântecele sale îmbibate de istoria dureroasă a acestui popor greu încercat. Ruga lui Corneliu Coposu a răsunat între zidurile acestei clădiri istorice, construite de foștii camarazi de suferință ai regretatului om politic.

Domnul Ion Coja a făcut o prezentare ultimei sale cărți, “Circulările Căpitanului”, o antologie comentată a celor mai importante texte ale lucrării “Circulări și manifeste”, apărută pentru prima oară în 1937. Cartea poate

Domnul Mihai Grigoriu (fiu al fostului deținut politic Mihai Grigoriu, exterminat în 1949 la închisoarea Jilava) deputat PNȚcd între 1996 și 2000, iar ulterior secretar general al acestui partid, actualmente președinte de onoare al PNȚ Maniu-Mihalache, a evocat cu multă emoție suferințele cunoscute de întreaga sa familie.

Actorul Nicolae Urs a recitat câteva poezii din universul concentraționar comunist.

Seara a fost încheiată prin intervenția poetului Miron Manega, care a recitat din creația sa tulburătoare.

de FLORIN DOBRESCU | MAGAZIN CRITIC

Articolul Cronica Fundației Ogoranu. Manifestări de Ziua națională a martirilor din temnițele comuniste, la București | FOTO apare prima dată în Glasul.info.