“Liiceanu? Un filosof ratat, plin de ură și obsedat de bani, ale cărui minciuni au ajuns la proporții delirante. Un impostor care pozează în reper moral…

În textul „Un genocid spiritual” – prefața cărții lui Valeriu Nicolae, „Nu tot ei! România în ghearele imposturii”, lansată de editura Humanitas -, preluat și de contributors.ro, Liiceanu întreabă retoric:

 “A calculat până acum cineva câte spitale, școli și autostrăzi s-ar fi putut face cu banii băgați trei decenii în pensii speciale, în sinecuri de tipul Academiilor de Știință sau a Institutului Levantului, în posturi plătite cu 15-20.000 de euro pe lună, în salariile cohortelor de rude plasate în Parlament, în ministere și-n alte instituții ale statului sau cu banii nerecuperați niciodată din sutele de milioane de euro furate de la buget?”

   Liiceanu e analfabet funcțional? Nu știe că sinecură înseamnă să primești bani fără să faci nimic? Greu de crezut. Atacurile sale repetate la adresa Institutului Levant au o singură explicație. Ura unui filosof ratat, fără operă și ignorat pe plan internațional, îndreptată împotriva unor cercetători și savanți care au această recunoaștere și o transferă tinerei generații.

Fără această ură neînfrânată nu ar fi plasat Institutul Levant într-o înșiruire demagogică de instituții, într-o tentativă monstruoasă de instigare la ură. Fără această ură neînfrânată ar fi putut constata că Institutul Levant are rezultate și face performanță.

            Liiceanu minte și nu e prima oară. Minciunile lui au atins proporții delirante. Într-o formulare ambiguă cu bună știință lasă să se înțeleagă că în Institutul Levant sunt posturi plătite lunar cu 15-20.000 de euro pe lună. Asta înseamnă 75.000 – 100.000 de lei. Fals. Liiceanu recidivează, după ce într-un reportaj difuzat de Digi 24 afirma că la Institutul Levant “cercetătorii, contabilii, experții, au peste 750.000 euro leafă anual”.

Fals. Salariile în Institutul Levant, de la expert până la cercetător științific I (echivalentul unui profesor universitar), anunțate transparent pe site-ul instituției, sunt 3.000 – 6.000 de lei. Cât de rupt de realitate poți să fii, cât de orbit de ură, încât să duci minciuna până la aceste proporții monstruoase?

            Liiceanu e un impostor. Îi place să se considere un reper moral al societății românești, dar nu este decât un individ lacom și frustrat, măcinat de invidie și ură. Când președintele Traian Băsescu a afirmat, cu dispreț, că România nu are nevoie de filosofi, a dat din cap aprobator și slugarnic. Acum instigă la ură împotriva unor intelectuali care nu sunt slugarnici față de camarila pe care el și-a constituit-o și nici impostori.

În ipostaza de reper moral al societății românești, impostorul este Liiceanu. Spunea cândva că numai omul se poate mișca în două direcții total opuse: adevărul și falsul intenționat. Afirmațiile lui despre Institutul Levant sunt falsuri intenționate.

            Nu am răspuns până acum provocărilor care și-au propus să târască Institutul Levant în scandaluri politice mediatizate, dar avem obligația de a restabili adevărul și de a apăra onoarea unor cercetători acuzați pe nedrept. De a opri impostura, minciuna și delirul înveninat de ură.

           Liiceanu e obsedat de bani. Acumulează bani pentru mașini de lux și o vilă somptuoasă cu trei etaje, unde locuiește singur.  Vede bani și acolo unde nu sunt. Este rândul nostru să întrebăm: câte milioane de euro a obținut Liiceanu din bugetul României? 

A calculat cineva, până acum, câte spitale, școli și autostrăzi s-ar fi putut face, în trei decenii, cu banii proveniți din profiturile editurii Humanitas, fosta editură politică, deținută de statul român, pe care prietenul Pleșu, din postura de ministru al Culturii, i-a făcut-o cadou lui Liiceanu?

Ar fi putut fi numit directorul acesteia, pentru că nimeni nu-i contestă calitățile de editor. Dar asta înseamnă că Liiceanu ar fi avut un salariu lunar de 3.000 – 6.000 de lei, atât cât sunt salariile la Institutul Levant. Și ar fi trăit fără mașini de lux și vilă somptuoasă.

Colegiul Director al Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului“, se arată în comunicatul primit pe adresa redacției noastre din partea Institutului Levant

Articolul Institutul Levant răspunde atacurilor lui Gabriel Liiceanu apare prima dată în Glasul.info.

Semne bune anul are: Jurnalistul Victor Roncea a câştigat procesul cu GDS şi Gabriel Liiceanu.

În preajma crăciunului s-a dat o sentinţă istorică pentru libertatea presei din România. Majoritatea trusturilor de presă, inclusiv cotidienele şi ziarişti care se recomanda a fi „independenţi” au ocultat această ştire. Mai multe: [(AICI)]

 Publicistul şi eseistul Gabriel Liiceanu a intentat un proces jurnalistului Victor Roncea şi Gazetei Evenimentul Zilei pentru articolele publicate acum doi ani, cu următoarele titluri: „GDS a fost fondat de un agent sovietic și unul maghiar, secondați de Andrei Pleșu și Gabriel Liiceanu. (I)” şi „GDS, fondat de Andrei Pleșu și Gabriel Liiceanu, împreună cu un agent sovietic și unul maghiar. (ÎI)”, respectiv Silviu Brucan și Alin Teodorescu, urmate de „Afacerea privatizării Humanitas de către Pleșu și Liiceanu, într-un dosar aflat la CEDO.”

 Patronul Humanitas a pretins în acțiunea sa judecătorească, că toate afirmațiile din cele trei articole sunt „mincinoase” și „denigratoare” și nu pot fi probate şi prin urmare i-au cauzat un prejudiciu de imagine. Drept pentru care domnul Gabriel Liiceanu solicită daune morale de 50.000 de euro de la fiecare dintre părți, în total s-au solicitat 100.000 euro.

Victor Roncea a adus numeroase dovezi

Jurnalistul Victor Roncea a depus în instanță nu mai puțin de 110 probe care demonstrau corectitudinea fiecărei afirmații făcute în articolele sale. Documentele scoase la lumină de Victor Roncea demonstrează aportul direct al lui Silviu Brucan, ca membru de conducere al Consiliului Frontului Salvării Naționale, și al lui Andrei Pleșu, ca ministru al Guvernului Iliescu – Roman, la fondarea și înzestrarea GDS.

 Astfel GDS a fost înzestrat cu bunuri ale statului român, între care somptuosul sediu din Calea Victoriei 120, unde Silviu Brucan l-a primit oficial pe G. Soros în ianuarie 1990 și în care membrii Grupului de Dialog Social stau gratuit de 29 de ani. GDS i-au fost acordate şi sume de bani din contul Ministerului Culturii de către ministrul în guvernul FSN, Andrei Pleșu, care era și membru fondator al GDS.

Victor Roncea a demonstrat în afara oricărei îndoieli că într-adevăr exista o legătură între Soros, Brucan, Alin Teodorescu şi reclamant, astfel nu a adus nici un prejudiciu imaginii domnului Liiceanu în afară de ce acesta singur a făcut în anii 90.

Chiar înaintea sărbătorilor de iarnă, Gabriel Liiceanu a mai primit o veste proastă: prin sentinţa Tribunalului Bucureşti, a pierdut procesul cu ziarul „Evenimentul zilei” şi jurnalistul Victor Roncea! Informaţia se află pe portalul instanţei, unde se consemnează: „Respinge acţiunea ca nefondată”.

Aceasta chemare în judecată nu este o întâmplare, domnul Liiceanu a deschis un proces şi împotriva scriitorului ieșean Liviu Antonesei, profesor universitar şi fost preşedinte al Consiliului Judeţean Iaşi.

Mai multe informații: [(AICI)]

Cazul are o importanţă crucială

Cazul are o importanţă majoră pentru respectarea libertăţii presei în România, un precedent de folosit pentru orice ziarist profesionist care este intimidat de persoane publice care încearcă să îl reducă la tăcere.

Dar asta nu e totul încet înceta se aduna dovezi care ne ajuta să înţelegem ce s-a întâmplat în decembrie 1989 şi în anii 1990. Astfel ştim astăzi ca un grup de indivizi care se cunoşteau foarte bine dinainte, au confiscat puterea în stat. Au creat o falsă „societate civilă”, o falsă „presa liberă” şi au penetrat şi distrus partidele de opoziţie începând cu PNŢ. Mai târziu s-au scindat în numeroase partide (FSN şi PD) iar din GDS au izvorât numeroase ong-uri şi jurnalişti „fondatori de opinie”.

Acest grup şi-au acordat ajutor unul altuia, s-au susţinut financiar deşi public uneori erau într-un aparent conflict. Astfel timp de 30 de ani au monopolizat puterea de stat, opoziţia, presa şi aşa zisa „societate civilă”.

Sursa: Războiul informațional

Articolul Să fie un an mai bun? Jurnalistul Victor Roncea a câştigat procesul cu GDS şi Gabriel Liiceanu apare prima dată în Glasul.info.

Pregătit de bolșevicii pe stil nou (n.r. ăștia care se erijează agresiv de ani buni în “societatea civilă”) să rescrie într-un stil mincinos și antinațional istoria românilor, fix așa cum vechii bolșevici îl scoaseră din joben pe Mihail Roller să falsifice și să minimalizeze istoria românească, Lucian Boia nu este de fapt nimic altceva decât un biet secretar cu propaganda din Partidul Comunist Român.

Constatăm deci că toți “zbieralnicii” ăștia care imediat după ’89 s-au prefăcut a fi fost ba disidenți, ba intelectuali care opuneau rezistență (sâc!?) prin cult-URĂ, în afară că mulți dintre ei puteau cutreiera oceanele lumii fără prea multă bătaie de cap sau diverse obstacole întâmpinate din partea cerberilor Securității (n.r. într-atât de disidenți și de rezistenți erau ăștia la sistemul de atunci), mai curând opuneau rezistență caracterului național al comunismului, dorindu-și un comunism internaționalist, adică fix cam ceea ce trăim la nivel actual în Uniunea Europeană, unde sunt ridicate din nou statui colosale pentru Karl Marx, la fel ca în primii ani ai bolșevismului.

Cum de o fi fost “omis” tocmai Lucian Boia de pe pagina 2 a documentului predat de SIE prin care se urmărea un atac țintit împotriva unor personalități din viața publică românească, principala țintă fiind Ioan-Aurel Pop, în contextul proaspetelor alegeri de la Academia Română?

Surpriza nici măcar n-ar trebui să fie atât de mare, ținând cont de ceea ce afirmase o scriitoare franceză cu privire la rolul și activitatea lui Lucian Boia din timpul regimului comunist.

„A fost o lună în care am fost însoţită fără pauză. Lucian Boia venea să mă ia de la hotel la ora 8, mă însoţea la biblioteca Academiei, se aşeza lângă mine, verifica fişele prin care solicitam lucrările. Luam prânzul împreună, plecam din nou împreună la bibliotecă, la sfârşitul după-amiezii mă însoţea din nou la hotel. A fost inutil să-i explic ghidului meu că biblioteca îmi era cunoscută, ştiam organizarea fişierelor, ca şi drumul până la hotel, şi că venisem ca să-mi verific sursele şi să-mi pun la punct bibliografia tezei: nu m-a slăbit deloc, îndeplinindu-şi conştiincios sarcina”, precizează Catherine Durandin, potrivit evz.ro

Dar să revenim la subiectul de adineaori: deși lista cu pricina îl conținea și pe noul Roller, Lucian Boia, “autorul-fanion al editurii „Humanitas””, așa cum îl numesc jurnaliștii de la evz.ro, ” Mădălin Hodor a falsificat întreaga construcție pentru a-l ataca în special pe Ioan-Aurel Pop, aflat în pline alegeri la Academia Română, dar și pe cei care nu se încadrau ideologic în curentul neo-marxist promovat de Revista “22” “, scrie evz.ro.

Nota redacției: Din păcate, concluzia cea mai dureroasă și mai tristă pentru noi românii, este faptul că serviciile secrete din România nu doar că au trădat în decembrie 1989, ba susțin activ și în perioada postdecembristă antiromânismul!

Articolul EVZ: “Ne așteptăm ca Revista „22” să-i ceară public lui Gabriel Liiceanu să renunțe la colaborarea cu Lucian Boia” apare prima dată în Glasul.info.