Presa de limba maghiară de astăzi din România își permite să spună liber absolut tot ce dorește, inclusiv sa facă propagandă iredentista sau să insulte eroi ai neamului românesc care au luptat pentru autodeterminarea și eliberarea românilor de sub asuprirea austro-ungară.

Însă cu totul altă situație aveau publicațiile romînești în timpul stăpânirii austro-ungare. Primele ziare ale Transilvaniei, între care amintim: “Wahrhaftige Neue Zeitung aus dem Ungerlandt und Turkei” din 1546, n-au apărut totuși sub regim de restricție. Abia în veacul al 18-lea guvernul din Viena introduce cenzura în Transilvania după ocuparea ei de către austrieci.

Iată ce scria George Barițiu la 20 octombrie 1840 în ziarul “Gazeta Transilvaniei” despre cenzura ziarelor românești:

“Am spune multe noi, dar nu ne este îngăduit de cenzură. (…) Contra cenzurii încep să se ridice și alții, nu numai noi. Cu toate aceste, părerile pentru restrângerea, slobozirea sau ridicarea cu totul a cenzurii de cărți și de jurnale (n.r. ziare) nu e așa nouă cum ar gândi cineva. Dieta trecută însă, precum alte obiecte, așa si acesta l-au adus într-o mișcare vie.(…).

Acolo se cere dreptate deplină pentru teasc (n.r. presă de tipărit, tiparniță). Guvernul răspunde cum că aceasta deocamdată nu se poate da, din pricina mai vârtos că nația n-ar fi coaptă încă la o asemenea treaptă. Făgăduiește însă cum că din parte-și se va îngriji pentru ușurarea cenzurii”“(George Barițiu în “Gazeta Transilvaniei” la 20 Octombrie 1840)

Articolul 20 Octombrie 1840 – George Barițiu scria în “Gazeta Transilvaniei” despre cenzura ziarelor românești apare prima dată în Glasul.info.

În numărul 77 al publicației brașovene Gazeta Transilvaniei de pe data de 18 aprilie 1896, apărea la rubrica “Scrierile zilei” un scurt articol deosebit de important care reflecta viața minorităților sub “beneficiile” coroanei maghiare.

Față de utopiile descrise de Lucian Boia, Sabin Gherman și alți nostalgici ai dualismului austro-ungar sau ai ocupației habsburgice a Transilvaniei, realitatea din teren era una cu totul și cu totul altfel față de ceea ce povestesc acești antiromâni înverșunați și mercenari aflați în solda unor grupuri de interese filomaghiare.

Redăm integral articolul cu pricina din numărul 77 al publicației brașovene Gazeta Transilvaniei de pe data de 18 aprilie 1896:

“Maghiarizarea oficială a numelor comunelor. Ministrul unguresc de interne, în înțelegere cu ministrul de comerț şi cu al instrucțiunei publice, a numit o comisiune mixtă, care să elaboreze un proiect cu privire la stabilirea unor nume „unitare“ și „definitive“ pentru toate comunele din ţările de sub coroana ungară.

În special comisiunei i s’a dat însărcinarea să inventeze un mod, prin care, „să se poată scrie corect ungureste toate numele de localităţi maghiare şi nemaghiare, — cu alte cuvinte să le maghiarizeze pe toate.

Comisiei i s’a dat mai departe însărcinarea, ca să propună modalitatea, prin care noile nume aă fie adoptate nu numai în oficii, ci şi din partea publicului; numele, cari au mai multe nume de același fel, să li se dea nume noi etc,

În comisiune a fost numit ca president faimosul director al biroului statistic, lekelfalussy; apoi mai mulți membri corespondenți ai Academiei unguresti, casierul „Kulturegyelt”-ului din Cluşiu şi alţi șovinişti mari şi mici. Comisia şi-a şi presentat deja raportul cătră ministrul de interne, care în curând va avea să hotărească în privința aceasta.

Pentru de-a pute familiarisa mai cu succes publicul cu noile nume unguresti, „Bud. Hirl.” încă de pe-acuma își esprimă dorința, cele vreo 60 de ziare, ce apar în Budapesta în limba germană, să fie silite a se folosi numai de noile numiri unguresti, în locul celor germane.” ( Sursa: Gazeta Transilvaniei, 18 Aprilie 1896: “Maghiarizarea oficială a numelor comunelor”)

Articolul Gazeta Transilvaniei, 18 Aprilie 1896: “Maghiarizarea oficială a numelor comunelor” apare prima dată în Glasul.info.

La 8 mai 1892 (n.r. 26 aprilie s.v.), în numărul 93 al ziarului Gazeta Transilvaniei apărea la Brașov publicat un fragment din “Amintiri din copilărie”, de Ion Creangă, opera atât de îndrăgită a scriitorului de pe plaiurile Humuleștiului, cel care ne-a încântat multora dintre noi copilăria cu niște lecturi greu de lăsat din mână.

[one_half]

Amintiri din copilarie – Ion Creanga

[/one_half]

Stilul său aparte de a scrie și de a putea ajunge la sufletul copiilor, a făcut ca opera sa să constituie o lectură nu doar suportabilă pentru mulți dintre tinerii învățăcei, ci ba chiar una de apreciat de către mulți dintre cei care au urmat școala gimnazială.

În “foiletonul” Gazeta Transilvaniei, așa cum își autointitulau jurnaliștii români din Ardeal publicația, la 8 mai 1892 apare un fragment din Amintiri din copilărie, de Ion Creangă, scris după ortografia vremii: “Amintiri din copilaria”, de Ioanu Creangă.

Articolul La 8 mai 1892 apărea în Gazeta Transilvaniei un fragment din Amintiri din copilărie, de Ion Creangă apare prima dată în Glasul.info.