UPDATE: Statuia lui Mihai Viteazul a fost demontată și mutată din Piața Unirii din Oradea!

“Statuia voievodului Mihai Viteazul a fost dată jos, marți, în jurul orei 13.30 de pe soclul din Piața Unirii din Oradea, în urma unei operațiuni care a durat în jur de o oră. “, scrie ebihoreanul.ro

Știre inițială: “Lucrările pentru mutarea statuii lui Mihai Viteazul au fost oprite, ieri dimineaţă, de prezenţa la faţa locului a colonelului (r) Constantin Moşincat şi a generalului (r) Mihai Lungu.”, scrie pe facebook Jurnal bihorean

Deși membrii Asociaţiei Culturale Mihai Viteazul susțin că demersul autorităților locale din Oradea de a muta statuia lui Mihai Viteazul din Piața Unirii din localitate este ilegal, luni, 13 mai 2019, s-a încercat din nou demararea lucrărilor de mutare. Colonelul (r) Constantin Moşinca și generalul (r) Mihai Lungu le-au solicitat muncitorilor să coboare de pe soclul statuii și să oprească lucrările pentru mutarea monumentului.

Inițiativa autorităților este cu atât mai controversată, cu cât conflictul nu a fost definitiv tranșat în justiție, iar pe deasupra deținătorul de drept al monumentului este chiar Asociația Culturală Mihai Viteazul, statuia fiind realizată după ce în anul 1992 banii necesari pentru monument au fost strânși de la cadrele militare.

În locul statuii ecvestre a lui Mihai Viteazul din Piața Unirii din Oradea, primarul Ilie Bolojan vrea să-și satisfacă o ambiție personală, amplasând acolo o altă statuie ecvestră, a regelui Ferdinand.

La Iași, fără a se stârni asemenea controverse ca la Oradea, administrația locală a ridicat o statuie a regelui Ferdinand chiar în fața sediului Primăriei Iași. Nici măcar n-am vrea să ne închipuim care ar fi fost reacția ieșenilor dacă s-ar fi încercat demontarea și mutarea statuii lui Alexandru Ioan Cuza din Piața Unirii din Iași.

Articolul Un general și un colonel în apărarea lui Mihai Viteazul la Oradea apare prima dată în Glasul.info.

Mars cu torte al nationalistilor bulgari in memoria unui controversat  general din al doilea razboi mondial

In ciuda presiunilor internationale facute asupra Bulgariei, dar si sub cea interna,  sute de nationalisti bulgari au organizat iarasi un mars in memoria unui general controversat care a participat in cel de-al doilea razboi mondial de partea Germaniei. Acest gen de manifestare se repeta deja de ceva vreme, nationalistilor bulgari nepasandu-le nicidecum de reactiile internationale care condamna aceste omagii aduse colaboratorilor Germaniei din cel de-al doilea razboi mondial.

Eforturile interne ale autoritatilor din Bulgaria de a interzice acest eveniment au fost in zadar. Sute de nationalisti bulgari cu torte si steaguri au participat duminica pe strazile capitalei. “Marsul Lukov”, asa cum este evenimentul care se desfasoara anual de circa un deceniu in Bulgaria, este organizat in memoria lui Hristo Lukov, fost ministru de razboi si general bulgar, cunoscut pentru sprijinul acordat Germaniei.

Mars cu torte al nationalistilor bulgari in memoria unui controversat  general din al doilea razboi mondial

Alaturi de nationalistii bulgari, la acest mars au mai participat si alti nationalisti din Suedia, Ungaria, Germania si Estonia. Evenimentul a fost initial interzis de catre autoritatile locale, insa o instanta a reusit sa ridice aceasta interdictie, spre uimirea totala a primarului orasului Sofia, Yordanka Fandukova, care declarase ca o asemenea ceremonie “nu are loc in orasul nostru”.

Guvernul bulgar a cerut de asemenea suspendarea acestui mars, existand de alfel si o petitie internationala impotriva acestei manifestari din Bulgaria, care a adunat pana acum peste 178.000 de semnaturi.

Sursa: Conspiratii.info

Referinte/Note:

[1] presstv.com

[2] timesofisrael.com

Articolul Mars cu torte al nationalistilor bulgari in memoria unui controversat general din al doilea razboi mondial apare prima dată în Glasul.info.

Cele aflate în cartea aceasta,„România moluscă”,  le gândim sau ni le povestim zilnic mai toţi şi mulţi le-am putea scrie dacă am avea experienţa, competenţele, luciditatea, puterea de analiză, harul de exprimare şi – nu în ultimul rând – curajul autorului ei.

Generalul Mircea Chelaru a avut o carieră militară spectaculoasă, în săgeata, brusc lansată şi brusc întreruptă; s-a încercat, ca politician, în câteva partide şi mişcări, dar nu pare fi făcut pentru genul de politică de pe Dâmboviţa şi îşi împlineşte acum menirea ca lider de opinie în agora (nu-i zic societate civilă, căci la noi au compromis destui conceptul), iar ca autor, excelează.

„România moluscă”, o carte despre care nu se va vorbi

Ca şi, în ultimii câţiva ani, Mircea Maliţa (prin „Cuminţenia pământului”) sau Claudiu Iordache (prin „Apocalipsa după Cioran”), Mircea Chelaru scrie o carte depre stricarea (din pricini şi endogene şi exogene) a României şi a românilor şi stabileşte, şi el, că prima şi cea mai urgentă, esenţiala şi existenţiala cerinţă a acestui neam este supravieţuirea sa.

Interesul naţional al României, sintagma atât de bagatelizată prin gongorică suprafolosire, nu este azi nici cine ştie ce menire regională, continentală, ci pur şi simplu salvgardarea nealterată a identităţii naţionale şi a suveranităţii de stat, mai grav, a viabilităţii ca stat.

Cartea nu e nici „Cântare a României”, nici tânguire, ci diagnosticul cuiva care-şi ştie şi îşi iubeşte pacientul. Nu e strigăt îndurerat de tânăr abia ieşit din adolescenţă şi, după unii, încă teribilist, cum era Cioran la vârsta când scria „Schimbarea la faţă a României”, nici jurnal de însemnări cinice şi amare ca al lui Argetoianu, ci reflecţii sobre şi punctuale, într-un elegant şi inspirat discurs metaforic, dar prin aceasta nu mai puţin exact şi riguros în cele afirmate, într-o viziune pusă sub celebrele fragmente în chestiune din Dimitrie Cantemir şi Mihai Eminescu (puse şi ca motto al cărţii), despre cum să ne privim şi să ne judecăm noi înşine, românii, pe noi înşine. Şi începe cu constatarea că „am devenit altceva fără voia noastră”, nu ne mai înţelegem între noi, „ne căutăm stăpâni inventaţi la care să ne pârâm”.

Suntem victimele unui „mutant comportamental perfid, extravagant, bazat pe puterea banului, pe consumul dezmăţat al clipelor de viaţă, pe refuzul dăinuirii şi abandonul continuităţii”.Şi aşa am ajuns „în grajdul civilizaţiei moderne”, pentru că legislaţia, credinţa, educaţia, etica, armata, sunt puse în slujba convertirii României într-o „târâtoare nevertebrată”.

Cu o identitate naţională tot mai precară şi mai incertă, mai vulnerabilă şi mai asaltată şi mai greu de apărat în faţa tăvălugului unei „anume” globalizări.

„Corciturile politice au compromis virtuţile conceptului globalizării”, scrie generalul Chelaru, dar au compromis – atenţie! – şi virtuţile patriotismului, naţionalului, asupra cărora împroaşcă lături aşa-zis europene, mondialiste, cosmopolite. Dar „cinci elemente specifice, ele însele, nu pot fi negociate vreodată: steagul, cântecul, portul, limba şi datina”. Asupra lor se îndreaptă interesele uniformizării sub o guvernare mondială, într-o formă sau alta. „Se pare că nici Naţiune nu mai avem. Civismul sau tot ce este civic este prezentat ca un panaceu universal […]Suntem pe cale de a deveni Noul Babilon”.

Ultima frază a cărţii este vag încrezătoare în viitor (deşi începe cu „Cred cu convingere că…”). De aceea, nu vom ieşi demoralizaţi din lectură acestei cărţi, dacă revenim la un motto de capitol, din Mircea Eiade: „O naţiune […] înfruntă eternitatea […] numai prin ce gândeşte şi descoperă şi se creează între hotarele ei”. Unul dintre primii recenzenţi ai cărţii (contribuţia sa e inclusă chiar în volum) prezice că „foarte probabil, acest volum va fi viu discutat şi criticat”.

Enormă, amarnică eroare! Se va face totul pentru ca această carte să treacă total neobservată. Peste ea vor fi prăvăliţi munţi de tăcere. Va fi premeditat şi metodic ignorată. Despre bomba atomică s-a spus.că, din păcate, nu mai poate fi dezinventată.

Nici cartea-bombă a lui Mircea Chelaru – de data aceasta din fericire – nu mai poate fi dezinventată, ci doar cât mai ascunsă fireştilor ei cititori. Cel mai de folos lucru pentru această carte – şi superlativul pe care-l merită- este îndemnul de a o citi. Aprecierea optimă pentru această carte este îndemnul presant de a fi cunoscută de cât mai mulţi.

Sursa:

[1] art-emis.ro

[2] România moluscă

Articolul „România moluscă”, o carte despre care nu se va vorbi apare prima dată în Glasul.info.