De peste trei decenii, Ziua de 11 Octombrie 1944, Ziua Eliberării Clujului de sub ocupația ungurească, horthystă, nu este sărbătorită cu fastul pe care îl îmbracă aceste manifestări la Sfântu Gheorghe de pildă, unde culmea este fieful UDMR, la Satu Mare sau chiar la Oradea unde aceste manifestări sunt chiar de amploare.

De ce face notă discordantă Clujul față de alte orașe din Transilvania? Un fapt foarte rușinos și știut de puțină lume, Divizia 4 Infanterie “Gemina” de la Cluj Napoca a fost chemată anul trecut la Oradea pentru manifestările dedicate zilei de 12 Octombrie 1944, Ziua Eliberării orașului Oradea de sub teroarea horthystă, pe când la Cluj, pe 11 octombrie, Divizia 4 Infanterie “Gemina” este ținută în garnizoană, în baza militară din Cluj.

Foto: Cum arată manifestările dedicate eliberării orașului la Oradea (12 Octombrie)

Foto: Cum arată manifestările dedicate eliberării orașului la Satu Mare (25 Octombrie)

Ce se întâmplă la Cluj? De unde atâta lipsă de românism, de patriotism? Chiar face acolo tot ce vrea grupul acela infracțional și antiromânesc de la Cluj?

La Cluj, de când e Emil Boc primar, manifestările dedicate Zilei Eliberării Clujului (11 octombrie 1944) au fost unele deosebit de discrete și sterile, organizate de către reprezentanții primăriei cu un sictir enorm și doar la insistențele unor oameni care s-au arătat interesați de sărbătorirea acestei zile.

PS: cel puțin de când Clujul a intrat pe mâinile antiromânului Emil Boc, din aceeași clică a ligii vestului (a se citi a antiromânismului) din care mai fac parte și alți antiromâni precum Bolojan, Falcă, etc, orașul a început să aibă niște accente vădit antinaționale.

De decenii bune la Cluj nu se mai organizează manifestații fastuoase pentru eliberarea orașului de sub ocupația horthystă.

Articolul Administrația lui Boc de la Cluj încă nu s-a eliberat de horthyști? apare prima dată în Glasul.info.

Protopopiatul Ortodox Huedin a organizat în acest an un eveniment comemorativ în memoria protopopului ortodox român Aurel Munteanu, la 83 de ani de la moartea sa martirică. “Catedrala Moților” din Huedin este ctitoria protopopului ortodox român Aurel Muntean, cel ucis cu o ferocitate de o barbarie de neînchipuit pentru că:

• a fost deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, organismul legislativ reprezentativ al „tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească”, cel care a adoptat hotărârea privind Unirea Transilvaniei cu România, la 1 decembrie 1918.
• Protopopului Aurel Munteanu i s-a dat sfatul să se retragă din Huedin atunci când s-a retras armata română și autoritățile, și el n-a voit. A rămas cu preoții lui și cu enoriașii lui. Până în capăt șia făcut misiunea de părinte și de păstor.

"La 10 septembrie 1940 a fost omorît cu o ferocitate care întrece orice închipuire protopopul ortodox român din oraş, Aurel Munteanu. Luat de pe stradă de un ofiţer ungur în timp ce se ducea la o înmormîntare, părintele Munteanu a fost schingiuit timp de patru ore în chip fioros, bătut cu pumnii şi ciomegele pînă a căzut la pămînt; i-au smuls părul şi barba cu carne cu tot, i-au fost frînte oasele, iar unul din asasini – Budai Ioan Gypu – i-a înfipt de mai multe ori bastonul în gură pînă ce i-a ieşit preotului prin ceafă. În aceeaşi zi, tot la Huedin, premilitarii Ioan Negru şi Vasile Pop au fost spînzuraţi de un copac, cu capul în jos."

Deși preotul a fost martirizat de invadatorii hortiști în 1940, printr-o moarte groaznică, doar pentru vina de a fi un mare român, majoritatea PSD-PNL-UDMR a RESPINS legea prin care părintele Aurel Munteanu ar fi devenit erou al națiunii române (n.r. vezi aici).

Articolul 10 septembrie 1940 – Protopopul ortodox român  Aurel Munteanu, din Huedin, este ucis prin tortură de către horthyști apare prima dată în Glasul.info.

Cu ocazia căderii Odesei, trei studenți români din Cluj-Napoca au pus un anunț la Universitate: “Victorioasele trupe române au cucerit Odesa și urmează să cucerească Ardealul, care a fost doar cedat temporar ungurilor”. Replica maghiarilor horthysti a fost cumplită; au fost împușcați pe loc.

Cucerirea Odesei de către trupele române oferea un dram de speranță și pentru românii transilvăneni că este posibilă o revenire a teritoriului Transilvaniei la Țara Mamă, la România.

Însuflețiți de vestea victoriei Armatei Române de la Odesa, trei tineri studenți români au recurs la aroganța supremă pentru acele vremuri crunte de ocupație sub care se afla Cluj Napoca, sufocată de trupele horthyste. La Universitatea din Cluj, cei trei tineri studenți români au pus următorul anunț:

 “Victorioasele trupe române au cucerit Odesa și urmează să cucerească Ardealul, care a fost doar cedat temporar ungurilor”.

Reacția regimului de ocupație, a horthyștilor, a fost una barbarică: toți cei trei studenți români au fost împușcați pe loc. Se ridică acum întrebarea de ce nu există la Cluj-Napoca un monument închinat în memoria acestor bravi studenți, și există în schimb statuile unor unguri vinovați de-a lungul istoriei de etnocid… Clujenii prețuiesc numai istoria băgată samavolnic pe gât de Lucian Boia, Sabin Gherman și alți astfel de zvârcolaci antiromâni?

Articolul 20 Noiembrie 1941: trei studenți români din Cluj au fost împușcați pe loc de către horthyști pentru un anunț prin care felicitau trupele române pentru cucerirea Odesei apare prima dată în Glasul.info.

“Ubi solitudinem faciunt, pacem appelant ( Unde fac pustiu ei îl numesc pace), Tacitus, De vita et morbius Iulii Agricolae”

Cele mai puternice celule teroriste maghiare din Ardeal și în același timp cele mai bine organizate și finanțate, erau cele din județele apropiate de granița cu Ungaria: structuri teroriste maghiare funcționau cu mulți ani înainte de Dictatul de la Viena de la 30 august 1940, în Bihor, Maramureș și în Țara Oașului.

Când vorbim de crimele și masacrele horthyste din Transilvania, constatăm un modus operandi uimitor de similar cu cel sovietic din teritoriile ocupate din Basarabia și Bucovina de Nord: adică se observă o premeditare atentă a crimelor, având ca prioritate principală exterminarea elitelor culturale, spirituale, politice și militare românești.

Dacă la sovietici listele negre cu elitele românești ce trebuiau exterminate, fie împușcate pe loc, fie deportate în lagărele din estul îndepărtat al URSS, s-au alcătuit în mare parte pe baza documentelor ajunse “accidental” odată cu tezaurul României în Rusia țaristă, la horthyști s-a constituit o organizare pe bază de celule teroriste, care se reuneau în case conspirative și alcătuiau listele negre cu românii care trebuiau suprimați fizic cât mai curând posibil, fiind vorba în mare parte de preoți, primari, funcționari publici, doctori, avocați, jurnaliști, oameni de cultură, oameni care promovau valorile identitare românești, tradiții, obiceiuri, portul național românesc, etc

Potrivit directivelor și circularelor care erau răspândite în rândul horthyștilor și simpatizanților acestora din grupările paramilitare constituite pe teritoriul Transilvaniei, din Ardeal trebuia extirpată orice urmă identitară românească, începând cu limba română, cu orice scriere în limba română, cu tradițiile folclorice sau religioase ale românilor, și terminând cu metode de orice fel pentru împiedicarea … natalității românești.

Maghiarizarea agresivă, îndocrinarea antiromânească și groaza răspândită în cadrul comunităților românești au creat și adevărate anomalii comportamentale în Ardealul de Nord, mai ales în rândul celor proaspăt maghiarizați sau a celor proveniți din familii mixte de români și maghiari:

• Groza Vasile din Zalău, din tată român și mamă unguroaică, a rămas șef de birou în administrația horthystă, “deoarece, cu prilejul intrării trupelor maghiare în Zalău, a îmbrățișat ofițerii maghiari, spunându-le plângând: Bine că ați venit să ne dezrobiți“
• Vaida Gheorghe, din mamă unguroaică și căsătorit cu o unguroaică din Carei, oferă o declarație chiar mai stupefiantă: “toți românii ar trebui împușcați!“
• În speranța că va obține un post în noua administrație, fostul subprefect de Sălaj, dr. Socaciu Benedict din Dej, oferă în ziarul local o afirmație halucinantă: “administrația românească e mult inferioară administrației ungare, iar românii din Ardealul de nord ar trebui să fie fericiți că după o lungă anarhie de 23 de ani au ajuns sub o administrație civilizată”

Din dosarul SSI Nr. 37/1940 vol I, fila 10, aflăm că la Careii Mari,

• “în gara Careii Mari s-a văzut un grup de 50-60 de români, preoți, învățători și țărani. Erau arestați și escortați la Debreczen”.
• În Medieșul Aurit, Satu Mare, primarul român al comunei a fost împușcat
• În Voevodul Mihai, Satu Mare– “invalidul de război Stan, a fost crunt bătut”
• În Vetiș, Satu Mare – “Preotul Tohătan și învățătorul Târnoveanu au fost scoși din Biserică și schingiuiți în bătăi”
• Biserica româno-unită, a fost somată să văruiască în alb icoanele și picturile din interiorul Bisericii, unde erau reprezentate culorile românești

Măsurile teroriste de maghiarizare forțată și violențele de o sălbăticie rar întâlnită în Europa, scoteau la iveală tot ce era mai rău, atât din populația maghiară cât și din cea românească din Ardeal, scoteau la iveală animalul din om. Atât din bruta horthystă pornită să ucidă, să violeze, să mutileze, cât și din populația nemaghiară care se vedea nevoită să lupte pentru supraviețuire.

“Teama de moarte violentă s-a perpetuat peste decenii la românii din acea parte a Ardealului și a rămas în mentalul colectiv imaginea cea mai de jos a umanității degradate: execuții în masă numai fiindcă ești român.”

“(…) La 17 septembrie 1941 “cu ocazia recensământului românii cu numele maghiarizate au fost trecuți ca având origine etnică maghiară”. În comuna Botiz, Satu Mare, din 3500 de locuitori doar 500 erau unguri, 300 evrei și 2700 români, dar autoritățile maghiare invadatoare au recunoscut români… doar 3!??

Toate bisericile ortodoxe românești din Maramureș și Țara Oașului au fost închise” (sursa: “Țara Oașului în memoria documentelor – volumul I”, 2017)

Pentru ca mai apoi aceleași biserici și mănăstiri să fie desacralizate, fiind transformate în depozite de muniții, de ceherestea și alte materiale de construcții, sau pentru provizii de front.

Adică fix în oglindă cu ceea ce făceau sovieticii cu bisericile și mănăstirile din Basarabia.

Articolul Celulele teroriste maghiare din județul Satu Mare care au pregătit masacrele antiromânești din Transilvania apare prima dată în Glasul.info.