COMUNICAT DE PRESĂ
Partidul Glasul Neamului

Iașul, capitală culturală vie: pentru repunerea bustului lui Octavian Goga și declararea Copoului muzeu în aer liber

Partidul Glasul Neamului solicită public Primăriei Municipiului Iași demararea de urgență a procedurilor necesare pentru repunerea bustului poetului Octavian Goga pe amplasamentul său inițial, precum și inițierea unui proiect de declarare a zonei Copou, inclusiv întreg Bulevardul Carol I, drept muzeu în aer liber.

Această inițiativă nu este doar un act de reparație simbolică, ci o datorie culturală și morală față de patrimoniul spiritual al României. Octavian Goga reprezintă una dintre vocile fundamentale ale literaturii române, un poet al suferinței și al demnității naționale, ale cărui versuri au exprimat cu forță identitatea, aspirațiile și durerile poporului român. Opera sa nu poate fi separată de contextul istoric și de contribuția sa majoră la afirmarea conștiinței naționale.

Eliminarea sau marginalizarea simbolurilor culturale autentice sub pretexte ideologice sau politice reprezintă o practică incompatibilă cu valorile unei societăți democratice. Cultura nu trebuie supusă cenzurii de moment, ci protejată, contextualizată și pusă în valoare pentru generațiile viitoare.

Declararea Copoului și a Bulevardului Carol I drept muzeu în aer liber ar constitui un demers inovator la nivel național. Iașul, oraș-simbol al culturii românești, are oportunitatea de a deveni primul municipiu din România care creează un astfel de spațiu dedicat memoriei colective, unde personalitățile istorice și culturale sunt prezentate în mod echilibrat, fără filtrul distorsionant al ideologiilor trecătoare.

Un asemenea proiect ar permite repunerea bustului lui Octavian Goga în locul său legitim, într-un cadru legal și cultural adecvat, consolidând statutul Iașului de capitală spirituală a României. Totodată, ar transforma Copoul într-un veritabil traseu cultural, accesibil publicului larg, elevilor, studenților și turiștilor, contribuind la educația civică și la promovarea valorilor autentice.

Partidul Glasul Neamului face apel la autoritățile locale, la mediul academic și la societatea civilă să susțină acest demers, în spiritul respectului față de istorie, cultură și identitate națională.

Cultura nu se șterge. Cultura se păstrează, se înțelege și se transmite mai departe.

Partidul Glasul Neamului
Iași, România

Articolul Partidul Glasul Neamului: Solicităm Primăriei Iași să declare Copoul și întreg Bulevardul Carol I muzeu în aer liber și să repună bustul lui Octavian Goga la loc unde a fost! apare prima dată în Glasul.info.

În data de 7 ianuarie 1917 s-a creat, la Iași, „Comitetul Național al românilor refugiați din Austro-Ungaria”, avându-i în frunte pe Vasile Lucaciu și pe Octavian Goga.

Comitetul, alcătuit din doisprezece membri, printre care Ion Nistor și Onisifor Ghibu, a semnat Declarația de război împotriva Austro-Ungariei.

În această declaraţie se exprima hotărârea de autodeterminare şi separare definitivă de Austro-Ungaria, a Transilvaniei şi Bucovinei, precum şi unirea lor cu România, patria mamă.

Onisifor Ghibu consemnează în memoriile sale că „declaraţia aceasta avea să fie făcută cunoscută în toată lumea, ea exprimând voinţa autentică a poporului român din cele două provincii”.

Conţinutul ei a fost făcut cunoscut public şi în cadrul unei mari adunări ţinută în sala Eparhială, la ea participând sute de români transilvăneni, bucovineni şi basarabeni. Manifestarea a avut loc cu încuviinţarea generalului A. Văitoianu, comisarul general al guvernului român pe lângă Directoratul general al Basarabiei.

Informaţi că în localitate se află în vizită, de câteva zile, Charles Vopicka – ministrul plenipotenţiar al S.U.A. pe lângă guvernul român de la Iaşi – (de origine ceh, în scopul de a lua contact cu conaţionalii săi, în privinţa măsurilor ce se impuneau în legătură cu formarea iminentă a Republicii Cehoslovace), organizatorii ardeleni şi bucovineni l-au invitat direct cât şi prin generalul A. Văitoianu să participe la adunarea populară românească, care avea să adopte importante hotărâri politico-naţionale.41 A fost invitat, de asemenea, R. Sarrit, consulul Franţei la Chişinău.

Deosebit de semnificativ este faptul că prima parte a serbării a fost consacrată aniversării evenimentului istoric crucial petrecut cu un an în urmă şi anume declararea autonomiei Basarabiei şi crearea Republicii Democrate Moldoveneşti, ceea ce confirmă încă o dată solidaritatea dintre mişcările româneşti pentru unitate naţională din diferite provincii istorice.

Partea a doua a programului serbării, în cadrul căreia avea să se citească Declaraţia de Unire a Transilvaniei şi Bucovinei cu România, a fost ţinută în secret până în dimineaţa zilei de 21 octombrie 1918, despre aceasta având cunoştinţă doar trei membri ai Comitetului şi anume dr. G. Baiulescu, fost primar al oraşului Braşov după eliberarea sa temporară de către armata română; dr. Ioan Nistor, profesor la Universitatea din Cernăuţi, unul dintre principalii conducători ai mişcării de eliberare naţională din Bucovina, şi dr. Onisifor Ghibu.

Cuvîntul de deschidere a fost rostit de dr. G. Baiulescu, care, după ce a adus basarabenilor omagiul românilor din Austro-Ungaria, „a abordat cu un curaj impresionant problema viitorului acestora, declarând că acest viitor urmează să se pecetluiască astăzi, aici, la Chişinău, prin singurul lor organ reprezentativ autentic, care este Comitetul Naţional.

În încheiere, G. Baiulescu a declarat că „românii din Transilvania şi Bucovina se consideră desprinşi pentru totdeauna de cătuşele care i-au ţinut veacuri de-a rândul ferecaţi de o împărăţie fără suflet şi că începând de astăzi ei se socotesc cetăţeni ai României Mari, de la Nistru până la Tisa”.

Preşedintele Comitetului Naţional a dat apoi citire Declaraţiei oficiale prin care se consfinţea marele act istoric al Unirii. O. Ghibu relatează că „întreaga sală a fost cuprinsă, la citirea acestei Declaraţii, de un delir cum nu s-a mai pomenit vreodată până aici”.

În intenţia românilor ardeleni şi bucovineni  a fost ca o manifestare similară să se organizeze în aceeaşi zi şi la Iaşi, în Piaţa Unirii, în cadrul căreia să se prezinte aceeaşi Declaraţie.

Din ordinul lui Al. Marghiloman, primul-ministru al guvernului , adunarea de la Iaşi a fost zădărnicită de poliţie. La sfârşitul manifestaţiei de la Chişinău a sosit o telegramă de la Iaşi din partea Comitetului Românilor transilvăneni şi bucovineni de aici, prin care se relata despre imposibilitatea desfăşurării proiectatei adunări naţionale. În aceeaşi telegramă se relatau unele aspecte în legătură cu reacţia „publicului, cu incidentele din Piaţa Unirii, determinate de măsurile restrictive ale guvernului filogerman condus de Al. Marghiloman.

Organizatorii ieşeni aduceau la cunoştinţa confraţilor de la Chişinău că „în clipa învălmăşelii se anunţă automobilul regal. Publicul îl opreşte şi M. S. Regele se scoboară din automobil, dând ordin armatei să se îndepărteze. Apoi, urmat de mulţime, regele Ferdinand continuă drumul pe jos până la Palatul regal, în aclamaţiile incontenite ale manifestanţilor care strigau: «Trăiască M. S. Ferdinand, împăratul tuturor românilor».

De aici manifestanţii s-au îndreptat în cântece naţionale spre Legaţia Franţei, „unde d. ministru Saint Aulaire a rostit un patriotic discurs, pe care l-a încheiat cu cuvintele: „Acum, vă rog să cântaţi Deşteaplă-te române”.

„De la Legaţia franceză publicul s-a îndreptat spre celelalte legaţii aliate, în drum, trecând pe lângă Ambasada germană, s-au făcut demonstraţii ostile”.

Relatarea acestor evenimente petrecute la Iaşi prin citirea telegramei, arăta Onisifor Ghibu, „a trezit în sufletul românilor ardeleni, bucovineni, basarabeni, regăţeni, macedoneni şi timoceni adunaţi de soartă în capitala Basarabiei valuri de sentimente patriotice ce nu pot fi exprimate prin viu grai omenesc”.

Evenimentele de însemnătate istorică, politico-naţională de la Chişinău au avut repercusiuni asupra vieţii politice de la Iaşi. În primul rând ambasada germană a cerut lămuriri de la Legaţia americană şi de la cea franceză şi şi-a exprimat protestul faţă de declaraţiile reprezentanţilor lor făcute în cadrul adunării româneşti de la Chişinău, prin care au susţinut hotărârea românilor din Transilvania şi Bucovina de a uni aceste provincii istorice cu România.

Dar cele mai vehemente proteste au fost întreprinse de ambasadorul german pe lângă guvernul condus de Al. Marghiloman, ceea ce l-a determinat pe acesta să-şi prezinte demisia regelui Ferdinand.

Voința poporului român a fost mai puternică decât orice joc politic și la data de 1 Decembrie 1918 s-a înfăptuit Marea Unire a românilor, de fapt refacerea Unirii făcute de Mihai Viteazul.

Preluare Buletin de Carei

Articolul  7 ianuarie 1917 – s-a creat, la Iași, „Comitetul Național al românilor refugiați din Austro-Ungaria”, avându-i în frunte pe Vasile Lucaciu și pe Octavian Goga apare prima dată în Glasul.info.

O nouă “lecţie de istorie” adevărată va fi susţinută sâmbătă, 25 mai 2024, începând cu orele 12, de către singurul martor viu al luptelor date de unioniştii ieşeni pentru înfăptuirea Unirii Principatelor, CASTANUL UNIRII DE LA VIŞAN!

Veniţi cu toţi, şi marii şi mai micii, să-i ascultaţi depoziţia sa fulminantă despre acele vremi învolburate petrecute în urmă cu 168 de ani! Veniţi cu toţi să vedeţi LOCUL UNDE S-A NĂSCUT ROMÂNIA!

Veniţi să ne prindem cu simţire în HORA UNIRII din jurul CASTANULUI – dublu Monument!! Veniţi şi nu veţi regreta! Difuzaţi la prietenii cunoscuţi pe Facebook şi Whatsapp!

Mulţumim şi vă aşteptăm, aşa ca de fiecare dată, cu inima deschisă şi bucurie mare! Cu sănătate şi toate cele bune, Mihai Caba

Articolul 25 Mai 2024 – O nouă manifestare la Castanul Unirii de la Vişan! apare prima dată în Glasul.info.

În vreme ce în Transilvania evenimentele din timpului Revoluției de la 1848-1849 au avut un caracter violent, pe alocuri chiar cu masacre de mari dimensiuni, mai ales din cauza unor incidente tragice cum a fost dubla trădare a maiorului ungur Hatvani, în Moldova revoluția a avut un caracter pașnic ea mai fiind denumită în epocă și revolta poeților.

La  27 martie/8 aprilie 1848 s-a desfășurat hotelul Petersburg din Iași, cu știrea domnitorului Mihail Sturza, Adunarea Populară a revoluționarilor din Moldova care au dat semnalul începerii revoluției din Țările Române.

“Ideile exprimate în Petiţia de la Iaşi sunt moderate, cu respectarea Regulamentului Organic, cerând reforme de ordin social, administrativ, politic, economic şi cultural. Petiţia a fost redactată de Vasile Alecsandri, după o întrunire a tinerilor revoluţionari paşoptişti, care a avut loc la Iaşi, la 27 martie/8 aprilie 1848.”

Iată cum suna Petițiunea Proclamațiune de la Iași, redactată de Vasile Alecsandri:

“Iaşi, 28 martie/9 aprilie 1848:

PETIŢIA-PROCLAMAŢIE A COMITETULUI DESEMNAT A PREZENTA REVENDICĂRILE MOLDOVENILOR, CA “NEAPĂRATE ÎMBUNĂTĂŢIRI CE CERE STAREA ŢĂRII”

Fraţilor!

În preajma dovezilor vederate de suferinţele ce se simt de poporul Moldovei şi a nepăratelor îmbunătăţiri ce cere starea ţării, Ocârmuirea, prin organul d-lui Ministru, s-au adresat la câteva persoane din locuitori spre a da opinia publică în privirea suferinţelor şi a îmbunătăţirii stării poporului Ţării Moldovei. Acele persoane, răspunzând d-lui Ministru că nu pot lua asupra lor însărcinarea de a arăta opiniile obştii până a nu o cerceta în sânul ei, s-au îndatorit a merge în sânul obştii şi a asculta glasurile sale spre a le împărtăşi Ocârmuirii. D-l Ministru (Ştefan Catargiu) nu numai că a primit această propunere, cunoscând singur boala ţării şi neapărata ei trebuinţă de vindecare, ci a făgăduit să vie însuşi în mijlocul fraţilor săi, ca un om ce, fiind însărcinat a păzi Regulamentul ţării, trebuie să fie însufleţit de dorinţa binelui obştesc.

Deci în 27 martie 1848 seara, pe la 7 ceasuri, adunându-se numeroasă obşte alcătuită de toate stările din ţeară, precum şi de străini de toate naţiile ce locuiesc în Moldova, acea obşte au ales un comitet, în care şi-au depus toată încrederea sa şi l-au însărcinat a arăta Ocârmuirii simţirile şi dorinţele de care este pătruns fiecare.

Comitetul dar, adunându-se astăzi în 28 martie 1848 şi cercetând starea critică de astăzi a societăţii, s-au încredinţat în cuget curat şi nemişcat de patimi, că pentru de a ne pune Moldova pe o cale de fericire, mijloacele cele mai sigure şi mai neapărat trebuitoare sunt următoarele:

• 1) Sfânta păzire a Regulamentului în tot cuprinsul său şi fără nici o răstălmăcire.
• 2) Secarea corupţiei prin pravile înadins făcute şi a abusurilor ce izvorăsc din acea corupţie.
• 3) Siguranţa personală, adecă nimeni să nu poată fi pedepsit decât pe temeiul legilor şi în urmarea unei hotărâri judecătoreşti. Fieştecare arestat să fie înfăţişat în vreme de 24 ceasuri dinaintea tribunalului competinte.
• 4) Grabnica îmbunătăţire a stării locuitorilor săteni, atât în relaţia lor cu proprietarii moşiilor, cât şi în acelea cu cârmuirea, precum contenirea tuturor beilicurilor sub numirea de plată şi celelalte.
• 5) Alcătuirea unei noi catagrafii spre a scăpa de împilare pe toţi nenorociţii locuitori care sunt astăzi asupriţi prin măsurile catagrafiei trecute.
• 6) Mazilii, ruptaşii, ruptele visteriei şi celelalte clasuri privilegiate să fie ocrotiţi potrivit Regulamentului şi să nu mai fie întrebuinţaţi în trebile particulare.
• 7) Privighetorii să se aleagă, după glăsuirea Regulamentului, fără nici o înrâurire a cârmuirii.
• 8) Reforma şcoalelor pe o temelie largă şi naţională spre răspândirea luminărilor în tot poporul.
• 9) Dezarmarea grabnică a arnăuţilor şi a altora ce s-au înarmat de Ocârmuire şi închezăşluirea lor pentru viitor că nu vor mai fi pricină de turburare publică.
• 10) Ridicarea pedepselor trupeşti înjositoare caracterului de miliţie naţională, îmbunătăţirea hranei sale şi mai ales dreapta înaintire în ranguri după merituri personale.
• 11) Militarii care au slujit patriei şi cari au câştigat recunoştinţa obştească să fie scutiţi de orice dăjdii când vor ieşi din slujbă.
• 12) Miniştri să aibă deplină libertate pravilicească în lucrările lor, pentru ca să poarte toată răspunderea acestor lucrări.
• 13) Desfiinţarea poşlineim ca una ce este vătămătoare agriculturii şi comerţului ţării.
• 14) Îmbunătăţirea portului Galaţii, ca cel mai mare canal al înfloririi comerţului şi agriculturii ţării.
• 15) Ridicarea morală şi soţială a clerului.
• 16) Păzirea cu sfinţenie a legilor pe care se reazemă creditul public şi aceasta în privirea tuturor fără osebire, pentru siguranţa relaţiilor comerciale.
• 17) Informarea unui tribunal de comerţ la Iaşi; codul de comerţ al Franţei, consfinţit de Regulament, să fie tălmăcit în limba ţării.
• 18) Banii de rezervă să fie întrebuinţaţi în formarea unei bănci de scont pentru înlesnirea neguţătorilor în înflorirea comerţului.
• 19) Hrana obştei de prin târguri să fie subt cea mai de aproape îngrijire a stăpânirii spre a nu se face un mijlor de îmbogăţire particulară.
• 20) Aşezarea poliţiei târgurilor pe principii de omenire în privirea nenorociţilor arestuiţi.
• 21) Liberarea tuturor arestuiţilor în pricini politice atât civile, cât şi militare; reîntoarcerea driturilor politice acelor cărora li s-au ridicat nedrept pentru asemenea pricini.
• 22) Nestrămutarea din posturi a amploiaţilor vrednici şi cinstiţi şi înaintarea lor în posturi potrivit Regulamentului, precum şi sporirea lefilor lor, spre a le înlesni mijloace de o vieţuire cinstită şi neatârnată.
• 23) Toţi amploiaţii să fie răspunzători pentru faptele lor în lucrărilre slujbelor.
• 24) Înfiinţarea unui banc naţional pe cel mai sigur temei.
• 25) Grabnicele forme de îmbunătăţire ale condicei criminale, ale procedurei şi ale sistemului pedepsitor.
• 26) Împărţirea dreaptă şi potrivit Regulamentului banilor pensiilor şi îndreptarea abuzurilor ce s-au introdus în împărţirea acestor bani.
• 27) Ofisurile slobozite până acum de Ocârmuire în ramul judecătoresc şi administrativ să se supune voturilor Obşteştii Adunări şi de acum să se contenească de a se slobozi asemenea ofisuri fără a fi cercetate de adunare.
• 28) Seanţele tribunalelor să fie publice.
• 29) Seanţele Obşteştii Adunări să fie publice. Ţinerea rânduielii în sânul ei să atârne de însăşi adunarea, iar nu de vornicia de aprozi, potrovit Regulamentului.
• 30) Tot pământeanul să aibă dreptul de a adresa o jalbă Obşteştii Adunări.
• 31) Deputaţii să nu poată fi în slujbă, să nu poată primi nici ranguri, nici mulţămire bănească în vremea deputăţiei lor.
• 32) Chipul ce s-a întrebuinţat la alegerile deputaţilor fiind împotriva legilor şi, în urmare, şi Obşteasca Adunare de astăzi fiind rodul acestui chip, nu insuflă nici o încredere obştei, deci această adunare să se desfiinţeze şi îndată să se înjghebe o nouă Cameră, fără nici o înrâurire asupra alegătorilor din partea Cârmuirii, pentru ca acea Cameră să fie adevărată reprezentaţie a naţiei şi adevărată închezăşluire fericirii patriei.
• 33) Pe temeiul art. 57 din Regulament, Camera să aibă dreptul de a face domnului punere înainte a tot felul de lucruri privitoare la folosul obştesc.
• 34) Ridicarea censurei în privirea tuturor trebilor şi a intereselor dinlăuntrul ţării.
• 35) Informare grabnică a unei garde cetăţeneşti prin toate târgurile ţării alcătuită atât de români, cât şi de străini proprietari.

IORGU STURDZA, C. GHEORGHE CANTACUZINO, mădulari ai comitetului. Pentru întocmai cu originalul, GHEORGHE SION, DR. VÂRNAV”

Articolul La 28 martie 1848 este emisă Petițiunea Proclamațiune la Iași, redactată de Vasile Alecsandri apare prima dată în Glasul.info.