Ratiunea de a fi a statului este natiunea in cadrele celei mai inguste interpretari a cuvantului: rasa, limba, credinta si obiceiuri. Aceasta dogma rezuma pricinile catastrofei europene din 1914  si ea este suportul moral al actualei configuratii politice a Europei.

Asa fiind – in orice imprejurare si neconditionat – statul este dependent de natiune, existenta lui e inferioara existentei natiunii  si interesele lui trebuie oricand subordonate intereselor natiunii.

Nu intereseaza angrenajul celorlalte state, nu intereseaza nici macar forma de guvernamant, daca acestea nu sunt in masura sa asigure nucleul etnic care sta la baza statului, din toate punctele de vedere, buna stare si progres.

Cand ii dai nas lui Ivan… Mic tratat de ucrainomanie

Imbratisarea ursului

Aceasta infatisare a teritoriului, precum si spiritul de unitate nationala a locuitorilor sunt periclitate de diverse fractiuni minoritare, in masura in care interesele nationale ale fiecarui grup minoritar in parte se lovesc de interesele natiunii dominante.

Intr-un stat national, strainul de neam, adica minoritarul, care respecta in forme,  dar mai ales in convingere, primarea intereselor natiunii dominante si se identifica cu idealurile ei politice, isi poate pastra – fara nici o frica de primejdie – independenta lui etnica.(…)

Ungurii, Rutenii si Bulgarii implinesc toate conditiile de adversitate fata de romani. Idealul lor este – si n-ar trebui sa se apere, caci n-ar fi firesc sa fie altfel, – alipirea lor la nucleul central national, sau, in cazul special al Rutenilor, crearea unui astfel de nucleu sub forma Ucrainei Mari.

Inainte de a porni pe campul de operatii, vom trebui sa ne inarmam spiritual – de aceea inainte de a discuta mijloacele de combatere a “ucrainismului”, vom demonstra legitimitatea luptei si mai cu seama vom cauta a evidentia existenta reala a pericolului si urmarile indiferentismului nostru national.(…)

In nebuloasa inceputurilor infiriparii organizatiilor de stat pe meleagurile noastre, au stat fata in fata doua semintii: cea latina si cea slava. Interferenta reciproca a fost atat de deasa si de complicata, incat ar fi zadarnic sa cautam granite in acele vremuri.

Romanii au ajuns pana in Caucaz si mlastinile Podoliei, in Galitia si Moravia si s-au amestecat cu popoarele slave pana in peninsula Balcanica. Relatarile cronicarilor despre Bolochoveni, urmele de Romani din Moravia, existenta actuala a moldovenilor transnistreni, precum si atatea alte momente istorice si prezente argumenteaza suficient aceasta sustinere.

Kaluzniacki gaseste in Galitia peste 100 de sate intemeiate dupa “jus Valachorum” (cateva exemple: Acrisor, Brustur, Dulcita, Valachova, Bolechow, etc). Aceeasi constatare o fac Habdank si Dumikowski in special cu privire la Pocutia. Numirilor paleoslave de rauri si munti din Moldova latina li se opun in Galitia slavona, intre altele, urmatoarele: Baltag, Magura, Paharul, Radul, Dragosa, Brebenescul, Cucul, Cerbul, Muncel, Neagra, Pietrosul; iar toti vici-i si schi-i din tara romaneasca sunt compensati cu Basaraba, Boila, Ostas, Corotas(=Carutas), Buric, Craciun, Goian,  Muresan, Chelar, Puscar, Perculab(=Parcalab), Putera(=Putere), Pita, Turcul, Vaida, etc de care abunda Galitia rasariteana.

Miclosicz si Kaluzniacki descopera in limba ruteana vorbita in Galitia peste 300 de cuvinte curent si cotidian intrebuintate, care sunt imprumutate din limba romaneasca.

Rezumand cele de mai sus, vom trage concluzia neindoielnica, cum ca elementul roman in partile astazi slave a fost tot atat de puternic ca cel slav pe meleagurile romanesti si ca abia prilejul primelor infiripari de organizatie de stat, cele doua semintii au inceput a se stabili intre granitele naturale, asa cum le gasim acuma.In Galitia si peste Nistru (desi aici nu in intregime) au invins Slavii, dincoace am invins noi, asa ca din acest punct de vedere suntem chit.

Sursa:

Articolul Cand ii dai nas lui Ivan… Mic tratat de ucrainomanie apare prima dată în Glasul.info.