Sărbătorirea a 102 ani de la Prima Declarație de Unire a Basarabiei cu România, o declarație semnată pe 3 martie 1918 în clădirea Zemstvei ţinutului Bălţi, mi-a creat prilejul de a vizita pentru prima oară acest oraș din nordul Republicii Moldova.

Mi-am propus să ajung cu mult mai devreme decât ora la care erau programate manifestările din fața primăriei din Bălți, tocmai pentru a avea timp pentru a lua pulsul orașului, la pas, așa cum îmi place mie de multe ori s-o fac și prin timpul deplasărilor prin toată România.

Dacă politicienii sau presa te mint pe față fără niciun pic de ezitare, ceea ce vezi cu ochii tăi și simți pe pielea ta, sunt adeseori adevăruri de necontestat cu care trebuie să te confrunți. De cele mai multe ori, o vizită la pas printr-un oraș este mai mult decât suficient pentru a lua pulsul orașului.

La Bălți m-a izbit impactul cu o atmosferă pe alocuri cu iz sovietic, amestecat timid cu încercări stângace de modernizare. Un oraș de provincie, cu reguli oficiale stricte, dar pe care nimeni nu se obosește să le respecte, cu un soi de confuzie urbană, atât din punct de vedere arhitectonic, cât și cultural, cu mare parte din populație rusificată (n.r. chiar și cu românii te poți trezi să-ți vorbească pe la mijlocul propoziției în limba rusă), cu multă sărăcie și deznădejde.

La câțiva pași de primăria orașului Bălți, spre o impunătoare zonă pietonală, tronează sfidător un tanc sovietic, în fața căruia arde o flacără vie de dimensiuni apreciabile, în care arde neîncetat gazul. Pe tanc, sunt vizibile pe ambele laterale ale sale însemne sovietice.

Prin spatele tancului se poate ajunge într-un parc de dimensiuni uriașe, în care sute de ruși expuneau pe jos la vânzare tot felul de vechituri de prin casă, mărunțișuri, haine vechi, în cadrul unui soi de talcioc al săracilor.

Era o priveliște terifiantă: la distanță mică de tancul lustruit și sulemenit pentru propragandă filosovietică, și în fața căruia ardea gazul de pomană, sute de ruși cu priviri goale vindeau de prin casă lucruri ca să poată supraviețui.

Câte din familiile care se chinuie să supraviețuiască vânzându-și lucruri de prin casă într-un talcioc ambulant ar fi putut trăi cu banii de gazul ars de pomană în fața unei relicve sovietice precum acea fierătanie oribilă de tanc sovietic?

Da, am fost la Bălți, acolo unde grija pentru tancuri și alte relicve sovietice, e mai importantă decât situația oamenilor…

Galerie Foto:

Articolul Am fost la Bălți, acolo unde grija pentru tancuri și alte relicve sovietice, e mai importantă decât situația oamenilor apare prima dată în Glasul.info.

Tranzacție imobiliară importantă la Iași: clădirea Telekom a intrat până la urmă în posesia UAIC

După îndelungate și complexe negocieri, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi (UAIC) reușește în cele din urmă să devină proprietarul oficial al clădirii Telekom. Fostul sediu al companiei românești Romtelecom de pe strada Lăpușneanu din Iași a fost vreme de un deceniu inchiriat de către Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi (UAIC) de la Telekom România.

După parcurgerea tuturor etapelor, începând cu cererile de ofertă, negocieri și tatonări, urmărindu-se ca întregul demers să se desfășoare în deplină legalitate și cu aprobarea Minis­terului Educaţiei Naţionale, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi (UAIC) a achiziționat clădirea Telekom pentru 2,165 milioane de euro.

Amplasamentul și facilitățile din apropierea clădirii se numără printre argumentele care i-au determinat pe cei din conducerea universității ieșene să ia în considerare cumpărarea imobilului.

Articolul Tranzacție imobiliară importantă la Iași: clădirea Telekom a intrat până la urmă în posesia UAIC apare prima dată în Glasul.info.

Oare cum viața domnitorului Mihai Viteazul (1558-1601) a  influențat romanul lui Bram Stoker,  Dracula? Acest domn   valah a fost principala sursa istorica de inspiratie pentru romanul Contele Dracula, după cum a arătat Hans Corneel de Roos când era încă în viață. Cercetarea lui De Roos a contrazis afirmația lui Raymond T. McNally și Radu R. Florescu, anume că Stoker și-a bazat personajul pe personalitatea lui Vlad Țepes ¹ .  

Anii 1590 din Europa de Est au fost descriși ca fiind “momentul” în care loviturile de sabie feroce ale cruciațului Mihai au lovit împotriva turcilor de-a lungul Dunării”². Mihai Viteazul, mai târziu simtindu-se tradat de aliații săi maghiari, prinții Bathory ai Transilvaniei, si-a indreptat  atenția  inspre nord, și in mod controversat, a cucerit acel principat, cu ajutorul secuiilor.  Mihai a fost asasinat în 1601.  Ce a atras atentia asupra acestui om si a epocii sale, care a inspirit conceptia lui Bram Stoker despre  cea mai mare amenințare  amenintare a modului de viata victorian?

Interesant este că McNally și Florescu insusi, într-un loc, în cartea “Dracula, Prince of Many Faces: His Life and His Times”  noteaza ca un anumit caracter mentionat de conte este insipirat de catre Mihai Viteazul. Ceea ce nu menționează este un detaliu important, fiind nevoie doar de o simpla citire atenta a cartii lui Stoker. Anume, cine vorbea la a treia persoană despre el însuși, în viață.

În amintirea contelui, în capitolul cel de-al treilea din  Dracula a lui Bram Stoker, rabufnirea nostalgica pe care Jonathan Harker o numește “povestea rasei sale”, Dracula descrie un strămoș al lui, pe care Stoker l-a inspirit cu adevărat de la Vlad Țepeș. Stoker, după cum a arătat De Roos, l-a confundat pe Vlad Țepeș sau Vlad Draculea, cu tatăl său, Vlad Dracul. În comiterea acestei greșeli, Stoker pare să-și fi consultat sursa, cartea lui William Wilkinson din 1820 “Insemnari asupra Principatelor Țării Românești și ale Moldovei, cu observații politice despre  acestea. Stoker, din nou, ca si sursa sa, știa mai multe despre Mihai Viteazul decât despre Vlad Țepeș.³

Acest lucru nu ar trebui să ne surprindă. La urma urmei, Vlad Țepeș a fost o figură istorică târzie-medievală, pre-Columb, în timp ce Mihai Viteazul a fost o figură din istoria numita de anglofoni a epocii Elizabetiene. Mihai Viteazul, o rudă a lui Vlad Țepeș și un strateg militar mai de succes, a fost mai des  mentionat in limba engleză decât predecesorul său până în secolul al XX-lea. Există motive să bănuim  că despre domnitorul Mihai s-a scris  in perioadele contemporane din Marea Britanie

În scrierea: “Writing the Ottomans: Turkish History in Early Modern England” , Anders Ingram scrie: “Anii războiului otomano-habsburgic” “Razboiul cel lung” 1593-1606 au adus un surplus fără precedent de publicari în limba engleză despre turci. O parte substanțială a acestui material fie descrie în mod direct, fie se referă în mod explicit la evenimentele acestui conflict. “În acest timp – care a fost și epoca în care piesele lui Christopher Marlowe, care manifestă un interes deosebit pentru războaiele otomane, au dominat literatura engleza – “piața contemporană a știrilor din Anglia a fost dominată de știri străine sau rapoarte despre implicarea englezilor pe continent, mai degrabă decât despre treburile interne”.⁴

Mihai Viteazul a fost o figură centrală a Războiului cel lung. Deși nu a fost menționat în studiul lui Ingram, ar fi o sarcină interesantă să se stabilească dacă și în ce măsură domnul muntean a fost menționat în oricare dintre “cele cincizeci și patru de articole pe tema turcilor înregistrate în anii 1591-1610”  dintre care “douăzeci și doua se referă fie direct la războiul cel lung, fie la statul Ungar, fie la conflictul otomano-habsburgic, în timp ce alții vorbesc despre alte evenimente contemporane”.⁵ 

Având în vedere rolul remarcabil al domnitorului Mihai în războiul cel lung, ar fi mai surprinzător să venim cu mana goala din cadrul acestui demers, decât să primim vreun raspuns la această întrebare. În timpul războiului cel lung, până la asasinarea sa din 1601, el a fost atât un comandant militar complet, cât și un lider politic controversat. Ce efect a avut acest lucru asupra dimensiunilor politice ale cărții lui Stoker?

Și dimensiuni politice sunt cat cuprinde. Contele Dracula al lui Bram Stoker, în romanul original, nu este o figură foarte atractivă din punct de vedere fizic. Obiceiurile sale vampirice sunt descrise ca respingatoare. Erotizarea caracterului, care a aparut cu adaptarea ulterioară a cărții, este absentă in romanul din 1897.

Cu toate acestea, există un anumit romantism atașat caracterului – deși mai degrabă militar și nu erotic. “Sângele este un lucru prea prețios în aceste zile de pace dezonoranta”, contele se lamentează. A fost un sentiment care aparuse în Europa la începutul secolului al XIX-lea și al XX-lea, în deceniile care au condus la primul război mondial.

De ce l-a ales Stoker pe Mihai Viteazul ca bază a unui personaj reprezentând pericolul adus de militarismul aristocratic din Europa Centrală și de Est  asupra valorilor victoriene? Și de ce Stoker a romantizat și a demonizat acest pericol perceput?

După ce am stabilit că Vlad Țepeș este mai mult sau mai puțin o “diversiune”, cercetătorii lui Dracula ar trebui să se îndrepte acum spre alter ego-ul sau indentificat corect istoric, pentru a căuta răspunsuri – și, probabil si mai multe întrebări.

[1] De Roos, Hans Corneel, “Count Dracula’s Address and Lifetime Identity,” collected in Crișan, Marius-Mircea (ed.) Dracula: An International Perspective, pp. 95-118

[2] Iorga, Nicolae, Byzantium After Byzantium, tr. Treptow, Laura, p. 149

[3] De Roos, Hans Corneel, “Bram Stoker’s Vampire Trap—Vlad the Impaler and his Nameless Double,” Linköping Electronic Articles in Computer and Information Science 14 (2012), no. 2.

[4] Ingram, Writing the Ottomans, p. 37

[5] Ibid, p. 37

Articol scris de: Amory Stern

Traducere: Adrian Ionescu

Sursa: romaniaimperiala.wordpress.com

Articolul Importanta lui Mihai Viteazul pentru Bram Stoker: O investigatie continua apare prima dată în Glasul.info.

Recent, Cristian-Leon Țurcanu, noul ambasador al Romaniei la Kyiv,  a avut o intalnire oficiala cu Ghenadi Moskal, seful Administrației Regionale de Stat Transcarpatia, informeaza TOCpress.

Guvernatorul  a inaintat propunerea ca Romania  sa contribuie la dezvoltarea localitaților romanești din dreapta Tisei, la fel precum procedeaza partea ceha in cadrul unor colaborari pe care Transcarpatia le are deja cu ținuturile Vysocina și Pardubicky, conducerile carora au finanțat lucrarile de modernizare a peste 100 de cladiri cu destinație sociala din Transcarpatia.

COOPERAREA CU UCRAINA ESTE FOARTE IMPORTANTĂ PENTRU ROMÂNIA

Guvernatorul regiunii Transcarpatia a propus ambasadorului sa faciliteze stabilirea unei astfel de cooperari cu Romania, pentru imbunatațirea infrastructurii sociale in satele romanești din dreapta Tisei, informeaza ARS Ujgorod. De altfel, in cadrul intalnirii cu diplomatul roman, Gh. Moskal a propus marirea numarului de puncte de trecere a frontierei dintre Ucraina și Romania in regiunea Transcarpatia, fapt ce ar contribui la revitalizarea micului trafic de frontiera.

Ambasadorul roman Cristian-Leon Țurcanu a promis sa depuna toate eforturile pentru a rezolva problemele discutate, deoarece “cooperarea cu Ucraina și, in mod special, cu Transcarpatia, este foarte importanta pentru Romania”.

Sursa: ZorileBucovinei.com

Articolul COOPERAREA CU UCRAINA ESTE FOARTE IMPORTANTĂ PENTRU ROMÂNIA apare prima dată în Glasul.info.