O pagină tragică din istoria Maramureșului, uitată și neglijată pe nedrept

27 Iunie 1944 – Trei români au fost legați de stâlpi și împușcați de către armata horthystă la Sighet, jud Maramureș. Partizanii care au fost executați sunt: Lakata Ilie Vasile, 23 de ani, împușcat la data de 27 iunie 1944, ziler greco-catolic din localitatea Bocicoiu Mare. Părinți Lakata Ilie și Jaszupceac Maria. Popadineț Vasile, 33 de ani, împușcat la data de 27 iunie 1944, ziler greco-catolic din localitatea Bocicoiu Mare. Părinți Popadineț Andrei și Gangur Ana. Soția Șteț Ana. Szukici Iosif, 30 de ani, împușcat la data de 27 iunie 1944, calfă pantofar, de religie evanghelică din localitatea Szilasliget, jud. Pesta, Ungaria. Părinți Szukici Iosif și Petrovics Elisabeta.

“Altă placă de marmoră, așezată pe zidul unei case de lingă piață amintește oamenilor că aici, intr-o zi însorită de iunie a anului 1944, cîteva luni înainte de eliberare, au fost executați de către călăii fasciști — în lața unei mulțimi adunate cu de-a sila — trei fii ai Maramureșului: partizanii Lakota Ilie, Popadineț Vasile și Sukici Iosif.” (Scînteia pionerului, 21 Noiembrie 1956, anul VII, nr. 94(550))

Astăzi, monumentul ridicat la Sighetul Marmației pentru cei trei români maramureșeni este amplasat în parcul de lângă piața dealimente din centrul orașului, vizavi de școala generală „Dr. Ioan Mihalyi de Apşa”. A fost ridicat în anul 1958, deci la doi ani după ce a fost scris articolul de mai sus din Scînteia pionerului publicat pe 21 Noiembrie 1956.

Monumentul a fost inițial construit în spatele pieței de alimente pe locul unde au fost legați de trei stâlpi și împușcați de militari din armata horthystă, însă în anul 2018 a fost mutat pe actualul amplasament din parc, distrugându-se prin mutarea sa cele patru mici socluri care aveau fiecare câte o vază de ciment pentru flori.

Inscripțiile de pe monument abia mai sunt lizibile, descifrabile, iar monumentul nu se bucură deloc de atenție din partea nimănui, deși evenimentul a fost unul tragic și ar trebui cunoscut de întreaga comunitate locală.

Ăsta e respectul pentru sacrificiul înaintașilor noștri?

Articolul 27 Iunie 1944 – Trei români au fost legați de stâlpi și împușcați de către armata horthystă la Sighet, jud Maramureș apare prima dată în Glasul.info.

Masacrul de la Beliș a fost un eveniment petrecut în seara de 8 spre 9 noiembrie 1918 pe moșia baronului János Urmánczy, în zona comunei Beliș din districtul Huedin al comitatului Cluj. În cursul acestuia, între 41 și 50 de civili – în majoritate de etnie română – au fost uciși de către o unitate de militari înarmați aflată sub comanda căpitanului k.u.k. Antoniu Dietrich.

Dacă în perioada interbelică, evenimentului i-a fost dedicată o carte intitulată “Măcelul de la Beliş din 1918” de către Aurel Gociman, un intelectual român care a înțeles amploarea iredentismului maghiar și nevoia de a-l combate ca atare, iar Sergiu Nicolaescu i-a dedicat în anul 1981 filmul “Capcana mercenarilor“, în zilele noastre abia dacă se mai pomenește pe ici pe colo de acest masacru barbar îndreptat împotriva populației românești nevinovate, neînarmate, complet vulnerabilă și lipsită de apărarea împotriva terorii ungare.

Invocând o stare de asediu inexistentă, la inițiativa baronului János Urmánczy și cu sprijinul deputatului Nándor Urmánczy, o unitate militară formată cu aprobarea ministrului de război al Ungariei i-a împușcat pe locuitorii români din zonă, apoi cadavrele românilor au fost profanate și incendiate. Doar 41 de victime au fost precis identificate, estimările ulterioare indicând cifra de circa 50 de decedați.

Peste 45 de români împușcați și arși pe rug de unguri 

Evenimentul este revoltător atât prin crimele brutale comise împotriva populației neînarmate cât mai ales prin ce a urmat după uciderea a peste 45 de români. Ungurii au jefuit și au batjocorit cadavrele care au fost ulterior arse la ordinul căpitanului Dietrich. Apoi au trecut și la jeuirea caselor românilor, din care au luat tot ce au considerat că este de valoare.

Cartea lui Aurel Gociman redă și atrocitățile pe care ungurii le-au comis și după Masacrul de la Beliș, pentru că setea lor de sânge nu s-a ostoit doar cu cele petrecute la Beliș ci au continuat în toată zona, dovadă clară că evenimentul de la Beliș a fost premeditat și nu un accident izolat.

Articolul Măcelul de la Beliș – În noaptea de 8 spre 9 noiembrie 1918 peste 45 de români au fost împușcați și arși pe rug de unguri  apare prima dată în Glasul.info.