Purtând Tricolorul cu Demnitate – 8 August 1906, Ilia Mureșană

În ziua de 8 august 1906, în vechea vatră românească din Ilia Mureșană, o mână de suflete curate a scris cu lacrimi și demnitate o pagină de jertfă în istoria conștiinței naționale. Sub jugul stăpânirii austro-ungare, când orice semn de identitate românească era înăbușit cu trufie și violență, cinci români simpli, Ana Moisescu, Savia Poliac, Neta Poliac, Savia Poliac a lui Mihai și Damaschin Crișan au ales să poarte, la pieptul cămășilor lor albe, tricolorul sfânt al neamului românesc.

Pentru această faptă, ce ținea mai mult de inimă decât de vreun gest politic, au fost pedepsiți cu câte o zi de închisoare și o amendă de 10 coroane de către solgăbirăul local, reprezentantul unei puteri oarbe și arogante. Dar această „pedeapsă” a devenit, peste timp, o medalie nevăzută a onoarei. În fața injustiției, ei nu au coborât ochii. Țărani cu fruntea sus, îmbrăcați în straiele muncii și credinței, și-au apărat cu tăcere, dar cu o forță nepământeană, dreptul de a fi români. Dintr-un gest simplu de port popular, ei au aprins în sufletele celor din jur flacăra verticalității.

Din presa vremii avem două referințe în publicațiile românești:

“8 august 1906 Ilia Muresana. Acelasi solgabirau abuziv pedepseste cu cate 1 zi inchisoare si 10 coroane amenda pe Ana Moisescu, Savia Poliac, Neta Poliac, Savia Poliac a lu’ Mihai si pe Damaschin Crișan pentru port de tricolor la camasi.” [1]

“Pretorul (solgăbirăul) din Ilia Mureşană pedepseşte cu câte 1 zi închisoare şi 10 coroane amendă pe Ana Moisescu, Savia Poliac, Neta Poliac, Savia Poliac a lui Mihai şi pe Damaschin Crişan, toţi din Ilia, pentru că au avut tricolor românesc la cămeşi” [2]

Această zi trebuie cinstită nu ca o simplă întâmplare locală, ci ca o mărturie vie a luptei identitare românești în Transilvania înrobită. Căci nu faptele mari fac uneori istoria, ci curajul de a nu renunța la ceea ce ești atunci când toate puterile îți cer să te pleci. Ana, Savia, Neta și Damaschin n-au rostit discursuri, n-au ținut arme, dar au purtat tricolorul ca pe o cruce, iar pentru acest fapt, neamul românesc le rămâne dator cu o aducere-aminte veșnică.

Astăzi, să ne închinăm memoriei acestor martori ai demnității românești, care într-o zi de vară din 1906, în satul Ilia Mureșană, au arătat lumii că un popor nu poate fi înfrânt atâta timp cât își poartă cu cinste culorile. Tricolorul lor nu a fost doar o panglică, ci un jurământ. Iar România de azi le este, într-un fel tainic, rodul credinței lor nestrămutate.

Articolul 8 August 1906 – Tricolorul românesc purtat pe cămăși le aduce la mai mulți români din Ilia Mureșană câte 1 zi de închisoare și 10 coroane amendă apare prima dată în Glasul.info.

O zi la penitenciar

-deșteptarea la ora 6 (apelul de dimineață).

-nr. de paturi într-o cameră: 4-22.

-o cameră de baie la fiecare cameră: duș, chiuvetă, toaletă (există chiar și W.C. turcesc, fără scaun).

-apă caldă, de 3 ori pe zi, câteva ore.

-spațiu de plimbare: zilnic 4 ore.

-apelul de seară la ora 19.00.

-masa de prânz la ora 12.00.

-masa de seară la ora 19.30.

-regim de detenție semi-deschis / deschis (mai puțin strict).

-un televizor în fiecare cameră, la fel și un frigider mic.

-aparatele de telefon mobile sunt interzise.

-nu există acces la internet.

-la bibliotecă sunt numai cărți religioase, nu sunt ziare, reviste, dicționare, atlase geografice.

-fiecare deținut are un card (un fel de cont pentru banii pe care îi deține), folosit la cumpărături și pentru convorbiri telefonice – în fiecare cameră este un fel de telefon public, și pe holuri și în curtea de plimbare, pe care le pot folosi deținuții.

-masa (mâncarea) se servește în cameră, nu există sală de mese.

-deținuții nu au uniforme (ca-n filmele americane).

-semnalul TV între orele 9.30 și 24.30, zilnic.

-deținuții își păstrează lucrurile în genți aflate sub pat și la o magazie.

-serviciul Vizită asigură primirea vizitatorilor și a corespondenței.

-supravegherea deținuților se face de către agenți, inspectori și comisari, care au diferite funcții: șefi de secție, directori, directori adjuncți etc. pentru educație, logistică, servicii sociale, servicii medicale (infirmerie), evidența deținuților, întreținere (mecanic-șef, electrician, electronică, legătura cu judecătoria și tribunalul local și cu alte penitenciare și spital-penitenciare din țară, aprovizionare alimentară și non-alimentară, contabilitate, economic, relații publice).

-munca în incinta penitenciarului se face contra zile câștig (1 lună de muncă pentru 5 zile câștig, adică eliberarea mai devreme cu 5 zile), 8 ore pe zi.

-munca în afara penitenciarului se face contra bani (1 lună de muncă pentru 500 de lei), 8 ore pe zi.

-judecătorul delegat, cu biroul în penitenciar, prin audiențe, asigură respectarea drepturilor deținuților, rezolvă reclamațiile lor.

-audiențele se acordă de toate cadrele de conducere.

-cererile deținuților pentru diferite probleme, ca mutarea în altă cameră, conflicte cu alți deținuți, la muncă, audiențe, permisiunea de a primi vizitatori, permisiunea de a avea maxim 10 nr. de telefon la care poți suna, se face pe niște formulare speciale.

Deținuții care muncesc în penitenciar se numesc plantoane: fac curat în birouri, pe holuri, în curte, lucrează la bucătărie, servesc masa la deținuți și cadre, spală și usucă hainele deținuților, aduc și impart pâinea, frizerul, bibliotecarul, magazinerul, instalatorul, croitorul.

Deținuții nu pot primi apeluri telefonice.

Se poate participa, cu recomandare din partea conducerii, la diferite cursuri și concursuri tematice (de exemplu: 8 septembrie – 200 de ani de la nașterea lui Avram Iancu, Sfânta Marie Mică) și se obțin credite (puncta) și apoi recompense (evidențieri) = pachet suplimentar cu alimente la vizită sau permisii de 1-10 zile în oraș, la tine acasă.

Cei care sunt considerați ,,reabilitați” din partea conducerii și îndeplinesc anumite condiții pot apărea în fața unei comisii pentru ,,liberare condiționată”, adică eliberare înainte de termen, care trebuie confirmată de judecătorie și tribunal. Pe de altă parte, deținuții recalcitranți sunt chemați la aceeași comisie și primesc sancțiuni sau raport de incident. Poți astfel trece de la regimul de detenție deschis la semi-deschis sau chiar închis și atunci ești mutat la alt penitenciar de maximă siguranță (la Giurgiu sau Arad).

În camere se pot organiza percheziții, pe neașteptate. Pe hol, la fiecare secție, există un monitor (ecran TV) unde deținutul își scanează cardul și are acces la informații personale (bani în cont, nr. de credite, nr. de telefon admise, nr. de recompense etc.).

Amestecând toate cele scrise mai sus, ne vom da seama cum decurge viața unui deținut în penitenciar. Somnul și privitul la televizor predomină, nu există ziare și aparate de radio. (V.)

9 septembrie 2024

Articolul Viața în penitenciar, povestită de un deținut apare prima dată în Glasul.info.

Proiect de lege – închisoare de la 6 luni la 3 ani pentru defăimarea imnului naţional şi a drapelului naţional

Parlamentarii Partidului Mişcarea Populară au depus un proiect de lege care completează şi amendează Legea nr. 75/1994 privind arborarea drapelului României, intonarea imnului naţional şi folosirea sigiliilor cu stema României de către autorităţile şi instituţiile publice.

“Cine atentează la simbolurile unui stat, atentează la nucleul elementelor fondatoare ale unei naţiuni. Trebuie să protejăm simbolurile noastre naţionale şi să pedepsim dur orice act prin care acestea sunt defăimate.Globalizarea trebuie să presupună o coexistenţă bazată pe respect reciproc al naţiunilor şi nu diminuarea importanţei pe care o au simbolurile care consfinţesc identitatea naţională. Este un gest de respect faţă de sacrificiul înaintaşilor şi o piatră de temelie pentru educaţia sănătoasă a urmaşilor care să respecte tricolorul şi imnul naţional”.

[one_half]

Romania. Atlas ilustrat roman-englez

[/one_half]

Sursa: Stireazilei.info

Articolul Proiect de lege – închisoare de la 6 luni la 3 ani pentru defăimarea imnului naţional şi a drapelului naţional apare prima dată în Glasul.info.

La 27 aprilie 1952, murea în închisoarea de la Sighet, generalul Grigore Georgescu, după patru ani și patru luni de detenție, deși sentința fusese de numai trei ani.

Un general care a luptat pe câmpurile de luptă pentru apărarea României atât în Primul cât și în cel de-Al Doilea Război Mondial, la 18 mai 1946, la vârsta de 60 de ani, este arestat și umilit de către noul regim comunist pentru a le face pe plac sovieticilor care se instalaseră neoficial la cârma țării.

Deși aflat la o vârstă înaintată, generalul Grigore Georgescu a fost supus unui val cumplit de umilințe, procese regizate, în care s-au decis împotriva sa inclusiv sentințe de confiscare a proprietăților. A fost arestat și apoi eliberat în mai multe rânduri, după acuzații penibile, fiind acuzat de sovietici că a făcut parte dintr-un “guvern criminal”, sau de “pregătirea și participarea la războiul contra URSS”.

După ultima încarcerare, cea de la data de 1 februarie 1949, de la Aiud, familia nu a mai știut absolut nimic despre el și despre situația sa. Deși în 1951 ar fi trebuit să fie pus în libertate, el a fost transferat la închisoarea din Sighetul Marmației. Abia în anul 1954 familia a aflat despre decesul în închisoare al generalului Grigore Georgescu și abia în 1956 soția generalului a primit certificatul de deces. Din certificat rezulta că soțul ei murise la 27 aprilie 1952, după patru ani și patru luni de detenție, deși sentința fusese de numai trei ani.

Așa a sfârșit un general român care se dedicase apărării României în două războiae mondiale, și din care scăpase teafăr, deși a înfruntat de mai multe ori moartea pe câmpul de luptă.

Articolul La 27 aprilie 1952 se stingea în închisoarea de la Sighet generalul Grigore Georgescu apare prima dată în Glasul.info.