Proclamația de la Islaz este programul revolutiei pasoptiste din Tara Romaneasca, adoptat la 9 iunie 1848 dupa citirea sa de catre  Ion Heliade Radulescu. Dupa Adunarea de la Islaz si citirea proclamatiei, pe 11 iunie 1848, aflat sub presiunea imensa a maselor, domnitorul Gheorghe Bibescu se vede nevoit  sa accepte termenii proclamatiei si in acelasi timp sa recunoasca guvernul revolutionar provizoriu.

Proclamația a fost citita in public de catre Ion Heliade Radulescu la 9 iunie/21 iunie 1848 in localitatea Islaz, județul Romanați (azi județul Teleorman), un mic port pe Dunare cu oarecare insemnatate comerciala, care nu era sub controlul direct al turcilor, spre deosebire de porturile Turnu Magurele, Giurgiu, sau Calafat.

9 iunie 1848: Inceputul revolutiei pasoptiste in Muntenia. Ion Heliade Radulescu citește Proclamatia de la Islaz, programul revolutiei din Tara Romaneasca

Islazul a fost ales de Nicolae Balcescu ca loc al declanșarii revoluției din Țara Romaneasca pentru ca atat comandantul companiei de dorobanți care avea sub paza portul și frontiera (capitan Nicolae Pleșoianu) cat și șeful administrației erau de partea revoluționarilor. Balcescu justifica alegerea Islazului astfel:

Proclamația de la Islaz a fost conceputa ca act constituțional suprapunandu-se, in buna masura, Declarației drepturilor omului și ale cetațeanului din 1789.

Note/Sursa: ro.wikipedia.org

Articolul 9 iunie 1848: Inceputul revolutiei pasoptiste in Muntenia. Ion Heliade Radulescu citește Proclamatia de la Islaz, programul revolutiei din Tara Romaneasca apare prima dată în Glasul.info.

Pe data de 8 aprilie 1829 a aparut, la București, primul periodic din Țara Romaneasca: „Curierul Romanesc”, editat de Ion Heliade Radulescu. Curierul Romanesc a fost prima gazeta in limba romana cu aparitie constanta si indelungata, publicata in Tara Romaneasca intre anii 1829 – 1859 sub conducerea lui Ion Heliade Radulescu. Acesta dorea ca foaia sa fie „administrativa, comerciala si politica”. In realitate, ea a fost preponderent administrativa fiind precursoarea Monitorului oficial.

Curierul Romanesc si Albina Romaneasca au fost anticipate de alte ziare romanesti, cel dintai chiar pe teritoriul Moldovei, Courier de Moldavie, editat in 1790. Ziare romanesti au aparut inainte de 1829 si la Cernauti, in 1820 – Crestomaticul romanesc, la Buda in 1821 – Biblioteca romaneasca, la Leipzig, in 1827 – Fama Lipschi pentru Dacia.

La 8 aprilie 1829 aparea Curierul Românesc, primul periodic din Tara Romaneasca

Revista a aparut cu sprijinul lui Dinicu Golescu in baza raportului din 29 octombrie 1828 intocmit de contele Fiodor Petrovici Pahlen si aprobat de Pavel Kiseleff pe 3 decembrie acelasi an. Initial, gazeta trebuia sa poarte numele de Curierul Bucurestilor. Primul numar a aparut pe 8/20 aprilie 1829 si, cu unele intreruperi, ziarul si-a continuat aparitia pana la data de 12 decembrie 1859, fiind difuzat in special prin librarul Iosif Romanov . Gazeta Curierul Romanesc a pus bazele presei romanesti fiind prima gazeta romaneasca cu periodicitate constanta si cu aparitie indelungata.

In cuprinsul ziarului se publicau texte administrative, stiri politice si militare, articole si note de indrumare, cuprinzand notiuni elementare de istorie, geografie, comert, economie, industrie etc. Primul numar cuprindea un articol editorial privind istoricul ziarelor in lume; instiintari „din launtru”; instiintari „din afara”; informatii despre „mezaturi”, plecari si sosiri de demnitari la Bucuresci; stiri „despre lucrarea pamantului, care merge inainte cu mare spor”.

In anul 1837, ziarul a inceput sa publice un supliment numit Curierul de ambe sexe, magazin cultural cu o componenta feminina.

Sursa: wikipedia.org

Articolul La 8 aprilie 1829 aparea Curierul Românesc, primul periodic din Tara Romaneasca apare prima dată în Glasul.info.