VICEPREMIERUL SALVINI: “COMUNITATEA ROMÂNĂ, MODEL DE INTEGRARE. STĂNĂȘEL, EXEMPLU DE ADEVĂRATĂ INTEGRARE. SPRIJIN TOTAL PENTRU ACEASTĂ INIȚIATIVĂ”

Roma, 27 martie 2026 – Sală arhiplină, interes mediatic internațional și o mobilizare fără precedent la Camera Deputaților, unde ieri a avut loc conferința de presă organizată de Lega pentru recunoașterea comunității române ca minoritate lingvistică națională.

La eveniment au participat jurnaliști din presa italiană, românească și internațională, parlamentari din mai multe forțe politice, autorități civile și religioase italiene și române, precum și un reprezentant al Ambasadei României în Italia. Evenimentul a fost urmărit de numeroase instituții media din Italia, România și din presa internațională. În centrul inițiativei se află propunerile legislative depuse în Parlamentul Italiei, care vizează modificarea legii nr. 482/1999 pentru a include limba română printre cele protejate oficial de statul italian.

Deschiderea lucrărilor a fost făcută de Claudiu Stănășel, Vicepreședinte al Consiliului Local din Prato și promotor al inițiativei, născut în România și ajuns unul dintre cele mai vizibile exemple de integrare și participare politică în Italia:  “Astăzi nu vorbim doar despre o conferință de presă, ci despre un moment istoric. Vorbim despre cea mai mare comunitate străină din Italia, formată din oameni care muncesc, construiesc, cresc familii și contribuie zilnic la dezvoltarea acestei țări. Vorbim despre peste un milion de oameni pentru care limba română nu este doar un mijloc de comunicare, ci o parte esențială a identității lor. Comunitatea românească reprezintă astăzi a doua forță de muncă din Italia, după cea italiană, și contribuie în mod concret la economia națională, generând aproximativ 2% din PIB-ul Italiei în fiecare an. Limba română este, de asemenea, a doua cea mai vorbită limbă din Italia, după limba italiană. Această inițiativă înseamnă recunoaștere, respect și responsabilitate. Nu divide, ci unește: consolidează un model de integrare bazat pe respectarea regulilor, identitate și participare activă la viața publică.”

În plan legislativ au intervenit inițiatorii proiectelor. Senatoarea Tilde Minasi, prima firmatară a propunerii de lege la Senat, a declarat: “Prin această propunere intervenim asupra legii 482 din 1999 pentru a adapta cadrul normativ la realitatea actuală. Limba română este astăzi cea mai răspândită limbă maternă în rândul cetățenilor străini din Italia, iar această inițiativă recunoaște această evoluție într-un mod coerent și echilibrat.”Deputatul Francesco Bruzzone, primul firmatar al propunerii de lege la Camera Deputaților, a subliniat: “Este necesară o actualizare a legislației privind minoritățile lingvistice pentru a reflecta schimbările sociale și demografice. Comunitatea română este una dintre cele mai integrate din Italia, iar recunoașterea limbii și culturii sale reprezintă un pas firesc.”

Apoi a intervenit Stefan Stănășel, președintele organizației “Coordinamento Nazionale Cittadini Romeni in Italia”: “Pentru comunitatea românească, aceasta este o zi istorică. Este rezultatul unei lupte duse de peste două decenii de generații întregi de români din Italia. Este o luptă dusă de asociații, de voluntari, de familii care au crezut în importanța păstrării limbii și identității lor. Astăzi știm că Guvernul Italiei, reprezentat de vicepremierul Matteo Salvini, va duce la bun sfârșit acest parcurs, garantând recunoașterea istorică a comunității românești din Italia și recunoașterea oficială a contribuției și identității acesteia.”

Intervenția de închidere i-a aparținut Vicepremierului Italiei, Matteo Salvini, care a declarat: “Comunitatea română reprezintă astăzi cea mai mare comunitate străină din Italia și constituie un exemplu concret de integrare pozitivă, bazată pe muncă, familie, antreprenoriat și participare la viața socială a țării noastre. Este comunitatea cea mai reprezentativă, limba cea mai răspândită și, după cea italiană, comunitatea de lucrători și lucrătoare cea mai numeroasă din Italia. Italia și România împărtășesc rădăcini culturale profunde și relații economice tot mai solide. Acesta este un pas important pentru recunoașterea contribuției comunității române la societatea italiană. Această inițiativă legislativă, într-un moment complicat la nivel național și internațional, reprezintă un semnal puternic și pozitiv: un mesaj de libertate de exprimare, de manifestare, de afirmare și de integrare reală. Mă adresez întregii clase politice italiene, atât majorității, cât și opoziției, pentru că sunt convins că întregul Parlament italian poate aproba în unanimitate o lege atât de importantă, care vorbește generațiilor viitoare și transmite un mesaj pozitiv și constructiv. Sunt sigur că ne vom revedea în curând la o nouă conferință de presă pentru a sărbători adoptarea acestei legi. Sunt bucuros că, într-un moment complicat, transmitem peste un milion de oameni – români, italieni, italo-români și româno-italieni – un mesaj clar de prietenie, respect reciproc și prezență.”

Salvini, în concluzie, a evidențiat rolul fundamental al lui Claudiu Stănășel:  “Claudiu Stanasel este un exemplu de adevărată integrare. Sunt mândru să îl susțin și să susțin această propunere de lege și sunt convins că va face o treabă excelentă și la nivel național, susținut de întregul nostru partid.”

Evenimentul marchează un parcurs legislativ care duce la una dintre cele mai importante recunoașteri instituționale pentru comunitatea română din toată diaspora.  

Articolul  ROMA, ZI ISTORICĂ LA CAMERA DEPUTAȚILOR. DE LA INIȚIATIVA LUI STANASEL LA ANGAJAMENTUL GUVERNULUI ITALIAN PENTRU RECUNOAȘTEREA COMUNITĂȚII ROMÂNE CA MINORITATE NAȚIONALĂ apare prima dată în Glasul.info.

Jurământ românesc pe pământ străin la 26 ianuarie 1919, Piața Sena din Roma

La 26 ianuarie 1919, în inima Romei, pe pământ italian, s-a rostit un jurământ care nu aparținea doar unor soldați în uniformă, ci întregului neam românesc. În Piața Sena, soldații Regimentului 3 „Crișan”, parte a Legiunii Voluntarilor Români din Italia, au depus jurământul militar, legându-și definitiv destinul de România Mare, încă în plină zidire.

Acești oameni nu erau mercenari și nici simpli prizonieri eliberați. Erau români smulși din satele și orașele Transilvaniei, Banatului, Bucovinei și Partiumului, siliți să lupte sub steag străin, dar care nu și-au pierdut nici limba, nici credința, nici conștiința națională. În lagărele Italiei, în ani de privațiuni și suferință, s-a născut în ei o voință de fier: aceea de a lupta pentru propria patrie.

Ceremonia din 26 ianuarie 1919 a avut o încărcătură simbolică profundă. Sub drapelul tricolor, binecuvântați de preot și încadrați în rânduri drepte, soldații Regimentului „Crișan” au jurat credință României Mari. Roma, cetatea eternă, devenea martora unei renașteri naționale: români care, după secole de dominație străină, își afirmau dreptul la unitate, libertate și demnitate.

Legiunea Voluntarilor Români din Italia a fost mai mult decât o unitate militară. A fost expresia maturizării politice și naționale a românilor din Imperiul Austro-Ungar, dovada că idealul unirii nu era doar un deziderat diplomatic, ci o voință colectivă susținută cu armele în mână. Regimentele „Horea”, „Cloșca” și „Crișan” purtau nume-simbol, legate de răscoala și jertfa moților, amintind că lupta pentru dreptate și libertate are rădăcini adânci în istoria noastră.

Jurământul depus la Roma a fost, în fapt, un legământ cu viitorul. Acești soldați aveau să se întoarcă în țară, să fie încorporați în Armata Regală Română și să participe la apărarea Marii Uniri în anii grei 1918–1920. Drumul lor de la prizonierat la oaste națională este una dintre cele mai curate și mai impresionante pagini ale istoriei militare românești.

Astăzi, 26 ianuarie 1919 rămâne un reper al demnității românești în afara granițelor. Este dovada că România s-a făurit nu doar la Alba Iulia, ci și în lagărele prizonierilor, pe fronturi străine și în piețe străvechi, unde români cu suflet mare au jurat să fie, mai presus de orice, slujitori ai neamului lor.

Articolul 26 ianuarie 1919 – Soldații români voluntari din Regimentul 3 „Crișan” depuneau jurământul militar de pe 26 ianuarie 1919 în Piața Sena din Roma apare prima dată în Glasul.info.

Daniel Ghiță despre incidentul “Șoșoacă”: “Unde erau oficialitățile române care acum tremură în fața unui ambasador italian atunci când româncele erau victime în Italia?”

Incidentul recent petrecut la cabinetul de avocatură al senatoarei Diana Iovanovici-Șoșoacă naște dezbateri aprinse dar stârnește de asemenea și vii controverse. De câteva zile bune, incidentul este întors pe toate părțile, făcând turul televiziunilor, al publicațiilor scrise și bineînțeles, al rețelelor de socializare, acolo unde dezbaterile se aprind atât de tare încât se lasă cu suspendări sau blocări din cauza limbajului “pestriț” folosit…

De o parte și de alta, se adună în tabere diferite susținătorii sau acuzatorii celor două protagoniste implicate în respectivul incident: jurnalista isterică Lucia Goracci (n.r. italienii spun despre ea cam ce spun românii despre Sorina Matei: agenți infiltrați în media) și senatoarea Diana Iovanovici-Șoșoacă. În apărera senatoarei din România sare și deputatul Daniel Ghiță, care remarcă slugărnicia și lipsa de demnitate națională a așa zișilor oficiali ai statului român, în frunte cu Plăvanul de la Cotroceni, Moș Teacă de la Palatul Victoria, și alte figuri triste ale unei conduceri a statului de toată jena, de tot rahatul:

[one_half]

Manusi de box Unicolor * Negru * 12 oz * Piele Artificiala

[/one_half]

“Câteva semne de întrebare despre cazul jurnalistei Lucia Goracci din Italia

Jurnalista Lucia Goracci era atât de ”sechestrată” în recentul scandal că, în loc să sune ea la 112, care este numărul european de urgență, valabil pe tot teritoriul UE, a sunat senatoarea despre care a spus că o ”sechestrase”! De ”sechestrată” ce era, jurnalista a avut timp, în schimb, să filmeze tot ce se întâmpla, ca să aibă material de presă pentru mai târziu, adică pentru scandal. Acesta ar fi primul semn de întrebare. Goracci își îndruma soțul “ fillmează”!

Al doilea semn de întrebare este acela că imediat după scandal, Italia a impus cele mai dure restricții de călătorie din Europa, de s-a panicat și Uniunea Europeană. Așadar, în timp ce acuză România că sechestrează jurnaliștii vacciniști, Italia impune o dictatură sanitară cruntă, împotriva căreia se luptă de luni de zile cetățenii italieni.

Al treilea semn de întrebare este că oficialii italieni au cerut scuze de la statul român pentru acest mic incident care nu s-a soldat nici cu victime, nimeni nu a pățit, de fapt nimic, și atunci de ce a vrut Italia să facă un scandal internațional?

Al patrulea semn de întrebare este, din păcate, o certitudine: să vezi ditamai premierul României și alte oficialități ale statului român, cu președintele Iohannis în frunte, cum fac plecăciuni la italieni pentru că o jurnalistă străină venită pentru scandal a reușit să obțină exact ce căuta, adică o tevatură în toată regula, mai mare rușinea!

Acum, întreb și eu, unde era Iohannis când românii erau luați sclavi în Italia și puși la muncă forțată?

Unde erau oficialitățile române care acum tremură în fața unui ambasador italian atunci când româncele erau victime în Italia? Cine i-a apărat pe români de toate abuzurile suferite de la angajatorii lor din Italia? Și, până la urmă, unde era statul italian, atât de ”european” și sensibil acum, atunci când se întâmplau grozăvii la adresa românilor aflați pe teritoriul lor?În fine, ultimul mare semn de întrebare la care, însă, răspunsul este evident, este următorul: de ce avea nevoie Italia de scandal pe tema vaccinării, oare pentru că România, așa puțin vaccinată cum e, e în zona verde, în timp ce Italia ”civilizată” și vaccinată, e în zona roșie cu peste 26.000 de cazuri pe zi și se îndreaptă spre dezastru? Și ce credea statul italian, că dacă trimite pe cineva să facă scandal în România nu o să observe lumea că își bat joc de propriii lor cetățeni cu legi de vaccinare obligatorie și cu restricții nebunești, care au ca efect creșterea numărului de cazuri?

Nihil Sine Deo”, a scris pe facebook deputatul Daniel Ghiță

Articolul Daniel Ghiță despre incidentul “Șoșoacă” vs Goracci: “Unde era Iohannis când românii erau luați sclavi în Italia și puși la muncă forțată?” apare prima dată în Glasul.info.

Codrin Ștefănescu: “De ce,Moș Teacā? Cine te-a abilitat sā-ți ceri tu iertare in numele meu și al poporului romãn?”

După vestea că șeful “Guvernului Meu”, Ciucă al nostru’ care de fapt nu-i al Ciucă al nostru’, l-a sunat pe Ministrul de Externe al Italiei sā-și cearā scuze pentru incidentul cu senatorul Diana Șoșoacă, Codrin Ștefănescu a criticat în termeni foarte duri intervenția lui Ciucă, condamnând reacția slugarnică, nedemnă pentru un înalt demnitar al statului român.

[one_half]

Don Quijote povestit copiilor – Rosa Navarro Duran, Francesc Rovira

[/one_half]

Într-o postare de pe contul său de socializare, Codrin Ștefănescu îl desființează pe Nicolae Ionel Ciucă, afirmând că este un “sclav al intereselor strāine” și parte la toată această mascaradă, acuzații de altfel foarte grave la adresa liderului guvernului:

“Deci, Ciucā îl suna pe Ministrul de Externe al Italiei sā-și cearā scuze pentru incidentul cu senatorul Diana Șoșoacā! De ce, Ciucā? De ce,Moș Teacā? Cine te-a abilitat sā-ți ceri tu iertare in numele meu și al poporului romãn? Pentru cā o jurnalistā istericā de la un post italian a încercat sā facā reguli in România? Pentru cā Soros? Pentru cā globalistii rezist incearcā sā ne manipuleze, controleze și sā ne impunā punctul lor de vedere? Ești parte la toatā aceastā mascaradā, Ciucā? Ești sclav al intereselor strāine, asumat? Noi, #AliantaPentruPatrie, susținem demersul fācut de Diana Șoșoacā in Parlament, cu privire la ancheta achizițiilor de miliarde din pandemie! Și tot va trebui sā răspundeți românilor in viitorul apropiat! Pentru cā ati furat miliarde, pentru cā ati mințit și ati umilit o țarā intreagā!”, a scris pe facebook Codrin Ștefănescu

Articolul De ce, Ciucā? De ce,Moș Teacā? Ciucā îl suna pe Ministrul de Externe al Italiei sā-și cearā scuze pentru incidentul cu senatorul Diana Șoșoacā! apare prima dată în Glasul.info.

“Șeful unității de primiri urgenţe al unui spital din Italia, arestat pentru că omora pacienții cu COVID”, scrie ziaruldeiasi.ro.

O situație cu adevărat revoltătoare a avut loc în Italia. Ancheta a început după ce tot mai multe zvonuri legate de faptul că șeful unității de primiri urgenţe al unui spital din Brescia, Italia, era implicat în administrarea unor medicamente care au dus la moartea unor pacienți.

Medicul respectiv, a ajuns să fie acuzat de omucidere voluntară, după ce a administrat intenționat anestezice și medicamente blocante neuromusculare pacienților cu coronavirus, consecințele “tratamentului” său fiind moartea pacienților.

După exhumarea și efectuarea autopsiei asupra a cel puțin trei trupuri ale pacienților decedați în urma “îngrijirilor” primite de la acest medic, autoritățile au stabilit că decesul pacienților a fost cauzat de „practici medicale întreprinse în mod conștient de către un medic”.

Potrivit anchetei, anestezicul și relaxantul muscular folosit în mod obișnuit în procedurile de intubație și sedare, pot induce moartea pacientului dacă sunt utilizate în afara procedurilor cărora sunt destinate aceste tipuri de medicamente.

Ancheta a fost declanșată și după ce s-a stabilit că în actele spitalului din Brescia, administrarea respectivelor medicamente nu apare deloc în dosarele medicale verificate de către autorități ceea ce ridică suspiciunea că medicul se face vinovat și de fals în documente.

Articolul Medic criminal arestat în Italia pentru că ucidea deliberat pacienții cu Covid apare prima dată în Glasul.info.

Joi, 9 aprilie 2020, peste 1500 de persoane, atât din bazinul carpatic cât și din județele Moldovei, se aflau pe aeroportul „Avram Iancu” din Cluj-Napoca, așteptând să fie îmbarcați în avioane pentru a pleca la muncă, pentru a culege sparanghelul sau alte trufandale agricole pentru madam Merkel, în Germania.

Cine răspunde dacă acești oameni se vor îmbolnăvi în Germania? Nu e vorba dacă ne convine sau nu, ci de cum justifică guvernanții acest exod. Dacă pleci să culegi sparanghelul pentru madam Merkel nu mai există coronavirus?

“(VIDEO) Aproape 2.000 de oameni care pleacă la muncă în Germania s-au înghesuit pe aeroportul din Cluj”, scrie ziaruldeiasi.ro

 În primul rând e frustrant să vezi că pentru guvernul actual prioritatea este salvarea economiei / agriculturii Germaniei, a Italiei, sau cea a Spaniei, și nicidecum cea a României. Printre primele măsuri pe care le-a luat actuala guvernare sunt cele care lovesc tocmai în producătorii români și în agricultura românească.

“România trimite 15.000 de muncitori sezonieri pe câmpurile din Italia”, scrie ziaruldeiasi.ro

[one_half]

Vrei carte? Ai Parte! 2+1

[/one_half]

Acum putem spune argumentat că am devenit nu doar o țară prost guvernată, ci chiar una neguvernată. Măsuri care se bat cap în cap de la o zi la alta: știai că vine o criza ca asta, și tu te luptai să-ți pui politic niște incompetenți pe la conducerea spitalelor importante din România, și pregăteai alegerile anticipate? Ăștia de-acum de la guvernare, sunt de o inconștiență criminală!

Articolul Dacă pleci să culegi sparanghelul pentru madam Merkel nu mai există coronavirus? apare prima dată în Glasul.info.

“ARE BALTA PEȘTE, SUNT ROMÂNI DE EXPORT… REALIZĂRI ALE GUVERNULUI PNL ÎN VREMURI DE PANDEMIE

În plină criză de coronavirus, Italia, Spania, Germania își cer ”drepturile”, capete de români care să le muncească pământurile. Se fac culoare de trecere speciale, ambasadele și primii-miniștri lor bat din picioare la cererea fermierilor, iar Vela și alți potentați români se bucură foarte, zicând că e de bine.

Nu vedem vreo preocupare să se muncească și pământurile noastre, ceva încurajări, facilități, chemări, deși milioane de hectare cu pământ mai bun decât al italienilor, spaniolilor, germanilor stau nemuncite de decenii și lumea rurală suferă de sărăcie, foame, îmbătrânire, umilință și moarte. Deși unii din așa-zisii diasporezi, după ani și ani de muncă, au venit în țară mai săraci decât au plecat, cerând să fie protejați de statul român, deși n-au plătit nici taxe, nici asigurări de sănătate pentru că, vezi, Doamne, erau stranieri…, dar au votat cu cine-a trebuit.

Voi, PNL-ul și Iohannis, ați știut, însă, să-i instigați împotriva celor de-acasă ani și ani, spunându-le că sunt corupți și proști, că ei reprezintă democrația și statul de drept, iar, când au venit acasă, așa s-a-ntâmplat, au intrat direct la izolare și carantină, aducând, fără vina lor, nenorocirea în țară. Și, pentru că nu era de ajuns, din cauza urii implantate prin propaganda ”de dreapta”, ”europeană”, acum s-a-ntors roata, românii de-acasă în loc să-i primească cu brațele deschise și creștinește, le întorc ura înmiit, privindu-i mai rău decât pe străini, absolut apocaliptic.

Dar ei nu au drepturi în România, care, zice Constituția, este ”patria comună și indivizibilă a tuturor cetățenilor săi”? Și-au lăsat părinții și bunicii să moară singuri, prin satele devastate, fără să poată, de multe ori, să-i ducă la groapă, cu grădinile și casele în paragină. Azi, când România ar avea nevoie mai mult ca oricând de ei, sunt din nou izgoniți, ca o marfă stricată pentru noi. Este constituțional să se întâmple asta? Cum e cu statul de drept și drepturile cetățenilor, stimată UE? Aici nu se mai pune? Las` că are balta pește, sunt capete de români pe gratis, și la bucată, și la cireadă!”, a scris pe facebook Aurelian Pavelescu

Articolul În plină criză de coronavirus, Italia, Spania, Germania își cer ”drepturile”, capete de români care să le muncească pământurile apare prima dată în Glasul.info.

Prin Acordurile de la Roma, din 17 martie 1934, Italia și Austria recunoșteau și susțineau toate pretențiile revizioniste ale Ungariei horthyste.⁽¹⁾ După 1919, Ungaria s-a angajat într-o amplă și costisitoare campanie pentru susținerea și propagarea ideilor revizioniste maghiare în afara granițelor, în mod deosebit în SUA și în Europa (Germania, Austria, Italia, Franța), finanțând obsesiv tipărirea unor materiale de propagandă iredentistă precum broșuri, ziare, sau sponsorizând difuzarea unor emisiuni radio cu un pronunțaț caracter revendicativ.

În replică la Înțelegerea Balcanică, o alianță formată pe 9 februarie 1934, la Atena, de către  Iugoslavia, România, Grecia și Turcia, pe 17 martie 1934, la Roma, Italia, Austria și Ungaria semnează după îndelungi negocieri aprinse, o serie de acorduri pentru “o înțelegere și colaborare italo-austro-ungară”.

Protocoalele semnate la data de 17 martie 1934, la Roma, de către cele trei țări, Italia, Austria și Ungaria, vor rămâne cunoscute în istorie sub numele de “Acordurile de la Roma”. La momentul respectiv, aceste acorduri au făcut destulă vâlvă și în România, presa românească scriind cu îngrijorare încă de pe atunci despre această inedită alianță.

“(…) după vizita dlui Souvich, subsecretar de stat la ministerul de externe italian, la Viena şi Budapesta, după vizita dlui Dollfuss, cancelarul austriac, la Budapesta şi a d-lui Gombos, premierul Ungariei, la Roma, — s-a ajuns, în jumătatea lunii martie, la semnarea acelor acorduri de la Roma care au făcut atâta vâlvă.

Acordurile, trei la număr, amintesc că cele trei state se vor strădui, din răsputeri, să se înţeleagă asupra tuturor problemelor cari le interesează în mod particular, cât şi asupra celor de ordin general. În acest scop cele trei guverne vor proceda la consultaţii comune, ori de câte ori una din ele va socoti că aceasta e necesar.

Primul acord fixează cadrele largi ale apropierii italo-austro-maghiare, pierzându-se în consideraţiuni de ordin diplomatic.

În acordul numărul doi se dă o deosebită importanţă raporturilor economice dintre cele trei ţări şi în special schimbului, accentuându-se că trebue să se lupte cu orice preţ împotriva autarhiei economice şi să se favorizeze, prin măsuri concrete, opera de reconstrucţie economică a statelor dunărene, în armonie cu spiritul conferinţei de la Stresa şi cu principiul cuprins în memoriul prezentat de Italia, asupra acestei chestiuni, în ziua de 29 Septembrie, 1933.

În acest sens acordul prevede că, la data de 15 Mai, 1934, se vor semna acorduri bilaterale între cele trei state. Prin ele se va căuta un debuşeu sigur producţiei de cereale din Ungaria; se va deschide larg porturile italiene din Adriatică, pentru importul şi exportul austro-maghiar, instituindu-se în acest scop o comisie de trei care, în mod permanent, va trebui să urmărească evoluţia raporturilor economice, ea trebuind să facă propuneri concrete, de natură a realiza cât mai curând dorinţa de colaborare economică, înscrisă în protocol.

În acordul numărul trei statele semnatare, constatând că economiile lor naţionale sunt complimentare, hotărăsc ca, începând de la 5 Aprilie, să înceapă negociaţiuni directe între guvernul italian şi cel austriac, pentru semnarea unui nou acord, destinat a adapta circumstanţelor actuale, raporturile economice dintre cele două ţări. Acest acord va trebui să între în vigoare cel mai târziu la 15 Mai, 1934. Acordul va trebui să acorde de o cât mai largă concesie produselor originare, provenite din Austria şi importate în Italia. “, scria în numărul său de pe lunile martie – aprilie 1934, publicația interbelică “Gazeta Ilustrată” ⁽²⁾

Dar “Acordurile de la Roma” presupuneau mai mult decât o simplă colaborare economică și culturală între Italia, Austria și Ungaria. Era vorba inclusiv despre colaborare militară și o susținere activă a pretențiilor revizioniste ale Ungariei și Italiei, politici “externe” asupra cărora cele două țări au descoperit rapid că sunt cam pe aceeași lungime de undă.

Pe lângă colaborare și sprijinul reciproc pe linie economică și la nivel geopolitic, pactul italo-austro-ungar prevedea și înarmarea Ungariei pentru ca aceasta să-și îndeplinească visurile sale iredentiste.

Un lucru mai puțin știut este faptul că Germania a făcut o ofertă similară și României în timpul ultimei întrevederi de la 20 martie 1937 între Petrescu-Comnen și Goering.

În timpul acestei întrevederi, Goering reînoiește din partea Germaniei oferta de a înarma Armata României cu cel mai modern și chiar cu cel mai secret armament⁽³⁾, fără a cere ca România să renunțe la vreuna din alianțele sale, ci doar să garanteze că nu va aborda o poziție antigermană. Petrescu-Comnen declară însă în numele Guvernului României, că România nu va participa niciodată la o înțelegere care ar putea să-i aducă greutăți cu Sovietele.

În locul unei înțelgeri secrete cu Germania prin care să fie garantată integritatea teritorială a României, în 1934 Nicolae Titulescu prefera un pact de neagresiune cu Uniunea Sovietică. Întâlnirile lui Nicolae Titulescu pe Coasta de Azur cu comisarul URSS pentru Afaceri Externe, Maksim Litvinov, s-au soldat la vremea aceea cu o serie de concesii rușinoase făcute la frontierele țării în favoarea sovieticilor. Partea sovietică înaintase mai multe solicitări imposibile pentru Guvernul României, iar încercările de a satisface aceste cereri din partea sovieticilor nu au făcut decât să pună gaz pe foc și să alimenteze instabilitatea politică din România.

Italia, cel mai puternic susținător al pretențiilor revizioniste ale Ungariei

Observând din timp apropierea dintre Italia și Germania, Ungaria a investit masiv într-o propagandă filomaghiară pe teritoriul Italiei, reducându-și în același timp investițiile de propagandă din Franța, țară în care până la acel moment Ungaria pompa masiv fonduri pentru promovarea intereselor maghiare pe plan extern.

Deși și-a păstrat câteva guri de propagandă filomaghiară la nivelul unor publicații și instituții de cultură din Germania și Austria, în anii ’30 Ungaria aloca fonduri uriașe pentru o propagandă agresivă filomaghiară în Italia. În afară de Viena și Berlin, în care Ungaria avea încă din 1924 institute culturale, în anul 1927 este construit și la Roma un Collegium Hungaricum. Pentru Italia acelor ani, Ungaria reprezenta un instrument, o poartă de intrare către Europa Centrală și de Est.

La sfârșitul lunii februarie 1934, atât subsecretarul de stat italian la afacerile externe Suvich cât și cancelarul Dollfuss întreprind vizite la Budapesta în vederea unui pact italo-austro-ungar, o contrapondere la Înțelegerea Balcanică, o alianță formată pe 9 februarie 1934, la Atena, de către  Iugoslavia,  România, Grecia și Turcia. Negocierile, intense, pe alocuri anevoiase, încep de pe 14 martie 1934, pentru ca protocoalele finale să fie semnate abia la 14 mai 1934.

Italia și Ungaria descoperă rapid că vorbesc o “limbă comună” atunci când este vorba de pretenții revizioniste, astfel că se ajunge la inițierea unei propagande paradoxale, prin care să se încerce să se demonstreze existența unor vechi legături istorice între cele două țări. Astfel, revista “Corvina”, organ al Societății Ungaro-Italiene “Mattia Corvino”, devine vârful de lance al propagandei amintite mai sus, publicația fiind finanțată de către Ministerul Afacerilor Externe din Ungaria.

Societatea Ungaro-Italiană “Mattia Corvino” a fost fondată în anul 1920 de către Albert Berzeviczy, reunind personalități maghiare cu viziuni și porniri dintre cele mai extremiste (Albert Apponyi, cunoscut pentru politicile sale de maghiarizare în masă, și Kuno Klebelsberg, cunoscut susținător al ideologiei supremației ungare, și în același timp un înfocat susținător al revizionismului maghiar). Activitatea societății pusă în slujba acestei propagande este dublată apoi prin înființarea unei secții italiene creată de către Institutul Istoric Ungar de la Roma.

În anul 1941, sub auspiciile Institului de Politică Socială a Facultății de Economie din cadrul Universității din Budapesta, apare o publicație chiar și mai agresivă, “Rassegna d’Ungheria”, în care sunt abordate teme precum cele două arbitraje de la Viena în favoarea Ungariei și alte pretenții revizioniste maghiare asupra țărilor din jurul Ungariei.

Nota noastră: Dacă este să căutăm un punct de referință de unde au plecat nefastele arbitraje de la Viena, printre care și odiosul Dictat de la Viena de la 30 august 1940 prin care au fost posibile niște masacre și niște orori greu de imaginat pentru epoca modernă, niște atrocități, crime de război, și acțiuni inumane îndreptate împotriva populației civile românești lipsite de apărare, atunci acel punct este tocmai acest reper temporal și spațial, reprezentat de ziua de 17 martie 1934, ziua “Acordurilor de la Roma“

Bibliografie / Note:

(1) 1940, Strigătul de durere al românilor, Col. r. dr. Constantin Moșincat, Editura TPO MC, Oradea, 2017

(2) “Gazeta Ilustrată”, martie – aprilie 1934

(3) România și sfârșitul Europei – Amintiri din Țara pierdută, Mihai Sturdza, FRONDE, Alba Iulia – Paris, 1994

Articolul La 17 martie 1934, prin Acordurile de la Roma, Italia și Austria recunoșteau și susțineau pretențiile revizioniste ale Ungariei apare prima dată în Glasul.info.

Alianța pentru Unirea Românilor (A.U.R.) s-a lansat duminică și în Italia, țara care găzduiește cea mai mare comunitate de români din Europa. În cadrul evenimentului care a avut loc la Roma au fost anunțate filiale înființate în Reggio Emilia Romagna, Lazio, Lombardia, Marche, Piemont, Sicilia și Toscana. Filiale A.U.R. urmează să fie constituite și în celelalte 13 regiuni ale Italiei.

„Ne propunem să schimbăm  politica pentru generațiile viitoare, ca acestea să nu fie nevoite să coboare în politică, ci să urce, pentru că politica trebuie să țină de mărinimie. Avem o țară de crescut, de reîntregit, de dezvoltat în așa fel încât să fim toți mândri de ea”, a declarat Victoria Grosu-Vremeș, coordonator A.U.R. Italia.

„Cei care ne-au condus în ultimii 30 de ani ne-au alungat peste granițe. Când am plecat din România, ne-am gândit să atingem un obiectiv material și să ne întoarcem în țara noastră. Din păcate, sistemul corupt din România ne îndepărtează de obiectivul nostru de a ne întoarce acasă. Dar prin apariția A.U.R. nutrim speranța că avem de ce să revenim acasă: să facem din nou țara noastră mare. Acum, AURul se întoarce la Roma, iar noi trebuie să fim toți AUR pentru România!”, a menționat Nicolae Avramescu, membru A.U.R. Roma.

Ramona Lovin, stabilită de 16 ani în Italia, originară din Neamț și căsătorită cu un român basarabean a explicat ce a determinat-o să aleagă să facă parte din A.U.R. Italia:

„Îmi leg speranțele de AUR pentru a-mi îndeplini un vis: acela de a vedea România Mare și pe românii de peste granițe din nou acasă. Noi suntem în exil. De 16 ani, de când sunt plecată, îmi doresc să mă pot întoarce acasă. Aici simt că mă sting zi de zi, de povara exilului. Acasă, în țară, suntem conduși de niște mediocri, șantajabili, coruptibil sau corupți, coordonați de păpușari care ne propun iluzii, nu alternative. Nu ne alegem noi conducătorii, păpușarii ne impun să alegem între oameni slabi și foarte slabi. Noi avem nevoie de alternativă. Eu am găsit-o: este Alianța pentru Unirea Românilor”.

Venit de la Rimini,Vasile Buciuta i-a îndemnat pe românii din Italia să revină în România și să candideze în alegerile locale și parlamentare din partea A.U.R.:

„Noi suntem pregătiți, avem meserii, suntem buni în toate domeniile, cum suntem în IT, dar politica noastră din România ne-a alungat pe toți. Partidul A.U.R. ne oferă șansa să ne întoarcem în România. Noi, care suntem în afară, noi, cei numiți ”diasporenii” avem capacități, deci, să ne întoarcem și să facem ceva în România: să candidăm ca primari, consilieri, deputați sau senatori”.

„Alianța pentru Unirea Românilor este despre dreptate. Asta vrem, vrem să facem dreptate pentru neamul nostru românesc, răspândit în cele patru zări ale lumii. A.U.R. Italia trebuie să conteze, să fie atentă la politica din România, din Republica Moldova și Italia. Nu cred că în Italia există un partid care urmărește interesele poporului român. Ne trebuie o forță care să lupte pentru interesele națiunii române care locuiește în Italia. Prin A.U.R. Italia punem încă o cărămidă la partidul diasporei, care să reprezinte milioanele de vorbitori de română aflați în exil. Să ne organizăm în toate cele 20 de regiuni ale Italiei și să candidăm la alegerile locale din această țară, unde trebuie să fim reprezentați”, a îndemnat George Simion, copreședinte al Alianței pentru Unirea Românilor.

Din punct de vedere statutar, A.U.R. este primul partid care oferă funcții cu drepturi depline la nivelul conducerii centrale filialelor din diaspora. Pe parcursul ultimei luni au fost lansate filialele din Marea Britanie, Spania și Italia. Germania, Elveția și Franța sunt statele următoare în care vor fi constituite filiale ale Alianței.

Articolul Alianța pentru Unirea Românilor (A.U.R.) s-a lansat duminică și în Italia, în cea mai mare comunitate de români din diaspora apare prima dată în Glasul.info.

Cel mai nou partid de pe scena politică, Alianța pentru Unirea Românilor (A.U.R.) și-a lansat duminică (n.r. 19 ianuarie 2020) filiala din Spania. În cadrul evenimentului de la Madrid, George Simion, fost candidat la europarlamentare și lider al Alianței, i-a invitat pe românii din diaspora să se întoarcă acasă și să candideze la alegerile locale și parlamentare de anul acesta.

„Astăzi vin să vă urez succes la început de drum pentru A.U.R. Spania și să vă spun că voi fi alături de voi până la capăt, oricât de lung ar fi drumul ca să facem dreptate. Despre asta este Alianța pentru Unirea Românilor: despre dreptatea pe care trebuie să o facem pentru noi, românii, și pentru România. Pentru ca fiecare român să fie mândru de poporul său și de țara sa de origine, nu doar atunci când vine cineva din exterior să ne spună că avem o țară frumoasă, pentru care merită să luptăm. Românii din diaspora sunt o resursă de AUR pentru România și poate fi valorificată dacă veniți acasă, candidați și aplicați ce ați învățat și ați observat mai util din străinătate”, a declarat George Simion, lider al Alianței pentru Unirea Românilor.

Duminica viitoare, pe 26 ianuarie, va fi lansată filiala A.U.R. Roma. Totodată, filiale județene vor fi lansate în Cluj, Maramureș, Vrancea și Iași, în marja zilei de 24 ianuarie, Ziua Principatelor Române, pe care A.U.R. o va marca la Iași.

Articolul Alianța pentru Unirea Românilor își lansează filiale în Spania, Italia și în 4 județe în România apare prima dată în Glasul.info.