Despre martiriul preotului Isidor Silaghi aflăm din Raportul lui Pamfil Ossian, paroh-protopop unit din satul Roşiori, comuna Valea Vinului, judeţul Satu Mare, raport cerut, de Ioan Georgescu “secretar general al Comitetului de organizare a serbărilor Unirii”, prin adresa nr. 41/23 martie 1929.

Isidor Silaghi scris și Izidor Silaghi (n. 28 Ianuarie 1878 în Giungiu, jud. Satu Mare – d. 19 Februarie 1919 la Bicău, jud. Satu Mare) a fost un preot martir român, ucis de către unguri în anul 1919 “pentru că a colectat bani pentru un steag românesc”. Ucigașii preotului Izidor Silaghi făceau parte din așa numitul “Detașament Varga”, o grupare care teroriza românii din Nord Vestul României.

Isidor Silaghi s-a născut în 28 Ianuarie 1878 în Giungiu, jud. Satu Mare în familia cantorului-învăţător învăţător, Vasile Silaghi şi a Mariei Botoş și a murit la 19 Februarie 1919 la Bicău, jud. Satu Mare. A fost îngropat în data de 31 mai 1919 în cimitirul din localitatea Seini.

Preotul Isidor Silaghi a fost arestat la 18 februarie 1919, “de o patrulă bolşevică sub comanda plutonierului Rapolti” , “originar din Berchez comună maghiară plasa Şomcuta jud. Satu Mare”. Stâlcind în bătăi pe săteni, plutonierul ungur Rapolti stoarce învățătorului Ștefan Chindriș din această comună un fals proces-verbal, semnat și de unii săteni terorizați, că preotul Silaghi ar fi jurat pe ostașii legiunii de acolo «pe România Mare și pe Regele Ferdinand». Preotul Silaghi este “închis într-un subteran (beci n.n.) a casei lui Ujfalusy Miklos, mare proprietar în Pomi”, unde-l “păzeau mai mulţi soldaţi cari îl batjocoreau şi maltractau. Unul dintre ei pierzându-şi paciinţa a provocat pe tovarăşii săi să-l asasineze zicând (Să lovim în cap pe acest popă valah!) la care a replicat părintele în cuvintele « Nu sunt câine să mă omorâți așa! ».

Pe 19 Februarie 1919 trei bolșevici unguri aduc pe preotul Silaghi, îl bat cumplit, apoi trec râul. Părintele ar fi dorit să spună ceva podarului. Acesta n’a avut curajul să se apropie de el să-i spună ceva la ureche. Abiă s-a întors podarul pe malul stâng și după 20 minute aude o puternică detunătură de armă. Bolșevicii se reîntorc fără de preot. Ei au fost ucigașii. Preotul Isidor Silgahi a fost ucis noaptea, după ce a fost bătut și batjocorit “pentru că a colectat bani pentru un steag românesc”.

“Soţia lui Isidor Silaghi crezând că soţul ei încă e în viaţă a cutreierat oraşele Satu Mare, Debreţin, Arad, Seghedin, pretutindeni cerându-l şi cerând intervenţia autorităţilor dar nimeni nu i-a comunicat cazul până a fost găsit şi cunoscut cadavrul. A fost îngropat în data de 31 mai 1919 în cimitirul din localitatea Seini.

Potrivit unor documente maghiare, ucigașii preotului martir Izidor Silaghi, atât plutonierul Rapolti cât și alți doi membri ai Armatei Roșii, care fuseseră deja condamnați pentru furt și tâlhărie de tribunalul militar comunist, dar și pentru că l-au ucis pe Izidor Silaghi, un preot român din Papbiko, au fost executați în dimineaţa zilei de 20 aprilie 1919, în curtea cazărmii armatei pentru complicitate la uciderea lui.

În Seini, jud Maramureș, la ieșirea spre localitatea Apa din jud Satu Mare, în zona numită “La Cruce” există o cruce de piatră care are rol și de monument memorial pentru preotul martir Izidor/Isidor Silaghi din satul Bicău, comuna Pomi, județul Satu Mare.

Pe două plăci de marmură sunt inscripționate următoarele cuvinte “Aci se odihneşte Izidor Silaghi paroh de Popbicău trădat inimicului în 19 februarie 1919 şi repus (răpus n.n.) nevinovat în anul 40 al etăţii. În veci pomenirea lui. O-a ridicat nemângâiata soţie”; (placa de nord) şi “Acest monument este totodată și cruce a temeteriului, – şi ca atare – pus sub scutul bisericii” (placa de la sud)’.

Articolul 23 Martie 1929 – Despre martiriul preotului Isidor Silaghi aflăm din Raportul lui Pamfil Ossian, paroh-protopop unit din satul Roşiori, comuna Valea Vinului, judeţul Satu Mare apare prima dată în Glasul.info.

Antiromânism promovat la Carei judeţul Satu Mare. Monumentul foştilor refugiaţi şi expulzaţi din 1940 este impus în staţia de taxi din Carei

Monumentul comemorativ al foştilor refugiaţi şi expulzaţi din 1940  primeşte aprobare de amplasare de la Primăria Carei doar în staţia de taxi din faţa bustului lui Avram Iancu din Carei în cu totul alt loc decât cel aprobat de Consiliul Local în iulie 2015. 

Faptul este confirmat printr-un articol nesemnat ce a apărut în cotidianul Informatia Zilei de marţi 19 decembrie 2017, articol care are câteva omisiuni deosebit de importante.

Antiromânism promovat la Carei judeţul Satu Mare. Monumentul foştilor refugiaţi şi expulzaţi din 1940 este impus în staţia de taxi din Carei

Ierarhia romanilor din Ardeal si Ungaria

Locul de amplasament şi schiţa monumentului comemorativ aprobat  de CL Carei în iulie 2015 nu coincid  DELOC cu cele menţionate în materialul apărut în cotidianul judeţean. Proiectul depus la CL Carei de prof.Mihai Bertieanu şi aprobat de către consilierii careieni reprezenta o carte deschisă pe  ale cărei file sunt menţionate numele celor expulzati iar în mijloc era o cruce. Această variantă nu a fost pe placul Primăriei Carei care afirma la una din întâlnirile cu prof.Bertieanu că…..,,umplem oraşul de cruci,,

Cititi intreg articolul pe BuletindeCarei.ro

Articolul Antiromânism promovat la Carei judeţul Satu Mare. Monumentul foştilor refugiaţi şi expulzaţi din 1940 este impus în staţia de taxi din Carei apare prima dată în Glasul.info.