“Orice s-ar spune, valahele sunt, nu incape indoiala, harnice”

“Romancele sunt, fara exceptie, vrednice si indemanatice. Nici macar fetitele nu pot fi vazute, decat arareori, fara furca; nici cand sunt venite la targ, femeile nu se despart de fus ori cos la ornamentatiile camasilor lor. Femeia tese postavul gros de care are nevoie barbatul, panza s.a.Ea are grija intregii case si-si ajuta barbatul la munca campului si la gradinarit, in vie si la padure”

“In timpul revolutiei (1848), romancele se lasasera seduse si ele de vraja atotcuceritoare a ideologiei nationale, unele participand chiar in mod direct, cu arma in mana, la luptele duse de tribunii lui Iancu pentru apararea Muntillor. “Banderiile” alcatuite din moate calari se distinsesera alaturi de barbatii lor, potrivit rapoartelor oficiale, in luptele de pe muntele Grohot, la care luasera parte circa 100 de femei, sau in batalia victorioasa de la Fantanele, unde se ilustrase Pelaghia Rosu, mama tribunului Indrei. Peste trei ani cand tanarul imparat vine sa viziteze locul unor confruntari care contribuisera la salvarea tronului sau, ardelencele ii ies in intampinare, alaturi de sotii lor, in numele unei intentii politice explicite: aceea de a-l determina pe imparat sa recunoasca jertfele romanesti din timpul revolutiei…In dimineata zilei de 21 iulie 1852, imparatul este intampinat la Dealul Mare, intre Baita si Brad, de trei tinere fermecatoare, imbracate in costum national romanesc, care ofera tanarului monarh buchete de flori si rostesc un cuvant de bun venit in limba germana…Splendidul tablou al primirii va fi prelungit la amiaza pe muntele Gaina, unde Francz Joseph este intampinat de mama lui Iancu, fluturand in maini un steag alb si conducand o ceata spectaculoasa de amazoane din munti.”