Pe 17 martie 1848, în plin vârtej al revoluțiilor europene, vocea lui Kossuth Lajos răsuna puternic în Regatul Ungariei, purtând cu sine idealurile libertății, dar și umbrele unei viziuni exclusiviste. În timp ce pentru unii această perioadă a însemnat trezirea conștiinței naționale și lupta pentru drepturi, pentru românii din Transilvania mesajul a fost unul alarmant, chiar amenințător.

Declarația atribuită lui Kossuth,conform căreia libertatea și egalitatea ar implica absorbția altor popoare de către elementul maghiar, reflectă o realitate dureroasă a epocii: idealurile revoluționare nu erau întotdeauna universale. În locul unei Europe a popoarelor egale, se contura uneori o Europă a dominației naționale, în care identitatea celor mai puternici risca să fie impusă celorlalți.

Pentru români, care formau majoritatea populației în Transilvania, dar nu beneficiau de recunoaștere politică egală, aceste idei nu puteau fi acceptate. Ele intrau în contradicție directă cu propriile aspirații de libertate, drepturi și afirmare națională. În același an, românii aveau să-și exprime clar voința la Adunarea de la Blaj din 1848, unde mii de oameni au cerut egalitate în drepturi, recunoaștere națională și respect pentru limba și cultura română.

Spiritul patriotic românesc s-a format și întărit tocmai în fața acestor provocări. Nu din dorința de dominație asupra altora, ci din nevoia de a supraviețui ca națiune. Figuri precum Avram Iancu au devenit simboluri ale rezistenței și demnității, apărând drepturile românilor într-un context tensionat și adesea ostil.

Evenimentele din 1848 ne arată că libertatea adevărată nu poate exista fără respect reciproc între popoare. Lecția pe care o putem desprinde astăzi este clară: patriotismul autentic nu înseamnă excluderea sau asimilarea altora, ci afirmarea propriei identități în armonie cu diversitatea.

Astfel, 17 martie 1848 rămâne nu doar o dată istorică, ci un moment de reflecție asupra sensului libertății și al demnității naționale. Pentru români, este o amintire a luptei pentru drepturi și a curajului de a spune „nu” oricărei forme de dominație, reafirmând, peste timp, valorile care stau la baza unei națiuni unite și demne.

Asta a însemnat “Revoluția maghiară de la 1848” pentru românii din Ardeal și Banat și de pe teritoriul Ungariei de astăzi, însă prea puțini dintre românii care se înghesuie azi să felicite “15 Martie 1848” mai înțeleg asta din păcate. Au ajuns unii dintre români să felicite în mod public și deschis genocidul etnic antiromânesc declanșat la 15 martie 1848!

Articolul 17 Martie 1848, Kossuth Lajos: „Libertatea voastră este spânzurătoarea, drepturile voastre de egalitate înseamnă că popoarele care împart teritoriile cu ungurii, vor trebui să fie absorbite de elementul maghiar!” apare prima dată în Glasul.info.

În ziua de 24 septembrie 1906, în Clujul aflat sub stăpânirea dualistă austro-ungară, Ștefan Cicio Pop, fiu de român din Ardeal și fruntaș al luptei naționale, era condamnat la 3 luni de temniță și la o grea amendă de 800 coroane. Vina lui? Nu altceva decât cuvântul scris, adevărul așternut în paginile ziarului „Libertatea”, organ de presă românească ce îndrăznea să rostească ceea ce autoritățile maghiare voiau să înăbușe: dreptul românilor din Transilvania de a-și păstra limba, ființa, credința și națiunea.

Cele două articole semnate de el nu erau arme de fier, ci arme de spirit. Și tocmai pentru că loveau în minciuna și nedreptatea stăpânirii, erau socotite „periculoase”. Austro-Ungaria, zid clădit pe nedreptate, știa că pana unui român hotărât poate fi mai puternică decât o armată întreagă.

Dar în fața judecătorilor străini, Cicio Pop nu s-a clătinat. El a primit osânda ca pe o cruce a luptei naționale, știind că nici temnița, nici amenzile nu pot stinge setea de dreptate a unui neam. Fiecare ceas petrecut între zidurile reci ale închisorii clujene s-a transformat în piatră de temelie pentru Unirea cea Mare.

Astăzi, privind peste timp, vedem limpede că jertfa lui și a atâtor alți luptători ardeleni nu a fost zadarnică. România Mare s-a născut din lacrimi, prigoană, temniță și sânge, dar și din credința neclintită a unor oameni care au pus neamul mai presus de propria libertate.

De aceea, 24 septembrie 1906 nu e doar o dată de calendar, ci o zi de aducere aminte: ziua în care un român a fost întemnițat pentru că a spus adevărul. Și totuși, adevărul a învins.

Astăzi, noi, urmașii lor, avem datoria să păstrăm vie flacăra acelui curaj. Ștefan Cicio Pop nu a scris pentru el, ci pentru România care avea să se nască în 1918. Și prin aceasta, el rămâne un simbol al rezistenței românești în fața oricărei încercări de înstrăinare.

Să nu uităm niciodată: Libertatea se câștigă prin luptă, se păstrează prin jertfă și se pierde prin uitare.

Articolul 24 Septembrie 1906 – Osânda lui Ștefan Cicio Pop, jertfă pentru Libertatea Neamului apare prima dată în Glasul.info.

Autor: Florin Dobrescu

Rugăminte: Distribuiți acest text! E singurul mod în care pot arăta adevărul, fiind supus unei cenzuri atroce!

Întrucât conducerea ziarului Libertatea nu mi-a acordat dreptul la replică în urma articolului din 16.12.2024, articol care consider că aduce grave prejudicii de imagine atât mie, cât și muncii mele de 13 ani pe tărâmul Memoriei Rezistenței, în cadrul Fundației Ion Gavrilă Ogoranu, căreia mi-am dedicat toate resursele, fac public acest drept la replică, pe care îl consider necesar pentru a se cunoaște adevărul.

–––––

În legătură cu articolul publicat în Libertatea, în ziua de 16.12.2024, sub titlul “Epicentrul mișcării legionare din strada Veseliei. Istoria locului unde s-au pus la cale strategiile de susținere a candidatului Călin Georgescu”, semnat de d-l Sorin Ozon, fac următoarele precizări pe care le consider necesare, atât pentru buna informare a publicului, cât și pentru că unele informații eronate din articol aduc prejudicii de imagine, atât mie, cât și Fundației Ion Gavrilă Ogoranu, în cadrul căreia muncesc de la înființare pentru perpetuarea memoriei Rezistenței anticomuniste.

1. În primul rând, însăși titlul articolului conține un mare neadevăr. Niciodată în sediul Fundației Ion Gavrilă Ogoranu nu s-au desfășurat discuții sau activități care să aibă în vreun fel legătură cu dl Călin Georgescu sau cu activitatea politică a sa ori a altui candidat. De altfel, în cadrul articolului nu există nici un fel de dovezi în sensul afirmației enorme din titlu. Ca secretar al acestei fundații, am considerat benefic pentru activitatea FIGO să se păstreze distanță față de activitățile politice. Fundația are un statut pe care l-a respectat întotdeauna cu strictețe. Perpetuarea memoriei celor ce au luptat și s-au sacrificat pentru libertatea și demnitatea poporului român în deceniile de totalitarism din secolul trecut este obiectivul nostru statutar.

2. Cu excepția unei conferințe, desfășurate în mai 2016 la Constanța, în care a fost invitat d-l Călin Georgescu (care la acel moment nu era implicat în nici un proiect politic), nu a mai existat nici o altă interferență a mea sau a Fundației Ion Gavrilă Ogoranu cu activitatea domniei sale, cu atât mai puțin de când este implicat în politică. Personal, nu sunt un susținător al dlui Călin Georgescu.

3. Pentru a corecta niște inadvertențe istorice din articol: sediul actualei Fundații Ion Gavrilă Ogoranu a fost construit, în 1999-2000, pe terenul donat de Constantin Tănăsescu (1921-2008), fost deținut politic pentru activitate în Rezistența anticomunistă, iar acesta nu a locuit acolo din 1963, cum afirmați, ci de la naștere. Arestat la 10.07.1948, el a fost condamnat la 15 ani închisoare, într-un un lot de 25 inculpați, acuzați că au constituit o organizație în cadrul căreia au creat “o rețea de spionaj formată din elemente legionare, cu ajutorul căreia transmiteau informațiuni de ordin politic, social, economic și militar serviciului de spionaj american, prin intermediul trădătorului Horia Sima, complotând astfel împotriva statului și pregătind membrii pentru a provoca război civil cu scopul final răsturnarea prin violență a regimului democratic (sic!) din țară” (ACNSAS P 000945, Vol. 2). Evident, prin “regim democratic”, organele represive denominau regimul comunist, care în realitate era unul totalitar. Șeful lotului a fost Decebal Corneliu Andrei, trimis în România, în martie 1947, de serviciile secrete americane, în scopul organizării unor nuclee de rezistență anticomunistă și unei structuri informative care avea să transmită informații americanilor, la Salzburg, prin curieri clandestini. Documentele din arhiva CNSAS pot fi puse la dispoziție celor interesați. Eliberat la termen, în 1963, Constantin Tănăsescu s-a încadrat în 1993 în Partidul “Pentru Patrie”, înființat de luptătorii anticomuniști, donând proprietatea sa pentru construirea sediului, care s-a realizat doar din contribuțiile foștilor deținuți politici. În 2011, imobilul a devenit sediu al Fundației Ion Gavrilă Ogoranu, aceasta plătind în prezent un impozit pe clădiri de peste 16.000 lei anual.

4. Am crescut într-o familie cu o memorie vie a persecuțiilor politice, în care am fost format în spirit pro-occidental, în special pro-american, anticomunist, creștin și monarhist. Tot ceea ce am promovat în scris sau prin viu grai a fost împotriva imperialismului rusesc, împotriva regimului criptosovietic de la Kremlin. Încercările de asociere a mea cu curentul pro-rus sunt pur și simplu penibile.

5. Fundația Buna Vestire a fost înființată în 1992, dar nu în strada Veseliei 21, așa cum afirmați dvs.. La vremea aceea, aici era doar proprietatea lui Constantin Tănăsescu, neexistând nici un sediu.

6. Am contribuit, în 2016, la înființarea Asociației Gogu Puiu și Haiducii Dobrogei, în care am funcția de vicepreședinte, redactând statutul și actul constitutiv, și făcând toate demersurile pentru legalizarea ONG-ului, la dorința fiicei eroului anticomunist Gogu Puiu, distinsa d-nă Zoe Rădulescu, și nepoatei acestuia, d-na Elena Rădulescu-Sechila, ceea ce m-a onorat în mod deosebit. Am cunoscut mulți armâni implicați în Rezistență, între care Tache Funda, Costică Teja, Tașu Buciuneanu, Nicolae Ciolacu, Gogu Cușa, Zahu Pană, Stere Derdena ș.a., cu unii având relații de colaborare. Nutresc o admirație aparte pentru armâni, considerând că statul român le datorează mai mult pentru susținerea conservării identității lor etno-culturale. Fiind un ONG, AGPHD nu face politică și nu se implică în susțineri electorale, obiectul său de activitate fiind de ordin memorial și istoric. Se înțelege deci că implicarea unor membri în susținerea d-lui Călin Georgescu s-a făcut în nume personal și nu angajează organizația. Spre exemplu, eu nu sunt un astfel de susținător.

7. În articolul dvs faceți afirmația că eu aș fi acaparat Partidul “Totul pentru Țară”, cât și Fundația Ogoranu, pe care le-aș fi “adus la sapă de lemn”. Nu înțeleg de unde ați tras această concluzie dvs, care nu cunoașteți nimic din interiorul acestei organizații. Ar trebui să știți că m-am înscris în Partidul “Pentru Patrie” în mai 1996, că am fost membru și apoi secretar, respectiv președinte al organizației Sector 4, din 1998 am fost ales în Consiliul Politic, iar din 2005 am devenit secretar general, până în 2011, când am devenit președinte executiv. Toate propunerile pentru funcții în partid, erau girate de Senatul organizației, din care făceau parte vechii luptători trecuți prin închisori. Iar niște simple căutări pe internet ar putea să vă arate cât de bogate și diversificate sunt activitățile anuale ale Fundației Ion Gavrilă Ogoranu, în ciuda puținelor resurse financiare de care dispunem, din contribuțiile susținătorilor noștri.

În fine, aș vrea să vă rog ca, pe viitor, atunci când doriți să mai scrieți despre mine sau Fundația pentru a cărei ridicare mi-am dedicat toate resursele personale, să nu ezitați să mă contactați, fie la Tel./WhatsApp +40722749249, fie pe e-mail: ogoranu@gmail.com. Sunt un om deschis întotdeauna reprezentanților presei, a cărei existență și activitate o consider indispensabilă unei societăți democratice, și vă asigur că vă voi răspunde la orice fel de întrebări.

17.12.2024

MAGAZIN CRITIC – Nihil Sine Deo / Știri ALESE cu GRIJĂ de suflet

Articolul Dreptul la replică… și la Adevăr. Florin Dobrescu, despre articolul mincinos din Libertatea apare prima dată în Glasul.info.

Din cauza unei probleme de sănătate a unuia din părinți, e primul protest antiguvernamental pe care-l ratez în ultimii doi ani. Însă îmi exprim clar speranța ca acest guvern să cadă cât mai repede cu putință și România să redevină liberă!

Mișcarea populară din decembrie 1989 a fost confiscată de către securiști și de către trădătorii de Țară, adică fix de cei care azi joacă țonțoroiul pe capul nostru și au distrus în ultimele trei decenii România.

E timpul să ne recâștigăm suveranitatea, libertatea, toate drepturile și libertățile fundamentale pe care ni le-au răpit noii bolșevici!Trăiască România Liberă, fără Iohannis, Arafat, Clotilde și Fritz la conducerea Țării, și fără restul neiubitorilor de români și de românism!

Articolul E timpul să ne recâștigăm suveranitatea, libertatea, toate drepturile și libertățile fundamentale pe care ni le-au răpit noii bolșevici! apare prima dată în Glasul.info.

O declarație politică trecută poate mult prea ușor cu vederea, îi aparține deputatului Adrian Moisoiu, o declaraţie politică intitulată “Străzi şi monumente nedorite”, rostită în Şedinţa Camerei Deputaţilor din 13 noiembrie 2007. Este aproape ca un avertisment neluat în seama de formele gregare de viață care au populat Parlamentul României odată cu mandatele lui Băsescu și ale lui Iohannis…

Citește și: Și totuși ce sărbatoresc cu adevărat maghiarii pe 15 martie?

Redăm integral declarația politică a deputatului Adrian Moisoiu, din 13 noiembrie 2007:

“Declaraţia mea politică de astăzi este intitulată “Străzi şi monumente nedorite”. Şi, pentru a mă încadra în cele 3 minute alocate, am să prezint un rezumat, cu rugămintea ca în stenogramă să fie consemnată declaraţia în totalitate. (…)

Stimaţi colegi, doresc să supun atenţiei dumneavoastră o problemă deosebit de importantă, pe care Comisia de istorie a Academiei Române are datoria să o clarifice în cel mai scurt timp.

Dincolo de imaginea romantică, cultivată cu grijă în minţile ungurilor de rând, se pune întrebarea: cine a fost de fapt Kossuth? Răspunsul este: a fost un mare publicist, orator şi patriot exclusiv ungur, care a promovat idealurile generoase ale mişcării revoluţionare de la 1848, numai pentru naţiunea sa.

Maghiarii, şi nu numai ei, îl consideră pe Kossuth Lajos drept arhitectul Ungariei moderne.

Acesta, însă, prin modul greşit în care a abordat problema naţională din Transilvania, a dat dovadă pe parcursul revoluţiei burghezo-democratice din 1848-1849, de vădite sentimente antiromâneşti.

Nerecunoaşterea naţiunii române ca independentă şi egală în drepturi cu celelalte naţiuni istorice ale provinciei au situat cele două etnii de bază trăitoare în Transilvania – românii şi maghiarii – pe platforme diametral opuse, ceea ce a declanşat un adevărat genocid etnic împotriva românilor, soldat cu uciderea a peste 40.000 de români, cu distrugerea din temelii, arse sau ruinate a peste 230 de sate şi 300 de biserici, mănăstiri şi schituri.

Dovada majoră a implicării lui Kossuth care, în momentul respectiv, exercita funcţia de preşedinte al proaspătului înfiinţat “Comitet pentru apărarea ţării”, o constituie proclamaţia din 10 octombrie 1848, intitulată “Către poporul valah“, în care, după ce îi invită pe români să revină în termen de 8 zile la ordine şi supunere legală, le atrage atenţia în termeni foarte drastici că s-a dat ordin maghiarilor şi secuilor să se ridice ca o furtună şi să măture gunoiul ingrat care se răscoală şi să şteargă de pe faţa pământului pe cei care nu vor da ascultare mesajului.

“…Altminteri, precum e adevărat că e un Dumnezeu în ceruri şi acesta apără dreptatea, tot aşa se va coborî asprimea pedepsei pe capetele vinovaţilor şi viteaza noastră ostăşime, care a împrăştiat de curând o hoardă de trădători şi tâlhari, va porni împotriva voastră şi atunci vai de oricare turbulent, şi de trei ori vai de toţi instigatorii. Atunci, ar fi mai bine de cumva să nu vă fi născut, deoarece nimeni dintre cei care s-au sculat contra patriei, nu va fi cruţat. Dar şi până atunci s-a dat ordin maghiarilor şi secuilor să se ridice ca o furtună şi să măture gunoiul ingrat care se răscoală împotriva libertăţii patriei sale şi nu se îngrozeşte a deveni ucigaşul mamei şi fraţilor săi; să se scoale poporul unguresc şi secuiesc şi să şteargă de pe faţa pământului pe fiecare vânzător de patrie care nu voieşte a primi cuvântul cel bun.Cel căruia îi este dragă viaţa şi ţine la averea sa, să ia aminte acest ultim cuvânt care purcede din inimă binevoitoare de bine, altfel va fi pedepsit groaznic.”

Afirmaţiile unor istorici maghiari, conform cărora nu ar fi fost omorâţi decât insurgenţii, adică cei care purtau arme, sau că, în momentul înfăptuirii crimelor împotriva populaţiei civile româneşti, Kossuth Lajos nu se afla pe frontul din Ungaria sau Transilvania şi, prin urmare, habar nu avea de ce se întâmplă prin părţile respective, sunt infirmate de realităţile istorice care atestă că trupele maghiare au acţionat cu buna ştiinţă a lui Kossuth pentru a-i şterge pe români de pe suprafaţa Transilvaniei.

Şovinismul de care a fost orbit Kossuth Lajos a împiedicat orice încercare de împăcare româno-maghiară şi de unire a forţelor revoluţionare împotriva opresorului comun, respectiv Imperiul habsburgic. Semnificativ în acest sens îl constituie modul formal în care s-au desfăşurat tratativele cu Avram Iancu.

Sunt numeroase dovezi care atestă că trupele maghiare au acţionat cu buna-ştiinţă a lui Kossuth pentru a-i şterge pe români de pe suprafaţa Transilvaniei. Una dintre acestea este şi circulara semnată la 12 iunie 1849, la Abrud, deci cu numai aproape două luni de zile înaintea dezastrului final, de către colonelul baron Kemeny, adresat “Iancului şi gloatei sale valahe”, în care, cu aroganţă nobiliară acesta clama:

“Valahilor! Zilele voastre sunt numărate! În fruntea formidabilei mele oştiri, fortificată în sute de lupte, vom stârpi, până la ultimul vlăstar, pe toţi rebelii aflători sub arme“.

Kossuth nu a recunoscut nici un drept naţiei române şi, de altfel, nici sârbilor, slovacilor şi saşilor, în afara “dreptului” de a se dizolva în naţiunea ungară, de a-şi pierde identitatea naţională:

“Eu niciodată, dar niciodată, sub sfânta coroană maghiară, altă naţiune, sau altă naţiune decât cea maghiară, nu voi recunoaşte. Ştiu că sunt oameni şi rase de oameni, care vorbesc altă limbă, dar mai mult de o naţiune, aici nu este”.

El nu putea să accepte ca sub Sfânta Coroană să existe o altă naţiune decât naţiunea ungară. Cert este că, deşi slovac (în limba slovacă numele lui înseamnă ţap), el s-a considerat după cum a declarat:

“M-am născut ca ungur şi am fost educat ca ungur.”

Elocvente credem că sunt şi cuvintele istoricului evreu de cultură maghiară, Paul Lendvai, trăitor în Austria, inserate, pentru semnificaţia lor aparte, în cartea “Ungurii”, apărută în anul 2001:

“… acest revoluţionar vrăjitor, mult prea plin de el, a fost naţionalistul cel mai dement care a existat vreodată. El a pus popoarele nemaghiare să aleagă: ori supunere totală fără existenţă politică ori exterminarea!“

Bilanţul catastrofal al revoluţiei de la 1848 din Transilvania reprezintă cea mai fidelă imagine a terorii dezlănţuite de unguri împotriva elementului românesc care lupta pentru dreptul sacru al libertăţii naţionale.

Referitor la faptul că unii îl consideră pe Lajos Kossuth drept o personalitate mondială care a fost recunoscută de Congresul American şi primită cu mult entuziasm în America, se poate aprecia faptul că America, deşi o mare democraţie, are şi ea paradoxurile ei. Dar “tribunalele de sânge”, în funcţiune, au funcţionat în Transilvania, şi nu în Statele Unite …!

În faţa refuzului revoluţionarilor unguri conduşi nemijlocit de Kossuth Lajos, de a recunoaşte drepturi egale şi pentru naţiunea română, Nicolae Bălcescu sublinia cu amărăciune:

“Supremaţia cu democraţia nu se pot asocia. Dacă Ungaria vrea să-şi menţină supremaţia, trebuie să rămână aristocratică şi oprimatoare, adică în alianţă cu împăratul; dacă vrea însă să fie democratică, trebuie să întindă mâna celor nouă milioane de români, care toţi sunt democraţi.”

Iar la rândul său, dorind să se explice, eroul de legendă care este Avram Iancu declara: “Noi suntem oamenii libertăţii. Pentru asta ne-am revoltat, pentru asta ne-am vărsat şi suntem hotărâţi a ne vărsa sângele până la ultimul român. “Şi referindu-se la aceeaşi problemă, Avram Iancu scria la 15 iunie 1849 comandantului de brigadă ungur Iosif Simonffi: “

Să credeţi, însă, domnilor, că răscularea noastră nu s-a întâmplat prin amăgirea Austriei (după cum dumneavoastră sunteţi informaţi), ci pre noi ne-au răsculat nerecunoaşterea naţionalităţii politice, tiraniile şi barbariile feudaliştilor şi aristocraţilor transilvani maghiari, pe care poporul în astă epocă nu le-a mai putut suferi şi de care inteligenţa s-a scârbit cu totul; am fost siliţi a rădica arme, a le purta în contra aceluia care mai de aproape ne tirăneşte şi se vede a ne apăsa existenţa politică, despre ce vă va certifica istoria imputând crima cui va fi drept.”

Fapt pentru care, Iosif Simonffi recunoaşte pe bună dreptate:

“Românii şi maghiarii au neapărată trebuinţă de cea mai strânsă frăţie. Numai astfel îşi vor asigura existenţa. Prin urmare, cine seamănă discordie, ură şi produce vărsare de sânge între aceste două naţiuni surori este trădătorul propriei naţiuni.“

Am ţinut să readuc acestea spre ştiinţă celor care, din ignoranţă, din oportunism, din laşitate sau din calcule politice meschine, se prefac azi că nu recunosc despre ce este vorba, atunci când se pomeneşte de Kossuth Lajos şi faptele sale, care, cu câteva zile înainte ca revoluţia să fie înfrântă, a fost nevoit să fugă la Vidin deghizat în valet al unui conte polonez, cu barba şi mustăţile rase, sub numele de Tamás Udvardi.

Sunt adevăruri care trebuie să le audă bine acele persoane care manipulează pe maghiarii trăitori în această ţară, adepţi ai perioadei horthysto-hungariste şi care doresc să atragă în captivitatea istorică pe cetăţenii români de etnie maghiară, oameni cu un deosebit bun-simţ care doresc să convieţuiască în armonie cu noi, românii.

Sunt precizări care se impun în contextul în care unii maghiari din Târgu-Mureş, sub diferite pretexte, pun tot mai presant problema schimbării denumirii străzii Călăraşilor, cu rezonanţă afectivă şi istorică pentru românii mureşeni, în Kossuth Lajos. Oare în recuzita udemeriştilor nu mai există alte personalităţi, din domeniile ştiinţific şi cultural, bunăoară, care să nu irite populaţia românească şi care formează, astăzi, peste jumătate din patrimoniul demografic al municipiului Târgu-Mureş?

Toate câte au fost spuse, fiindcă este de la sine înţeles că o declaraţie politică este limitată de timp, nu epuizează miile de motive şi surse, care atestă acelaşi lucru: Kossuth Lajos este un personaj controversat, care s-a aflat la originea tuturor acţiunilor sângeroase îndreptate împotriva populaţiei româneşti din Transilvania anilor 1848-1849, motiv pentru care este total neindicat ca populaţiei române să i se aducă permanent aminte de o perioadă istorică neagră, în care a suferit nemeritat.

Iar România este, probabil, singurul stat care, prin Guvernul său, a dispus ridicarea pe soclu, pentru a fi veneraţi, a criminalilor cu sabia în mână de pe care curge sânge românesc nevinovat. Acestora nu avem pentru ce să le ridicăm monumente, să le dăm denumiri de străzi … Numai astfel, în timp, putem spera că se vor putea şterge cicatricele rănilor de atunci…

Înainte de a încheia, doresc să reamintesc vorbele transmise de Nicolae Bălcescu lui Kossuth Lajos: “Libertatea voastră este spânzurătoare, drepturile voastre de egalitate înseamnă că popoarele care împart teritoriile cu ungurii, vor trebui să fie absorbite de elementul maghiar”.”, sursa: declarația politică a deputatului Adrian Moisoiu – declaraţie politică intitulată “Străzi şi monumente nedorite”

Articolul Ce a însemnat 15 -17 martie 1848 împotriva românilor? Lajos Kossuth: ’’Libertatea voastră este spânzurătoarea, drepturile voastre de egalitate, înseamnă că popoarele care împart teritoriile cu Ungurii, vor trebui să fie absorbite de elementul maghiar’’ apare prima dată în Glasul.info.

În ordine, cei mai mulți dintre noi am înțeles că trebuie să stăm cuminți în casă, foarte cuminți chiar, astfel încât de-abia să ni se audă respirația si să ne facem bilet de voie și când trecem dintr-o cameră în alta…dar și mai greu înțeleg elogiul adus acestei cumințenii care se face pe toate canalele media.

Triumful stării de plantă este adus la apogeu și făcut ideologie. Vezi tot felul de vedete îmbrăcate ”de casă”, cum stau ele ca niște cățeluși dresați si fac frumos la tv. pentru a da poporului, în fine, fanilor, exemplu!

Unele fac sucuri naturale cu mânuțele lor date cu ojă si după aceea se apucă de gimnastică casnică să ne arate că se poate, dându-ne în general tot felul de sfaturi si exemple că, din nou, se poate, se poate cu ușurință arestul la domiciliu fără ca viața să fie afectată.

Da, viața de plantă nu e afectată, în schimb cea de OM, da. Libertatea nu face genoflexiuni în casă si nu se uită la ”știri” ca la icoană. Libertatea crede numai în Hristos.

Toate aceste vedete joacă în piesa ,,Elogiul cumințeniei” fără poate să-și dea seama, rolul Doinei Cornea de la sfârșitul lui decembrie 1989, când la îndemnul lui Brucan si Ion Iliescu, făcea apel la oameni să stea în casă, căci altfel îi omoară ”teroriștii”.

Studenții din Universitatea București au vrut atunci să organizeze primul miting împotriva regimului bolșevic Iliescu-Brucan-Roman, demersul lor, cu adevărat istoric, neputând fi concretizat din cauza acelui apel difuzat la televiziunea ”română” și ”liberă”.

Paradoxul este ”sublim” și se explică prin manipularea oamenilor de face un ”bine” si de a fi în același timp ”cuminți”, exploatându-se atunci concomitent teama dar si dorința legitimă de pace și de “victorie” a binelui. Aceiași oameni au iesit cu câteva zile înainte, perfect conștienți de pericol, cu piepturile goale în fața gloanțelor biruind groaza, aceiași oameni au stat mai apoi în case de frică că îi omoară teroristii si că destabilizează ”noul” regim, căci Cineva ”de-al lor”, le-a spus asta.

Fiecare perioadă cu ”vedetele” ei, fiecare regim, de fapt același, se ”legitimează” și manipulează, configurează situația și prin ”fanii” poporului, aceștia fiind vectori conștienți sau nu, ai propagării politicii, ideologiei sistemului, mai ales când sunt scoși din joben, în situații de ”criză”, asemenea unor iepuri cu urechile mari cât casa în care trebuie să stăm.

Să stăm cuminți, un termen denaturat de fapt, căci în sensul propriu, el are o conotație total inversă celei pe care ideologia fricii vrea acum să ne-o dea, impună. Filmulețele cu astfel de vedete din tot felul de țări sunt difuzate printr-o comandă unitară în întreaga lume, e plin netul si televiziunile de ele, personal, mă enervează enorm…dar ce să zic, am voie măcar să mă enervez, să exist măcar ca Om, sau trebuie să devin un roboțel ascultător cu un program de ”cumințenie” băgat în creier?

Să stăm așadar în sensul cel adevărat, cu Minte si cuminți în fața lui Hristos, nu în fața dușmanilor Omului, căci Suntem Oameni, nu plante, dar până si plantele au instinctul de a merge după Soare, căci toate pe acest pământ sunt lăsate de Dumnezeu. Sfântul Arhanghel Mihail a Biruit oastea întunericului, Hristos a Înviat, luați aMinte!

Autor: Mihai Tîrnoveanu

Articolul Elogiul ”cumințeniei”: ideologia fricii apare prima dată în Glasul.info.

Alianța pentru Unirea Românilor (A.U.R.) și Alternativa Dreaptă (A.D.) consideră că Ordonanța de Urgență privind alegerile anticipate nu respectă libertatea de asociere politică și egalitatea competitorilor electorali, și cer revizuirea profundă a legislației electorale.

Într-o conferință de presă comună care a avut loc joi, copreședinții A.U.R. George Simion și Claudiu Târziu, împreună cu Valentin Licxandru, președintele A.D. București au criticat proiectul de Ordonanță de Urgență privind alegerile anticipate adoptat de Guvernul Orban.

Valentin Licxandru, președintele Alternativa Dreaptă București, a declarat că „Autoritatea Electorală Permanentă, ca instituție abilitată pentru reglementarea și supravegherea respectării normelor electorale, face jocul celor ce exercită puterea politică, în loc să denunțe ca fiind nedemocratice și inadecvate recentele inițiative ale PNL de modificare ,,din mers” a legislației electorale, prin ordonanțe de urgență”.

Copreședintele A.U.R. George Simion a condamnat faptul că partidele politice parlamentare au modificat legislația electorală în acord cu propriile interese și  că sunt finanțate atât în timpul, cât și în afara campaniei electorale din bugetul de stat, aspect inadmisibil. El a reclamat că în timp ce partidele noi se finanțează din mici cotizații ale membrilor și simpatizanților, partidele parlamentare și-au asigurat fonduri generoase din bugetul de stat.

„Partidele își fac legi, își dau privilegii, sunt singurele care au dreptul să aibă reprezentanți în secțiile de votare. Este o luptă inegală cu acești mastodonți din politica noastră care caută să-și păstreze privilegiile”, a declarat George Simion.

Copreședintele A.U.R. Claudiu Târziu a afirmat, la rândul său, că actuala clasă politică se face vinovată, pe de o parte, de blocarea înnoirii ei, printr-o legislație viciată, și, pe de altă parte, de crearea unei atmosfere de silă și respingere a politicii din partea electoratului, prin prestația ei din ultimele decenii.

„După ce PNL a criticat ani de zile practica PSD lipsită de onoare de a schimba regulile în timpul jocului, în funcție de interesele de moment, când a ajuns la putere, a procedat exact în același fel”, a menționat Claudiu Târziu.

Ordonanța de Urgență privind alegerile anticipate este neconstituțională pentru că restrânge drepturile electorale și ridică bariere administrative în exercitarea dreptului de a candida. Astfel, ordonanța prevede că persoanele care pot strânge semnături sunt doar cele nominalizate de partid. De asemenea, pragurile de semnături rămân inaccesibile pentru forțele politice noi, din afara sistemului sau pentru candidații independenți. Timpul alocat procedurii de strângere de semnături a fost mult redus, ceea ce reprezintă încă un dezavantaj major pentru competitorii politici noi.

Cele două partide conservatoare solicită revizuirea din temelii a legislației electorale și coborârea pragului electoral. În acest sens, cele două partide vor analiza actualul cadru legislativ electoral, inclusiv Legea de finanțare a partidelor politice, și vor propune în spațiul public o serie de măsuri în concordanță cu normele funcționale ale democrației și statului de drept.

Articolul AUR consideră că OUG privind alegerile anticipate nu respectă libertatea de asociere politică și egalitatea competitorilor electorali, și cer revizuirea profundă a legislației electorale apare prima dată în Glasul.info.

(VIDEO) Si la 100 de ani de la Marea Unire românii din Ardeal isi mai cauta inca libertatea!

In cadrul unui protest al comunității româneşti organizat în fata Primariei din Sfântu Gheorghe s-a intonat Imnul National al României, ca semn al nemultumirii românilor fata de masurile discriminatorii ale autoritatilor locale.

Daca este ceva care sa ne revolte cu adevarat la niste cote uriase in aceasta tara, este indiferenta cu care conducerile politice care s-au tot succedat in ultimele trei decenii au tratat comunitatea românilor din Ardeal, si mai ales pe românii abandonati la mila sovinistilor din UDMR, aflati la conducere prin cateva judete din Transilvania.

[alert-warning] Cititi si: PROTEST al comunității româneşti anuntat în fața Primăriei din Sfântu-Gheorghe în zilele de 22 și 23 martie [/alert-warning]

Nu se poate ca in tara in care toate minoritatile se bucura de privilegii aproape de neimaginat prin alte parti ale lumii, cu institutii specializate care sa le apere interesele si sa-i apere de discriminare, tocmai  românii sa fie discriminati, marginalizati si ostracizati chiar pe propriul lor pamant românesc.

Daca este un motiv pe aceasta lume pentru care am iesi pe strazi sa ne strigam nemultumirea si revolta, atunci acesta este! Este absolut revoltatoare nesimtirea clasei politice din România care nu taie acest rau de la radacina, si lasa intregi comunitati de români sa fie batjocorite, discriminate, marginalizate, sau chiar ostracizate!

Articolul (VIDEO) Si la 100 de ani de la Marea Unire românii din Ardeal isi mai cauta inca libertatea! apare prima dată în Glasul.info.

Catalin Berenghi, fost legionar in Legiunea Straina, romanul care se opune cu vehementa construirii unei mega moschei la Bucuresti, autorul a mai multor forme de protest in ultima perioada impotriva acestei intentii a autoritatilor romane de a construi un astfel de lacas de cult in capitala Romaniei, a fost invitat joi, 17 septembrie a.c., la emisiunea “Autostrada unirii” de pe Nasul TV, impreuna cu prietenul sau, Catalin Ioan Gornic. In timpul emisiunii, Catalin Berenghi a declarat ca in serviciile secrete din Romania mai exista putini oameni care apara cu adevarat interesele poporului roman:

“In serviciile secrete (din Romania), din trei oameni doar unul mai apara interesele poporului roman!”, a declarat Catalin Berenghi

Catalin Berenghi: “In serviciile secrete (din Romania), din trei oameni doar unul mai apara interesele poporului roman!”

Tot in aceeasi emisiune de la Nasul TV, Catalin Berenghi si-a exprimat dorinta de a avea o intrevedere sau o audienta la actualul director al Serviciului Roman de Informatii (SRI), domnul Eduard Hellvig:

“Domnule Eduard Hellvig, director al SRI, sper sa va faceti timp sa ne vedem, altfel voi cumpara o pagina in Libertatea, sa va comunic acolo ce doresc sa va spun de 3 saptamani”, a postat de asemenea Catalin Berenghi si pe pagina sa de Facebook

Glasul.info

foto: captura Nasul TV

[tp_product id=”194125119″ feed=”396″]

Articolul Catalin Berenghi: “In serviciile secrete (din Romania), din trei oameni doar unul mai apara interesele poporului roman!” apare prima dată în Glasul.info.