Emil Rebreanu, fratele scriitorului român Liviu Rebreanu, a fost un ofițer român în armata austro-ungară, executat prin spânzurare în timpul Primului Război Mondial, pentru încercarea de trecere la conaționalii săi români.

“Emil Rebreanu a fost încorporat în august 1914. În decursul unui an de luptă, el a fost avansat la gradul de sublocotenent în armata austro-ungară. A luptat pe frontul din Rusia și în Galiția, suferind răni multiple. Rebreanu s-a remarcat, de asemenea, pe frontul italian și a fost decorat cu Medalia de Aur pentru Vitejie…“

Moartea fratelui său Emil l-a făcut pe scriitorul român Liviu Rebreanu să scrie romanul “Pădurea spânzuraților”, în care personajul principal Apostol Bologa este inspirat de Emil Rebreanu.

La 1 octombrie 1921 osemintele sublocotenentului Emil Rebreanu sunt reînhumate în cimitirul comunei Palanca, în județul Bacău. La doar un an distanță, Liviu Rebreanu publică romanul “Pădurea spânzuraților” la Editura Cartea Românească din București.

[one_half]

Padurea spanzuratilor – Liviu Rebreanu

[/one_half]

În octombrie 1921, scriitorul Liviu Rebreanu a fost prezent la deshumarea fratelui său și reînhumarea sa în cimitirul comunei Palanca, în județul Bacău, pe pământul vechiului Regat Român, așa cum acesta a solicitat înainte de a fi executat de către austro-ungari.

La granița dintre localitățile Ghimeș-Făget și Palanca din județul Bacău, în apropierea locului unde se crede că ar fi fost spânzurat, în anul 2012 s-a ridicat în memoria lui Emil Rebreanu un monument de patru metri înălțime, confecționat din piatră și bronz, pe o parte aflându-se efigia sa, în timp ce pe cealaltă e reprezentat Sfântul Gheorghe.

Mormântul sublocotenentului Emil Rebreanu din comuna Palanca, județul Bacău, se află în cel mai înalt loc al unei coline de unde se poate vedea drumul ce leagă județul Bacău de județul Harghita. Pe lespedea mormântului său stă scris următorul mesaj:

“Nu știu cum se va întoarce lumea după război, dar dacă nu voi pierde nimic din ce simt că este în mine, voi ajunge departe”.

fragment dintr-o scrisoare adresată de Emil Rebreanu fratelui său, Liviu Rebreanu

Cartea lui Liviu Rebreanu, “Pădurea spânzuraților”, avea să inspire și cinematografia românească, care a dedicat un film poveștii tragice a fratelui său.

Articolul 14 Mai 1917 – A fost spânzurat de către unguri sublocotenentul Emil Rebreanu pentru că a vrut să treacă în rândul Armatei Române să lupte pentru întregirea neamului apare prima dată în Glasul.info.

“Pentru cine nu mai știe, și sunt mulți, mulți, Liviu Rebreanu este unul dintre cei mai mari romancieri români, pentru unii critici cel mai mare, autorul Răscoalei și Ion. A scris Rebreanu și o nuvelă mică, minunată, ”Proștii”, cu o poveste simplă, tragică – o puteți citi cu ușurință în 5 minute pe google, v-o recomand. Niște țărani nevoiași, Nicolae Tabără cu ”feciorul și baba” vor să meargă și ei cu trenul de la Năsăud la Salva. Se scoală cu noaptea-n cap, ajung primii în gară, cu mult înainte de venirea trenului, dar nu știu să-și ia bilete la timp și, când vine trenul, deși își iau biletele înjurați și în grabă, nu nimeresc vagonul, primesc bătaie de la conductor și-l pierd, cu bilete plătite cu tot.

În toată povestea țăranii noștri zic despre ei înșiși că ”suntem proști”, umili, implorând pe oricine să le spună cum să-și ia biletele și să urce în tren. Și chiar sunt luați de proști și batjocoriți ca niște animale. Țăranii noștri nu erau, însă, deloc proști, ci numai rușinoși și timizi, oameni de la țară simpli care cereau o îndrumare să folosească și ei trenul, minunea de-atunci a tehnologiei. Proști, însă, că, la final, chiar au pierdut trenul, facându-i pe plac conductorului care s-a bucurat mult să-i umilească.

[one_half]

Golanii. Nuvele * Proștii

[/one_half]

Așa și poporul român. Când a venit trenul cu UE, poporul a cerut politicienilor să se urce și el, dar politicienii l-au îmbrâncit afară din tren, urcându-se numai ei și țiitoarele. Acum, când vine schimbarea și se apropie un alt tren, toată lumea se pregătește, investește, dă din coate să-și facă rând în marea gară care a devenit omenirea. Numai guvernul nostru, probabil singurul din lume, se pregătește de zor să pierdem trenul din nou, cu Orban care zice că coronavirsul e ”un dușman invizibil și imprevizibil”, când toată lumea îl și vede și știe deja ce e-n stare să facă, doar Orban, nu.

Câteva vorbe din ”Proștii” lui Rebreanu: ”- Unde mergeți, proștilor? răcni conductorul către țăranii care alergau zăpăciți în sus și în jos, neștiind unde să se urce. Nu acolo, mă! Mai la vale, prostule, mai la vale-s vagoanele pentru boi! Conductorul striga și zâmbea mulțumit în sine că a spus o glumă minunată. Când și când, arunca priviri pline de înțeles unui domn bondoc, care se uita la dânsul și-l asculta cu un surăs de admirație pe buze….”, a scris Aurelian Pavelescu pe facebook

Articolul ”PROȘTII” de Liviu Rebreanu și… Ludovic Orban și ai lui apare prima dată în Glasul.info.