Drumul torțelor de la Dărmănești până la Valea Uzului

Ce durere poate fi mai mare pentru un popor decât aceea de a nu fi lăsat să aprindă nici măcar o lumânare la căpătâiul eroilor neamului? Și asta chiar în propria Țară, pe pământ românesc? Dar iată că prin Calea Neamului, s-a reușit ca la căpătâiul eroilor neamului românesc să se aprindă nu doar lumânări ci și torțe: mai exact 150 de torțe, purtate de niște bravi români pentru care conștiința națională este încă trează și demnă.

Cel mai impresionant pe 25 octombrie la Valea Uzului a fost numărul mare de bătrâni și copii, semn că există totuși o continuitate a sentimentului patriotic la români, în ciuda a ceea ce ni se inoculează zilnic pe toate canalele media.

Am fost acolo, de la început și până la sfârșit, urmărind cum torțele își făceau cale către înălțimile Văii Uzului și prinzând viață în mâinile unor români inimoși, cu dragoste de neam și de țară, cu recunoștință în suflete pentru eroismul înaintașilor noștri.

Deși vineri seara ne-a prins întunericul în cimitir, nu era însă întuneric și în sufletele noastre, ci doar o nedisimulată bucurie, pentru că a fost luminată chiar numai și pentru câteva ore, brazda aceea îngustă plină de cruci românești.

Nădăjduim ca Valea Uzului să devină un fenomen, un loc de pelerinaj al românismului unde este cinstit eroismul neamului nostru, așa cum sunt și cele de la Mărășești, Mărăști, Oituz, Dealul Coșna, etc

Galerie Foto:

[envira-gallery id=”104119″]

Articolul 150 de torțe și-au făcut drum spre Cimitirul de la Valea Uzului, aducând lumină brazdei înguste de cruci românești apare prima dată în Glasul.info.

Dispută ideologică între Cioloș și Tăriceanu: “De unde propuneți să luăm lumină? De la nimeni, ci ar trebui să înțelegem care este interesul legitim al României!”

Dovada că în politica românească avem de a face cu o acută criză identitară și ideologică este oferită recent de către un schimb de replici între fostul premier tehnocrat Dacian Cioloș și președintele Senatului Călin Popescu-Tăriceanu.

În epoca pupincurismului multilateral dezvoltat față de către diverși licurici, (n.r. mai mari sau mici, mai apropiați sau mai îndepărtați de România atât în plan geografic, ideologic și geopolitic ) din partea clasei politice “românești”, e oarecum surprinzător să auzi un politician român care să spună că nu ar trebui să luăm lumină de la nimeni, “ci ar trebui să înțelegem care este interesul legitim al României”.

[alert-success]

“Dacian Cioloș mă întreba retoric: ”de unde propuneți să luăm lumină?”, dovedind că din păcate nu a depășit încă mentalitatea celor care vorbeau despre ”licuricii”… mari și mici.

Răspunsul este simplu: de la nimeni, ci ar trebui să înțelegem care este interesul legitim al României și cum să îl urmăm cu demnitate și curaj.

Imaginați-vă ce s-ar fi întâmplat dacă președintele Emmanuel Macron sau cancelarul Angela Merkel ar gândi în aceiași termeni ”de la cine luăm lumină”. Nu au făcut-o și de aceea Franța sau Germania au anunțat recent îngrijorările pe care le au referitor la decizia anunțată de președintele Trump în problema Iranului.“, a scris pe facebook Călin Popescu-Tăriceanu

[/alert-success]

[alert-announce]

Nota noastră: despre Dacian Cioloș știm bine în jurul căror lumini adoră el să facă spirale, ca insectele atrase la lăsarea întunericului de lumina unui simplu bec electric… Încă de pe vremea așa zisei tehocrații impuse samavolnic în România ne-a dat mostre suficiente față de care gen de lumină este atras el și ciracii săi.

[/alert-announce]

Articolul Dispută ideologică între Cioloș și Tăriceanu: “De unde propuneți să luăm lumină? De la nimeni, ci ar trebui să înțelegem care este interesul legitim al României!” apare prima dată în Glasul.info.

Ne întoarcem la Vârghiș și la Doboșeni, la bisericile din Covasna ce strigă după lumină, în Duminica Ortodoxiei, 25 februarie

Cine vrea să vină să-mi dea de știre. Va fi frig cu vânt si un pustiu amar, dar ne întoarcem pentru clopotul de la Herculian, pentru icoanele lăsate anul trecut de copii în ruinele Doboșenilor, pentru un preot si trei ortodocși, pentru un singur copil care mai vorbește în limba română, pentru o flacără ce nu moare, pentru o Sfântă Liturghie, să ne rugăm pentru Lumina Ortodoxiei acolo unde este apus și noapte.

Unde este cel mai greu. Acolo unde maghiarizarea românilor și-a spus cel mai puternic cuvântul. Acolo unde Piatra Ortodoxiei s-a vrut a fi pulbere risipită de vânt, uitându-se că vântul bate dinspre morminte…
Nu vom fi mulți ca în octombrie anul trecut, poate doar o mână de oameni.

Atâți cât vom fi, vom intra pe ușa bisericilor, vom trăi Sfânta Liturghie, vom lăsa un pomelnic cu un ajutor pentru biserică si părintele Vasile care e singur singurel în acele locuri și zic eu că astfel ne vom face cât de cât datoria de creștin-ortodocși si de români, în Duminica Ortodoxiei.

Piatra, piatră va rămâne.
Doamne ajută!

Autor/Foto: Mihai Tîrnoveanu 

Articolul Ne întoarcem la Vârghiș și la Doboșeni, la bisericile din Covasna ce strigă după lumină, în Duminica Ortodoxiei, 25 februarie apare prima dată în Glasul.info.

Pe când în întunecata Slavonie-tătărască lumina venea de la Iași

După căderea Bizanțului, timp de 250 de ani, lumina la ruși venea de la Iași.După stingerea focarelor de cultură sud-slave și căderea Bizanțului, Roma, a treia, se mută în țările române. În timp ce moscoviții se eliberau de sub poloni și lituani, prințul Moldovei, Vasile Vodă Lupu (1634-1653) era stăpânul patriarhiilor răsăritene, era un adevărat împărat bizantin, căruia i se supuneau patriarhii.

Vasile Vodă își asumă administrația financiară a Bisericii răsăritene, complet decăzută și insolvabilă, cerând în schimb să fie urmat și să dețină controlul, astfel: episcopii au trebuit să plece din Constantinopol, unde se ocupau numai cu trădări și vânzări, la eparhiile lor; noul impozit individual – zetia, adăugat vechiului impozit, nu va mai fi cerut și nici alt impozit colectiv nu va mai fi impus; gestiunea patriarhului va fi verificată de o comisie, schimbată anual; capii eparhiilor nu vor mai fi numiți pe calea simoniei. În schimb, el va plătii datoriile istorice și curente ale Bisericii orientale. Ce urmează după, e uluitor: Petru Movilă, Milescu, Dosoftei relochează Bizanțul:

Sinodul bisericii răsăritene de la Iași aprobă „Mărturisirea ortodoxă” a mitropolitului Kievului Petru Movilă (1633-1646), care devine operă normativă pentru toată ortodoxia. În 1645 „Mărturisirea ortodoxă” a fost tradusă și în rusă de autor. Peste ani, învățatul rus Venelin: „Se pune întrebarea care din cei doi bărbați cu numele de Petru este reformatorul îndrăzneț al imperiului rusesc și căruia prin urmare i se cuvine titlu istoric de Mare: Petru împăratul Rusiei sau Petru Movilă”. În dogmatica creștină era important să știi dacă în taina comuninecăturii este prezent sau nu spiritul Mântuitorului.

Nicolae Milescu (1637-1708) „ia parte” la disputa, din occident, dintre jansenism și calvinism, în privința chestiunii transsubstanțierii prin lucrarea Enchiridion sive Stella Orientalis Occidentali splendens, id est sensus Ecclesiae Orientalis, scilicet graece de transsubstantione Corporis Domini, aliisque controversial… scrisă în greacă și latină. Titlu este edificator: Carte mică sau Steaua Răsăritului strălucind în Apus adică părerea Bisericii răsăritene despre prefacerea Trupului Domnului şi despre alte controverse…). Lucrarea i-a fost cerută de către ambasadorul Franței în Suedia și a fost publicată în latină, la Paris în 1669, în volumul întitulat La perpetuite de la foi de I’EgIise catholique touchant I’Eucharistie.

Ucrainienii deși ortodocși se alăturaseră punctului de vedere reformat în problema transsubstanțierii. Biserica rusă, mai lăturalnică, era și ea în confuzie, căci avea la bază texte slavone foarte vechi, traduse greșit de la început. Rascolnicii erau împotriva curentului corector al patriarhului Nikon al Moscovei(1652-1666).

Aici intervine marele Dosofteiu, care tradusese din originalele grecești în rusește: Sf. Simion al Salonicului despre transsubstanțierea Sântelor Daruri, Orânduielile Sf.Apostoli ș.a.. Pe când patriarhul Moscovei, Ioachim, se pregătea să arunce anatema asupra Kievului, Dosofteiu îl lămurește pe mitropolitul Kievului asupra erorii în care căzuse și înlătură ruptura.

Octavian Căpățină
Referință: Nicolae Cartojan, Istoria literaturii românești vechi.

Articolul Pe când în întunecata Slavonie-tătărască lumina venea de la Iași apare prima dată în Glasul.info.

Lumina vine de la Rasarit, printre gloante si sange, dar totusi vine ! Multi inca nu au uitat marturiile cutremuratoare despre sovieticii care ne-au omorat, batut, umilit si deportat bunicii. Acum uriasul cu picioare de lut s-a pus din nou in miscare, in cautare de sange, in cautare de moarte.

Nasterea URSS-ului a insemnat pentru aproape jumatate din planeta cea mai mare tragedie a secolului trecut. Sub gheata sovieticilor au sfarsit popoare intregi, schilodite social, politic si cultural, deportate, deznationalizate si mancurtizate.

Romanii inca isi mai amintesc profetia cutremuratoare a Sfantului Mitropolit Varlaam cu referire la soarta Moldovei lui Stefan care “va fi rupta si impartita dupa bunul gust al puterii de la Rasarit, prin sfaturi marsave si ticaloase”.

Lumina vine de la Rasarit printre gloante, sange si zambete protocolare

Apoi, ca “o hiara rosie cu multe capete va inghiti intreaga Europa crestina, iar oamenii se vor salbatici mai rau ca fiarele.” Prin “hiara rosie” intelegem usor ca este vorba de fiara rosie reprezentata de comunismul salbatic care s-a concretizat cu milioane si milioane de morti in secolul trecut.

Acum aceasta fiara poate nu mai este rosie , poate si-a mai schimbat blana , poate si-a dus blana la vopsit, dar ursul, ursul care zace in blana este tot dornic de sange si de moarte.

Articolul Lumina vine de la Rasarit printre gloante, sange si zambete protocolare apare prima dată în Glasul.info.