După ce a pierdut mai multe lupte și bătălii cu armata imperială austriacă susţinută și de miliţiile româneşti (n.r. alcătuită preponderent din țărani neinstruiți pentru luptă, înarmați în grabă cu lănci, coase, topoare și alte arme în albe, în special ce aveau prin gospodării), generalul Jozef Bem (n.r. Józef Zachariasz Bem, de origine poloneză) a evitat confruntările directe cu imperialii până la podul de la Simeria.

Pe 4 februarie 1849, trupele maghiare suferiseră o înfrângere usturătoare la Ocna Sibiului, în faţa trupelor austriece, susţinute de miliţiile româneşti și de trupele ţariste ruseşti.

“O luptă de mică amploare a avut loc la Orăştie pe 7 februarie (n.r. 1849), unde pe generalul Bem il nimeri un glonţ de puşcă in mâna dreaptă şi-i rupse degetul mijlociu. Generalul Bem a fost nevoit să se ducă la Deva pentru tratarea braţului drept”.

Referindu-se la importanța strategică a podului de la Simeria, generalul Bem a spus în timpul luptei următoarele cuvinte:

 “ori recuceresc podul, ori mor. … Dacă pierdem podul, pierdem Ardealul”

generalul Jozef Bem

Podul de la Simeria de peste râul Strei era un pod de lemn, lung de circa 35 de metri, însă în ciuda înfățișării sale modeste era considerat un pod de o importanță strategică deosebită, deoarece cine deținea controlul asupra podului deținea și controlul asupra deplasării trupelor dintre Transilvania înspre Ungaria și viceversa.

Deși în cadrul acestei bătălii ungurii au pierdut din disperarea lor de a putea controla podul cam la fel de mulți oameni precum și în tabăra cealaltă, undeva între 600 şi 700 oameni, morţi şi răniţi în rândul ungurilor, comparativ deci cu 210 morţi și 381 răniţi în rândul austriecilor, ungurii au considerat Bătălia de la Simeria ca fiind una dintre marile lor victorii strategice în cadrul războiului din 1849.

Aliati incompatibili – Romania, Finlanda, Ungaria si al Treilea Reich

Ajutați de trupele rusești și de miliţiile româneşti, austriecii reușesc să revină decisiv împotriva rebelilor maghiari, generalul Bem fiind înfrânt pe 31 iulie 1849 în bătălia de la Albești, lângă Sighișoara, iar mai apoi pe 9 august 1849, la bătălia de la sud de Timișoara. În vreme ce comandanții trupelor revoluționare au fost judecați și executați pentru înaltă trădare (n.r. vezi “Cei 13 de la Arad”), Józef Bem a fugit în Imperiul Otoman, unde s-a convertit la islam și a devenit înalt funcționar sub numele de Amurat Pașa.

Așa s-a încheiat pofta Ungariei nu doar de a deveni indepedentă, ci și de a pune mâna simultan pe Transilvania. Din păcate în cadrul acestei așa zise revoluții sau “luptă pentru independență”, 40.000 de români și-au găsit moartea în focul revoluției maghiare, iar peste 300 de localități românești au fost rase de pe fața pământului…

Articolul La 9 februarie 1849 a avut loc Bătălia de la Simeria între trupele austriece susţinute de miliţiile româneşti şi trupele maghiare apare prima dată în Glasul.info.

Nod în papură după omagierea criminalilor de război Wass Albert şi Nyro Jozsef la Zilele Bisericii Sfântul Mihail din Cluj-Napoca. Ce faci când ești prins cu mâța în sac, când ești prins făcând apologia unor criminali de război, vinovați de orori și abominații de neînchipuit pe teritoriul Transilvaniei? Păi te gândești să dregi busuiocul, că tot s-a întâmplat această grozăvie chiar după oficierea liturghiei de la Biserica „Sf. Mihail” din Cluj-Napoca, aruncând la rândul tău cu diverse acuzații înspre alții.

“Zilele Bisericii Sfântul Mihail, „vegheate’’ de Wass Albert şi Nyro Jozsef”, scrie ziarulfaclia.ro

Deși te-ai înhămat la omagierea a doi criminali de război, tot tu trebuie să te victimizezi pe principiul că tot cea mai bună apărare este … atacul. La câteva zile după incident aflăm cu stupoare că omagierea criminalilor de război maghiari a fost tulburată de volumul muzicii folclorice românești la Cluj-Napoca?

Din presa de limbă maghiară aflăm nici mai mult nici mai puțin decât că maghiarii au fost deranjați la Zilele Bisericii Sfântul Mihail din Cluj-Napoca de “muzica românească infiltrată în piața centrală a orașului?”, în ciuda faptului că primăria promisese că nimic nu va tulbura liturghia la Zilele Clujului și că în România este “o crimă” să deranjezi ceremoniile religioase.

“In ciuda promisiunii Primariei de a respecta solemnitatea sarbatoarei hramului bisericii Sfantului Mihail, in timpul slujbei se desfasasura un concert la volum maxim pe scena din Piata Unirii. Vreau sa cred, ca nu asta se intelege prin multiculturalism la Cluj!”, a scris pe facebook Gergely Balázs, consilier local din Cluj-Napoca

Și uite așa, în loc să se mai vorbească despre omagierea criminalilor de război maghiari, tulburată de volumul muzicii folclorice românești la Cluj-Napoca, se va vorbi despre cum folclorul românesc “se infiltrează” în piața centrală a orașului, stricând Feng Shui-ul multiculturalismului la Cluj-Napoca.

Articolul Omagierea criminalilor de război maghiari, tulburată de volumul muzicii folclorice românești la Cluj-Napoca apare prima dată în Glasul.info.

Pe data de 25 iunie 2019, potrivit liderului PPMT Csomortányi István, va avea loc în Piaţa Unirii din Oradea un miting al maghiarilor prin care să fie presat primarul municipiului Oradea pentru a edifica o statuie ecvestră a regelui Sfântul Ladislau.

„Este o doleanţă simplă şi mai veche a comunităţii maghiare, care reprezintă circa 25% din populaţia urbei. (..)Nu comentăm, dar dorim şi noi un simbol al prezenţei comunităţii maghiare în oraş, tot aşa, în Piaţa Unirii.(…)Noi cerem o singură statuie şi credem că nu poate să reprezinte o problemă nici persoana pentru care dorim statuia. Este un act de normalitate pentru ca întemeietorul oraşului să aibă un simbol în centrul oraşului”, a declarat Csomortányi István potrivit evz.ro

Încurajați de antiromânismul “preamarelui” Bolovan de la Oradea, extremiștii maghiari au pus în scenă tot mai numeroase evenimente și solicitări de a li se ridica / amplasa în Piața Unirii din Oradea o statului a regelui Ladislau I al Ungariei ( n.r. Ladislau cel Sfânt ).

Așa cum noi am mai scris în mai multe rânduri, prin mutarea statuii lui Mihai Viteazul, Bolojan a dezlănțuit la Oradea o solicitare agresivă: amplasarea lui Ladislau I al Ungariei în Piața Unirii (vezi aici).

Solicitarea amplasării regelui Ladislau I al Ungariei, cunoscut și sub numele de Ladislau cel Sfânt (n.r. Szent László în limba maghiară), nu este o mare surpriză. Surpriza este modul în care este făcută această solicitare din partea extremiștilor de la PPMT: printr-un soi de ultimatum prin care anunță un lanț uman în jurul Primăriei Oradea pentru a le fi satisfăcută cererea. (vezi aici).

Galerie Foto:

Articolul Bolovanul antiromân de la Oradea este presat prin miting de către maghiari pentru a ridica o statuie a regelui Ladislau I al Ungariei apare prima dată în Glasul.info.

Puțini dintre românii care l-au votat pe Iohannis cunosc alianțele sale politice și cam cât de patriot este acesta, sau de câte compromisuri și concesii este capabil pentru a avea din nou … “Guvernul meu”. Aducându-și probabil aminte de mai vechile alianțe, președintele Klaus Iohannis s-a gândit să le facă din nou maghiarilor ochi dulci cu prilejul celui de-al XIV-lea Congres al UDMR.

Klaus Iohannis le-a sugerat celor din UDMR “să se alăture efortului comun de a apăra și a consolida democrația liberală“.

” (…)Este incontestabil rolul UDMR în democratizarea României, ca societate deschisă, care încurajează reprezentarea minorităților, inclusiv la cel mai înalt nivel politic. Dar tocmai această moștenire obligă Uniunea la o responsabilitate cu atât mai mare în prezent. Ceea ce ne arată istoria UDMR pe scena noastră politică este că cele mai semnificative progrese se fac atunci când sunt ascultate toate vocile, când există dialog pentru a găsi soluții benefice pentru toți.

(..)Mi-aș fi dorit ca toate formațiunile politice din România care vor intra în curând în campania pentru europarlamentare să susțină consolidarea proiectului european, și să promoveze valorile care stau la temelia acestuia: libertatea, toleranța, independența justiției, statul de drept, pluralismul, transparența, buna guvernare. Constatăm, din păcate, că unii fac tot posibilul pentru a se îndepărta de aceste valori.

România nu își poate însă permite să devieze de la parcursul său și profit de această ocazie pentru a invita Uniunea Democrată a Maghiarilor din România să se alăture efortului comun de a apăra și a consolida democrația liberală din țara noastră.”, se arată în mesajul transmis de către președintele Klaus Iohannis cu prilejul celui de-al XIV-lea Congres al UDMR

Articolul Iohannis le face iar ochi dulci maghiarilor: “UDMR să se alăture efortului comun de a apăra și a consolida democrația liberală” apare prima dată în Glasul.info.

Pagina de facebook a lui Kelemen Hunor a fost luată cu asalt de maghiari care spun că UDMR este curva partidelor aflate la guvernare!

După eșecul moțiunii de cenzură a opoziției din Parlamentul României, în mod foarte surprinzător, numeroși maghiari au intrat pe pagina de facebook a lui Kelemen Hunor pentru a critica poziția UDMR-ului față de actuala guvernare.

Ultima postare a lui Kelemen Hunor a provocat un val de comentarii extrem de acide la adresa UMDR, culminând cu invective precum că această formațiune n-ar fi altceva decât o unealtă folosită de partidele aflate la guvernare. Pe rețelele de socializare s-a viralizat însă o imagine în care era scris în limba maghiară că UDMR este curva celor de la PSD.

Printre comentariile postate de către maghiari pe pagina de facebook a lui Kelemen Hunor se regăsesc chiar și avertizări că UDMR își va pierde până și puținul electorat care le-a mai rămas în ultima vreme.

Astfel de declarații nu sunt o noutate pentru noi, dar totuși ridică noi semne de întrebare cu privire la modul în care UDMR a reușit să strângă suficiente voturi pentru a intra în Parlamentul României.

Dacă nici măcar maghiarii nu mai votează cu UDMR, atunci de unde au obținut UDMR-iștii voturile necesare pentru a putea fi prezenți ca grup parlamentar în Parlamentul României? Asta dacă le-au mai obținut, sau se adeveresc spusele lui Vadim Tudor cu privire la o așa zisă “necesitate” de a avea cu orice preț UDMR-ul prezent în Parlamentul României, chiar și fără să îndeplinească procentul minim de 5% pentru a putea intra în Parlament.

Articolul Pagina de facebook a lui Kelemen Hunor a fost luată cu asalt de maghiari care spun că UDMR este curva partidelor aflate la guvernare! apare prima dată în Glasul.info.

Unde sunt acum nenumaratele minoritati care traiau candva in Ungaria?Incepand imediat de dupa 1990, am fost asaltati constant de catre pretentiile iredentiste si de catre plansul de lebada al formatiunilor extremiste maghiare, care au bocit fara incetare Trianonul si au cerut pentru minoritati (n.r. in mod special pentru cea maghiara) drepturi si privilegii practic nemaintalnite niciunde in tarile democrate ale lumii. Ca atare, Romania a fost data adeseori pe plan international drept unul dintre cele mai fericite exemple de buna convietuire intre diverse minoritati si etnii conlocuitoare. Acest aspect nu poate decat sa ne bucure, insa stim cu totii ca pretentiile si uneori chiar obraznicia si dispretul fata de autoritatea si statalitatea Romaniei trece uneori de cel mai elementar bun simt al unui cetatean roman.

In Ungaria existau la inceputul secolului al XVIII-lea numeroase minoritati etnice: germani, slovaci,rusini, sarbi, romani, croati, aromani, iași (n.r. in maghiara jászok), secui, evrei, tigani, etc. Odata cu instaurarea dualismului austro-ungar, autoritatile maghiare au inceput un sistematic si amplu proces de asimilare si maghiarizare a tututor acestor minoritati care la acel moment insumau mai mult decat toata populatia de origine maghiara. Rezultatul implementarii acestei politici “de stat” a fost unul de-a dreptul dezastruos pentru viata culturala a minoritatilor nationale, un adevarat genocid etnic si cultural. De fapt, acest proces continua in Ungaria pana si acum in zilele noastre, la inceput de secol XXI, fiind in continuare politica de stat.

Unde au disparut romanii din Ungaria?

Ungaria avea un milion de vlahi in sec. XIX. Azi ar trebui sa aiba 2-3 milioane de cetațeni cu radacini romanești, din pacate maghiarizați – Adica vreo 25% din populația actuala a Ungariei.

Așa cum spuneam și cu o alta ocazie, cea mai mare parte a populatiei Ungariei de astazi nu este formata din unguri, adica din urmasii lui Arpad, cel care a venit in Europa in secolul IX, ci din romani, slavi, germani si alte neamuri maghiarizate, care si-au pierdut identitatea. Ce tragedie!!! Si acest lucru reiese clar din dovezile istorice, multe dintre acestea oferite chiar de unguri.

Baronul Miklós Wesselényi, despre populația valahă din Ungaria și Țările Românești:

Note:

[1] adevaruldespredaci.ro

Articolul Unde sunt acum nenumaratele minoritati care traiau candva in Ungaria? apare prima dată în Glasul.info.

Aerul rece al serii de toamna starni un freamat printre studenti, si mai toti isi incheiara camasile albe la gat. Eram cu totii in jur de doua sute; ne aflam in orasul Covasna. Pe strada principala nu era tipenie de om, in schimb de la ferestre se puteau ghici puzderie de ochi curiosi: nu mai vazusera cred niciodata asa de multi români la un loc in centrul orasului lor.

“Ce naiba aveti voi acolo la Targu Mures cu ungurii? Aici am intalnit vreo doi de gasca, razi cu ei de te prapadesti, si au si palinca buna”, imi spuse la telefon in urma cu doua luni un coleg de la Liga Studentilor din Constanta. Marius il chema.

Asa ne-a venit ideea organizarii unei intrunirii a Ligii in zona Harghita-Covasna. Multi din tara nu prea stiau realitatile de acolo, iar suferinta românilor din acel areal fusese mult demonetizata de canalele mass-media, asa ca, un contact direct cu acel pamant si suflet romanesc greu incercat era mai mult decat binevenit.Tinerii adunati acolo, la inceput galagiosi, pusi pe distractie si voie buna, isi schimbara repede sentimentele.

Inimile lor de români atingeau parca cu mana o rana vie, care brusc a devenit brusc si a lor. Au cunoscut tarani de-ai nostri cu lacrimi de deznadejde si parasire in ochi, au atins mainile crapate de munca ale Inaltpreasfintitului Ioan Selejan, maini fauritoare de biserica româneasca si pastratoare de Neam, au inalnit alti tineri români, multi dintre ei resemnati, deznadajduiti, care nu-si puteau gasi usor o slujba la ei acasa, fara sa fie nevoiti sa invete o limba straina…la ei in tara.

Au vazut tinere românce frumoase cu licariri triste in priviri, femei batrane pe al caror chip era intiparita suferinta amintirii uciderii barbatilor lor de catre trupele maghiare in anii 40, paduri rapuse de noii grofi, munti cumparati pe forinti si guverne “românesti” prea grabnic tradatoare.

Prietenul meu de lupta romaneasca, Florin Palas, a dat la un moment dat tonul vuietului ce avea sa urmeze: incepuseram a canta, si ca un val ce starneste alt val, grupul de studenti se dezlantui intr-un “Desteapta-te. Române” tulburator. Ecoul glasurilor se izbea ca un ciocan de peretii ostili ai blocurilor de un cenusiu sinistru. A urmat mai apoi “Treceti batalioane române Carpatii” si “Duhul lui Iancu”.

Inceputul noptii in Covasna incepu sa semene cu un rasarit; anumite lumini izvorate din taina se aprinsesera la ferestre si ochii nostri incepura sa vada mici lumanari ce arginteau drapeluri nationale puse in geam. In cantecul nostru pulsa incandescent si sangele acelor români de acolo, din spatele ferestrelor deschise spre noi, studentii care, impinsi de un resort nevazut, am crezut de cuviinta ca este bine sa sarutam mana pamantului din Ardeal. Iancu Avram isi revarsa peste asfintitul devenit rasarit fluierul dumnezeiesc din munti …românii din Covasna nu mai erau singuri.

M-am uitat peste umar; Marius plangea.

Autor: Mihai Tirnoveanu

[tp_product id=”198694228″ feed=”396″]

Articolul Suferinta romanilor din Harghita si Covasna, o rana vie care inca ne apasa sufletele apare prima dată în Glasul.info.

Prin librariile americane : Despre deportarea evreilor maghiari din Transilvania de Nord

Soarta evreilor maghiari din Transilvania a fost diferita functie de unde i-a prins Dictatul de la Viena. Cei care au ramas in Transilvania de Sud, sub administratia romaneasca nu au fost deportati, supravietuind razboiului. Evreii din Transilvania de Nord, aflata sub administratia maghiara au fost deportati in totalitate in lagarul de exterminare de la Auschwitz, in primavara lui 1944, supravietuind foarte putini. Am folosit termenul de evrei maghiari din Transilvania, pentru ca desi au devenit cetateni romani după unirea Transilvaniei cu Vechiul Regat, ei s-au considerat evrei maghiari.

In 1940, bucuria evreilor din Transilvania de Nord-Vest le-a fost de rau augur! Despre deportarea evreilor maghiari din Transilvania de Nord

Pentru a afla cum a fost pregatita deportarea si cum a decurs , vom apela la amintirile unor supravietuitori sau la jurnalele ramase de la cei care au pierit.

Eva Heyman avea 13 ani în 1944 si locuia in Oradea ( Várad in jurnal ), aflata sub administratia maghiara. Ea a tinut un jurnal care a fost descris in lucrarea “Five Diaries of Teenagers who Died in the Holocaust “, autor Jacob Boas, prefata Patricia C. McKissack ed. Scholastic, 1995. Si-a inceput jurnalul in 13 februarie 1944, la cea de-a treisprezecea aniversare, cu amintiri din trecut.

Referindu-se la ambianta in care a crescut Eva in Oradea, autorul arata ca unul din cinci locuitori era evreu si ca :

“Marea majoritate a acestor 20 000 de evrei se identificau cu maghiarii in cultura si limba.”( pag.116 ).

Este dat ca exemplu, bunicul Evei, din partea mamei, Dr. Reszö Rácz , un farmacist prosper. Dupa unirea Transilvaniei cu Patria Mama, din 1918, Dr. Rácz, ca si multi alti evrei din Oradea au sustinut cauza maghiara, luptand pentru drepturile minoritatii maghiare si sperand ca regiunea va reveni din nou sub maghiari.

In 1940 visul lui s-a implinit. Eva isi aminteste de intrarea maghiarilor în Oradea, in 1940, dupa Dictatul de la Viena. Farmacia bunicului ei era pe strada principala, pe colt. Era o zi insorita, frumoasa, iar regentul Miclós Horthy trecea pe un cal alb aclamat de multimea care jubila aliniata de o parte si alta a strazii. Eva privea procesiunea de la geamul farmaciei, cand din spate o aude pe mama ei spunand ca pe vremea cand era mica, Horthy a omorat evrei la lacul Balaton.

Eva isi aminteşte, de asemenea cum a fost luata farmacia bunicului dupa venirea ungurilor. Intr-o zi Dr. Rácz este chemat la primarie si anuntat ca trebuie sa renunte la farmacie pentru ca este “un om care nu inspira incredere iubit de romani ( l-au lasat sa prospere , n.n ) si evreu “ ( pag.117 ). Totusi, dupa doua luni isi reia afacerea, datorita interventiilor facute de fiica sa Agnes, mama Evei, care divortase si se maritase cu un scriitor maghiar, unchiul Bela in jurnal. Atat mama Evei cat si tatal ei vitreg erau socialisti.

Familia Evei o ducea bine. Tatal ei, Bela Heyman era un arhitect, dintr-o familie bogata care avea un hotel, un cinematograf, magazine si mai multe apartamente.

Jurnalul propriu – zis al Evei Heyman a fost publicat în “Children in the Holocaust and World War II . Their Secret Diaries “, editor Laurel Holliday, editura Pocket Books, 1995. Insemnarile ei zilnice incep in 31 martie 1944, cand consemneaza si comenteaza aparitia ordinului care obliga pe evrei sa poarte cusuta pe haina, steaua lui David. In 7 aprilie politia vine special ca sa-i confiste bicicleta la care tinea foarte mult, ca un obiect procurat cu mari sacrificii financiare.

S-a mirat cum a aflat politia de bicicleta ei, dar si-a dat seama ca de la primarie, unde era inregistrata. Singura consolare a fost ca a primit o chitanta si promisiunea ca după razboi o va primi înapoi. De fapt ordinul respectiv i-a deposedat pe evrei de toate mijloacele particulare de locomotie. Peste doua zile, in 9 aprilie este arestat tatal ei, ca ostatec din partea familiei, si dus la Scoala elementara de pe str, Körös ( Crisului ).

In 10 aprilie este publicat ordinul care interzicea evreilor sa mai aibe slujnice. Marisca, slujnica familiei, la care tinea mult, va pleca de la ei in 15 aprilie. In 20 aprilie apar noi legi care interziceau evreilor sa posede masini de cusut, aparate de radio, aspiratoare de praf, uscatoare de par, aparate de fotografiat, masini de scris. Toate acestea le-au fost luate de politie, fara sa primeasca macar o chitanta.

Pe strada nu mai aveau voie sa circule decat intre orele 9 si 10 dimineaţa. Marisca vine sa-i vada in intai mai si le atrage atentia ca pe usa era afisata o notita cu ce au dreptul sa ia cu ei in ghettou. Dupa trei zile vine sa-i duca in ghettou un camion condus de un SS-ist si doi politisti maghiari. Nu le-au permis sa ia nimic din piele, nici macar valiza bunicului ei, motivand ca e razboi si soldatii au nevoie de piele.

I-au obligat pe cei doi bunici sa – si scoata verighetele de aur si sa le predea politistilor. Observand lantisorul de aur de la gatul ei l-au luat in ciuda rugamintelor. Ultimul argument al politistului a fost ca–n ghettou va fi din nou controlata, mai bine sa-l ia el pentru copilul pe care urma sa-l nasca nevasta lui. Cand a parasit casa, l-a vazut pentru prima data pe bunicul ei izbucnind in lacrimi.

Fiecare familie adusa in ghettou a primit o camera. Seara cand au vrut sa aprinda lumina, au constatat ca primaria le taiase curentul. Au vrut sa le opreasca si apa, dar le-a fost frica de aparitia unor epidemii. Comandantul ghettoului era lt.-col. de jandarmi Petterfy.Toate interdictiile afisate, si erau multe, aveau o singura sanctiune: pedeapsa cu moartea. Toate alimentele au fost adunate. Fiecare persoana avea dreptul la 30 pengö sa ia cu ea.

In casa formata din 7 camere erau 48 de persoane. Pe poarta de la strada, in afara, au scris cate persoane stau in casa respective. Marisca le–a adus, intrand prin o gaura din gard, paine proaspata, unt, carne si lapte. Pe rand, sunt dusi la fabrica de bere Dreher si batuti ca sa spuna unde au ascuns bijuteriile. In 29 mai ghettoul este impartit pe grupuri de strazi .Primul grup de strazi este evacuat în 30 mai 1944.

La doua persoane era permisa o sacosa cu cate un schimb de lenjerie de corp. Se spunea ca vor fi trimisi in Ungaria, la lacul Balaton, ca sa lucreze acolo. Eva Heyman nota insa ca ea nu crede ca acolo vor fi trimisi. Toata operatia de parasire a ghettoului si urcararea in vagoanele de marfa s-a facut intr-o tacere mormantala, n-a protestat nimeni, n-au plans nici macar copii, parca erau roboti sau zombi, noteaza Eva. Au fost introduse 80 de persoane intr-un vagon si un bidon cu apa, apoi usile au fost blocate.

Odata cu urcarea in tren se termina jurnalul fetitei Eva Heyman. Ea nu a supravituit lagarului de la Auschwitz.

In lucrarea “Witnesses to the Holocaust. An Oral History “ editor Rhoda G. Lewin, aparuta in 1990, editura Twayne Publishers, Boston, sunt incluse si amintirile Charlottei Hirsch, nascută Czitron, din Targu–Mures. Avea 18 ani cand a inceput razboiul. Provenea dintr-o familie foarte religioasa din clasa mijlocie, nici bogata, nici saraca. Aveau haine frumoase si o buna educatie.

Tatal ei administra o padure care asigura lemn pentru o fabrica de cherestea. Isi aminteste ca au colectat haine si bani pentru polonezi. Fratele ei in 1940 era in armata maghiara, dar dupa cateva luni a fost trimis intr-un batalion de munca. Alt frate al ei, de asemenea a fost trimis intr-un batalion de munca. Ea lucra intr-un atelier de croitorie si castiga bine. Intr-o zi tatal ei se intoarce tulburat de la sinagoga unde auzise de la un evreu polonez ca vor fi deportati si acolo vor fi ucisi. Mama ei insa raspunde ca nu vrea sa se gandeasca la asa ceva.

Dar la un moment dat evreilor le-a fost interzis sa mai lucreze. Era dupa ocuparea Ungariei de catre Germania. Avea o sora in Bucuresti, care–si risca viata, din cauza bombardamentelor, mergand la gara ca sa le trimita pachete cu cate 24 de perechi de ciorapi de matase si alte lucruri pe care apoi ei le puteau vinde ca sa faca rost de bani pentru alimente. Era o problema si vanzarea acestora pentru ca a fost interzis evreilor sa mai mearga la piata.

Intr-o zi un vecin le-a spus ca a doua zi vor fi luati si dusi undeva departe. Erau foarte aproape de granita si intr-o ora puteau trece in Romania. Si-n douasprezece ore puteau ajunge la Bucuresti la sora ei si sa supravietuiasca. Dar tatal ei a spus:

“Nu plecam. Nu vreau sa ma separ de vecinii mei. Ce se va intampla cu ei sa se intample ai cu mine.”( pag.14).

In dimineata zilei de 3 mai 1944, in timp ce mama ei prepara carne de miel la cuptor, un vecin a venit in fuga sa-i anunte ce se intampla in strada. Era un sir lung de oameni cu sacose in mana. Repede au impachetat ce au putut, haine, plapume cu pene, perne, oale de gatit, Politia maghiara, cea cu pene de cocos la palarie i-a dus la fabrica de caramizi.

N-au apucat nici sa manance carnea de miel. La intrare era un cos in care au trebuit sa depună toate verighetele. De asemenea le-au fost luate toate bijuteriile. Nu era o cladire, doar patru stalpi cu un acoperis gaurit si murdarie de caini. Nu se puteau spala regulat, nu primeau mancare, nu aveau medicamente. Cei care aveau mai multe alimente le imparteau cu cei care nu aveau si acestia le dadeau copiilor.

In 29 mai au fost dusi la gara. Strazile erau pustii, doar din spatele ferestrelor se uitau curiosi sa vada ce se intampla. Au stat toti in rand, batrani, tineri, bolnavi, femei insarcinate, o zi intreaga, multi plangand . Au fost apoi batuti si impinsi in vagoane, 80 de persoane intr-­un vagon, fara mancare, fara apa, fara nimic. Aceasta era joia. Vineri mama ei a inceput sa planga pentru ca nu putea sa aprinda lumanarile pentru Shabbat. Duminica dimineata au ajuns la Auschwitz .

La Auschwitz , Charlotte supravietuieste, dar ambii parinti mor in lagar.

Delaware , oct.2010                                                         Ioan Ispas

Sursa:

[1] ioncoja.ro

Articolul In 1940, bucuria evreilor din Transilvania de Nord-Vest le-a fost de rau augur! Despre deportarea evreilor maghiari din Transilvania de Nord apare prima dată în Glasul.info.

Nu ma pot lauda ca am multi prieteni maghiari (n.r. ma refer bineinteles la romanii de etnie maghiara din Romania) insa cred ca am ajuns macar la nivelul conversatiei civilizate si al respectului reciproc, astfel incat sa incheg anumite legaturi prin intermediul carora sa putem discuta civilizat, sa avem un dialog foarte normal, chiar daca venim din doua culturi diferite.

Ungurii despre romani: “Sunt imputitii Europei!”

Astfel, din cand in cand, mai primesc anumite informatii, fotografii inedite sau link-uri cu articole care prezinta si punctul de vedere al maghiarilor din Romania. Uneori, cei care mi le trimit, sunt destul de amabili ca sa-mi traduca din limba maghiara in limba romana acele articole. Astfel, am putut sa-mi fac de multe ori o impresie cat mai apropiata de adevar, cunoscand si varianta maghiara si facand bineinteles si distinctie intre propaganda extremista si iredentista si parerile sincere ale ungurilor care au capul pe umeri si asteptari rezonabile de la statul roman.

Zilele trecute am primit un mesaj de la un prieten de origine maghiara, in care era prezent de asemenea si un link catre un site in limba maghiara (hir.ma/cimke/budosek-a-romanok), mesaj in care imi spunea indignat ca “fratii” sai din Ungaria ii numesc pe atat cetatenii romani de etnie romana cat si pe cei din asa zisul Tinut Secuiesc tigani sau “romani urat mirositori” / “romani imputiti”.

Intr-adevar, in articolul mentionat, “büdösek a románok – A románok 20%-a még soha nem mosott fogat, sőt a legkevesebbet költ tisztálkodásra“, este mentionat faptul ca 20% dintre romani nu s-au spalat niciodata pe dinti ori sa faca cheltuieli pentru igiena personala.

“Romanii sunt imputitii (n.r. urat mirositorii) Europei. Nu spunem asta pentru a ataca pe cineva inainte de a vedea informatii inca de la inceput. Asta este o constatare facuta de catre o companie de cosmetice in cadrul unui sondaj realizat de site-ul de stiri Manna.ro. Este umitor faptul ca lunar, romanul de rand cheltuie 900 de forinti pentru igiena personala a intregii familii. Aceasta este cea mai mica suma din intreaga Europa (n.r. pentru acest gen de cheltuieli). Populatia romana…“, traducerea aproximativa a articolului din limba maghiara

Cititi si : Saracii din Ungaria: „Vom muri de foame

Locurile de munca din judetele pastorite de catre UDMR au scazut vertiginos proportional cu trecerea timpului si multi  maghiari din Romania s-au vazut nevoiti din cauza autoizolarii economice a zonei lor sa se indrepte catre Ungaria, acolo unde au crezut ca vor fi intampinati “frateste”, dar au constatat cu stupoare ca ungurii din Ungaria au o parere destul de proasta despre ei, dispretuindu-i si discriminandu-i in fel si chip.

Amicul meu de etnie maghiara este indignat de ipocrizia ungurilor din Ungaria, acolo unde aproximativ o treime din populatia totala a Ungariei traieste sub limita saraciei (Saracii din Ungaria: „Vom muri de foame), unde suburbiile Budapestei sunte infestate de gunoaie si de mizerie, fiind comparabile cu ghetourile de prin tarile din lumea a treia, iar o zona din nordul Ungariei de langa granita cu Slovacia este intr-o paragina totala si o saracie crunta, zona fiind locuita in majoritate de comunitatea rroma.

Redam mai jos mesajul unui maghiar din Romania, fiind vorba chiar de cel care ne-a trimis si sursa articolului la care am facut referire mai sus:

“Nu vreau sa-mi faci public numele, dar ceea ce iti voi spune acum este din toata sinceritatea mea. In Ungaria ne considera tigani sau ne batjocoresc numindu-ne “romani (olahi) cu par pe talpi”. Nu conteaza daca provii din a patra sau a cincea generatie de maghiari, ei pe noi tot tarani sau romani imputiti ne vor numi. Daca provii din familie mixta cum sunt eu, este chiar mai rau. Ne numesc pe noi cei din Romania imputiti dar ei nu se uita ca la dansii sunt poate mult mai multe asemenea specimene. Am lucrat cateva luni la o benzinarie din Ungaria, suficient cat sa vad care este procentul de nespalati acolo si sa fiu in acelasi timp umilit cat pentru o viata intreaga.”

Articolul Ungurii despre romani: “Sunt imputitii Europei!” apare prima dată în Glasul.info.

UDMR lanseaza la adresa Ministerrului Afacerilor Interne din Romania acuzatia ca promoveaza o strategie menita sa-i ofenseze si stigmatizeze pe cei din comunitatea maghiara. Liderii Uniunii Democrate a Maghiarilor din Romania au afirmat chiar ca manifestarile desfasurate de maghiari in scopul obtinerii autonomiei sunt tratate de catre MAI asemenea celor xenofobe, rasiste sau extremiste si sunt considerate surse de pericol pentru ordinea si linistea publica, cu toate ca acestea ar avea un caracter “pasnic” si “democratic”, spun cei de la UDMR.

UDMR acuza MAI-ul de stigmatizarea maghiarilor

In Strategia Nationala de Ordine Publica 2015 – 2020 supusa dezbaterii publice pe site-ul MAI se specifica faptul ca  manifestarile cu caracter xenofob care au ca scop „obtinerea autonomiei unor regiuni pe criterii etnice” si reprezinta in acelasi timp o amenintare permanenta „asupra climatului de siguranta si a bunastarii cetatenilor”

Cititi si: MAI: „Manifestarile xenofobe pentru autonomie reprezinta un pericol pentru ordinea publica”

Manifestarile de anul trecut, atunci cand cei care au participat la marsul de la Targu Mures loveau cu betele de la steaguri fortele de ordine erau cumva niste “manifestari pasnice si democratice”? Asta inteleg cei de la UDMR prin manifestari “pasnice” si “democratice”? 

Pai intr-o democratie trebuie sa decida majoritatea. Daca s-ar face oricand in Romania un referendum national pentru interzicerea unor asemenea manifestari “pasnice” si “democratice” cred ca am cunoaste inca de pe acum rezultatul.

Glasul.info

Articolul UDMR acuza MAI-ul de stigmatizarea maghiarilor apare prima dată în Glasul.info.