La data de 15 mai 1848, Ioan Buteanu ținea o cuvântare în cadrul Marii Adunări de la Blaj prin care critica intenția revoluționarilor maghiari  de a “uni” samavolnic Transilvania cu Ungaria, fără a cere și acceptul populației majoritare românești.

La Marea Adunare de la Blaj, Dr. V. Bianu a prezentat rolul principalelor personalităţi paşoptiste transilvănene în Revoluția de la 1848: Simion Bămuţiu, Andrei Mureşanu, Timotei Cipariu, Aron Pumnul, G. Bariţiu, Al. Papiu llarian, apoi Avram Iancu, Buteanu, Balint şi Axente.

Ne putem imagina discursul lui Buteanu, după corespondența purtată de acesta cu revoluționarii unguri. Într-o scrisoare expediată de către Ioan Buteanu maiorului Csutak Kolom, acesta sublinia faptul că este gata pentru sacrificiul suprem pentru a apăra drepturile identitare ale românilor din Transilvania:

“Noi suntem gata sau a trăi sau a pieri, şi a ne susţine omenia şi ne oştim mai încolo pentru principiul nostru”, pentru că “(. . .) ne vom bate până la moarte ca să nu cadă pe noi blestemul nepoţilor noştri”

Ioan Buteanu

Printre mulții eroi ai românilor ardeleni, însă mai puțin pomeniți decât ar fi cazul, se numară și Ioan Buteanu, unul dintre liderii revoluționarilor români transilvaneni de la 1848, prefectul legiunii Zarandului în perioada 1848 – 1849, spânzurat de catre maiorul ungur Hatvani (n.r. Hatvany) la Iosaș (n.r. astazi Iosășel) la 23 mai 1849.

Cu toate că în anul 1849 se declarase armistițiu între revoluționarii maghiari și moții lui Avram Iancu, un detașament de revoluționari unguri aflați sub conducerea maiorului Imre Hatvani a intrat prin surprindere în Abrud, unde i-au dezarmat pe români și s-au dedat la atrocități, iar pe prefecții români Ioan Buteanu și Petru Dobra i-au luat prizonieri.

În timp ce prefectul Petru Dobra a fost împușcat la Abrud, Ioan Buteanu a fost dus și închis la Brad.În timpul retragerii sale prin Baia de Criș,Hălmagiu și Gurahonț, maiorul Hatvani l-a spânzurat pe prefectul Buteanu făra judecată, în data de 23 mai 1849.

În anul 1934 s-a ridicat la Gurahonț un monument tip troiță din piatră, închinat celui care a fost prefectul Zarandului, revoluționarul pașoptist Ioan Buteanu.

Articolul 15 mai 1848, Ioan Buteanu ținea o cuvântare în cadrul Marii Adunări de la Blaj prin care critica intenția revoluționarilor maghiari  de a “uni” samavolnic Transilvania cu Ungaria apare prima dată în Glasul.info.

15 Mai 1848: Marea Adunare de la Blaj în cadrul căreia românii ardeleni au adoptat programul Revoluției române din Transilvania, „Petiţiunea Naţională”

Evenimentul central al revoluției românilor din Ardeal a fost Marea Adunare de la Blaj la care au participat peste 40.000 de oameni. Trebuie remarcat de asemenea că în cadrul acelei adunări au participat reprezentanții tuturor provinciilor istorice românești: pe lângă reprezentanții de seamă ai românilor ardeleni au participat și muntenii D. Brătianu, I. Maiorescu, A. T. Laurian din Țara Românească, și moldovenii V. Alecsandri, Al. I. Cuza și Gh. Sion din Moldova. 

În timpul adunării prezidate de către episcopul ortodox Andrei Șaguna și episcopul român unit Ioan Lemeni a fost citit programul Revoluției române din Transilvania, intitulat „Petiţiunea Naţională”.

1. Naţiunea română, răzimată pe principiul libertăţii, egalităţii şi fraternităţii, pretinde independinţa sa naţională în respectul politic ca să figureze în numele său ca naţiune română, să- şi aibă reprezentanţii săi la dieta ţării în proporţiune cu numărul său, să-şi aibă dregătorii săi în toate ramurile administrative, judecătoreşti şi militare în aceeaşi proporţiune, să se servească cu limba sa în toate trebile ce se ating de dânsa, atât în legislaţiune, cât şi în administraţiune. Ea pretinde pe tot anul o adunare naţională generală. La acestea s-au adaos că de aci înainte în lucrările legale ale celorlalte naţiuni transilvane şi în limbile lor românii să se numească români, iar nu olah, walach şi bloch.

2. Naţiunea română pretinde ca biserica română, fără distincţiune de confesiune, să fie şi să rămână liberă, independintă de la oricare altă biserică, egală în drepturi şi foloase cu celelalte biserici ale Translivaniei. Ea cere restabilirea mitropoliei române şi a sinodului general anual după vechiul drept, în care sinod să fie deputaţi bisericeşti şi mireneşti. În acelaşi sinod să se aleagă şi episcopii români, liber, prin maioritatea voturilor fără candidaţie.

3. Naţiunea română, ajungând la conştiinţa drepturilor individuale, cere fără întârziere desfiinţarea de iobăgie fără nici o despăgubire din partea ţăranilor iobagi atât în comitate, cât şi în districte, scaune şi graniţa militară. Ea cere tot deodată şi desfiinţarea dijmelor ca a unui mijloc de contribuire împedecătoriu economiei.

4. Naţiunea română pofteşte libertatea industrială şi comercială cu ridicarea ţehurilor şi a privilegiurilor şi a tuturor pedecelor şi stavilelor cu ţările convecine de care se ţine desfiinţarea vămilor la graniţă.

5. Naţiunea română pofteşte ca dajdea ce s-a pus de la un timp încoace asupra vitelor — care din pricina strâmtorii hotarelor gremiale se ţin şi se pasc în ţările vecine cu mari cheltuieli şi nespusă greutate şi însuşi cu periculul vieţei —, ca o vederată pedecă a industriei şi a comerciului activ, să se şteargă cu totul, şi tractatele care s-au încheiat între Înalta Casă Austriacă, Poarta Otomană şi Principatele Române pentru economia vitelor să se păzească cu toată scumpătatea.

6. Naţiunea română cere desfiinţarea dijmei, adică a zeciuielei (Zehendt) metalelor create în patria aceasta, care zeciuială e o adevărată pedecă pentru lucrarea minelor. La toţi proprietarii de fodine să li se dea acelaşi drept în privinţa măsurei hotarului fodinei.

7. Naţiunea română cere libertatea de a vorbi, de a scrie, şi a tipări fără nici o censură, prin urmare pretinde libertatea tiparului pentru orice publicare de cărţi, de jurnale şi de altele, fără sarcina cea grea a cauţiunii, care să nu se ceară nici de la jurnalişti, nici de la tipografi.

8. Naţiunea română cere asigurarea libertăţei personale; niminea să nu se poată prinde supt vreun pretext politic. Cu acestea dimpreună cere libertatea adunărilor ca oamenii să nu cadă la nici un prepus dacă se adună numai ca să vorbească şi să se înţeleagă în pace.

9. …

10. Naţiunea română cere înarmarea poporului sau gardă naţională spre apărarea ţărei înlăuntru şi din afară. Miliţia română să–şi aibă ofiţerii săi români.

11. Naţiunea română pretinde purtarea comună a sarcinilor publice după starea şi averea fiecăruia şi ştergerea privilegiurilor.

12. Naţiunea română pofteşte ca să se facă o Constituţiune nouă pentru Transilvania prin o adunare constituentă din naţiunea ţărei, care Constituţiune să se întemeieze pe principiile dreptăţii, libertăţii, egalităţii şi fraternităţii, să se lucreze codici nouă de legi civile, criminale, comerciale ş.c.l. tot după acelea principii.

13. Naţiunea română cere înfiinţarea şcoalelor române pe la toate satele şi oraşele, a gimnasiilor române, a institutelor militare şi tehnice şi a seminarelor preoţeşti, precum şi a unei universităţi române dotate din casa statului în proporţiunea poporului contribuent, în dreptul deplin de a-şi alege directori şi profesori şi de a-şi sistemisa învăţăturele după un plan şcolastic şi cu libertate de a învăţa..

14. Naţiunea română pretinde purtarea comună a sarcinilor publice după starea şi averea fiecăruia şi ştergerea privilegiurilor.

15. Naţiunea română pofteşte ca să se facă o Constituţiune nouă pentru Transilvania prin o adunare constituentă din naţiunea ţărei, care Constituţiune să se întemeieze pe principiile dreptăţii, libertăţii, egalităţii şi fraternităţii, să se lucreze codici nouă de legi civile, criminale, comerciale ş.c.l. tot după acelea principii.

16. Naţiunea română cere ca conlocuitoarele naţiuni nicidecum să nu ia la dezbatere cauza uniunii Transilvaniei cu Ungaria, până când naţiunea română nu va fi naţiune constituită şi organizată cu vot deliberativ şi decisiv, reprezentată în Camera legislativă; iar din contră, dacă dieta Transilvaniei ar voi totuşi a se slobozi la pertractarea aceleaşi uniuni de noi fără noi, atunci naţiunea română protestează cu solemnitate.

(Istoria Romaniei in Texte)

Articolul 15 Mai 1848: Marea Adunare de la Blaj în cadrul căreia românii ardeleni au adoptat programul Revoluției române din Transilvania, „Petiţiunea Naţională” apare prima dată în Glasul.info.