În iarna frământată a anului 1919, la doar câteva luni după proclamarea Unirii, pământul Bihorului a fost udat de sângele unui tânăr preot român. La 14 februarie 1919, în localitatea Dijir, părintele Mihai Dănilă a fost bătut, schingiuit și împușcat, apoi aruncat într-un șanț. „Vina” sa: a rostit rugăciuni pentru România Mare și a sfințit tricolorul românesc.

Născut la 14 noiembrie 1888 în Tiream, într-o familie de țărani vrednici, Mihai Dănilă și Ana Maroșan, tânărul Mihai a crescut într-un mediu în care credința și conștiința națională se împleteau firesc. Fratele său mai mare, Augustin Dănilă, avea să devină preot-profesor, consolidând în familie vocația slujirii.

Școala primară o urmează la Carei, sub îndrumarea dascălului George Pteancu, iar studiile secundare la Oradea. Parcursul său teologic a fost marcat de obstacole: exmatriculat succesiv de la Academia Teologică din Oradea și de la cea greco-catolică din Satu Mare, își continuă formarea la Ungvár (Ujgorod), unde absolvă Teologia. Aceste episoade nu l-au frânt; dimpotrivă, i-au întărit caracterul.

Hirotonit în 1913, este trimis capelan în Chereluș, județul Arad, lângă protopopul Târziu, și el martir ulterior. Mai târziu este transferat la Dijir, unde, pe lângă misiunea pastorală, îndeplinește și rolul de învățător, devenind un îndrumător al comunității românești. Se căsătorește cu Sabina Tămaș, fiica parohului din Popești, Vasile Tămaș, legându-și destinul de o familie devotată Bisericii și neamului.

Anul 1919 a fost unul al tensiunilor violente în Transilvania și Partium. După prăbușirea imperiului austro-ungar și afirmarea voinței de unire a românilor, numeroase comunități românești au fost supuse represiunilor. Clerul român, prin influența sa morală și națională, devenise o țintă directă.

Părintele Mihai Dănilă a fost acuzat că a binecuvântat tricolorul și că a rostit rugăciuni pentru România Mare. Pentru autoritățile și forțele ostile idealului unirii, acestea nu erau simple gesturi liturgice, ci acte de afirmare națională. În logica represiunii, credința și identitatea deveneau capete de acuzare.

La 14 februarie 1919, părintele este arestat, bătut și torturat. În cele din urmă, este împușcat și abandonat într-un șanț. Moartea sa nu a fost rezultatul unui accident de război, ci un act deliberat de intimidare, menit să înfricoșeze populația românească.

Înmormântat inițial la 16 februarie 1919 în Dijir, trupul său este ulterior exhumat de familia Tămaș și reînhumat cu cinste la Popești, ca un martir al neamului. Gestul familiei nu a fost doar unul de pietate, ci o reafirmare a demnității sale și a cauzei pentru care a murit.

Moartea părintelui Mihai Dănilă trebuie înțeleasă în cheia epocii: o perioadă în care Biserica românească a fost nu doar instituție religioasă, ci și bastion al identității naționale. Sfințirea tricolorului și rugăciunea pentru România Mare reprezentau acte de solidaritate spirituală cu idealul unității.

Jertfa sa se înscrie în rândul preoților și intelectualilor români care au plătit cu viața pentru convingerile lor. El nu a purtat armă, nu a condus o revoltă, nu a instigat la violență. A slujit altarul, a educat copiii și a rostit rugăciuni. În contextul represiunii, acestea au fost suficiente pentru a-l transforma în țintă.

Astăzi, la peste un secol de la acele evenimente, numele lui Mihai Dănilă rămâne legat de ideea de fidelitate, față de credință, față de comunitate, față de neam. Martiriul său nu este doar o pagină de istorie locală, ci o mărturie despre prețul plătit de generații întregi pentru afirmarea identității românești în Transilvania.

14 februarie 1919 nu este doar data unei morți, ci data unei jertfe care a întărit conștiința unei comunități. În fața violenței, părintele Mihai Dănilă a rămas ceea ce fusese întreaga sa viață: slujitor al lui Dumnezeu și al neamului său.

Articolul 14 Februarie 1919 – Părintele Mihai Dănilă din județul Bihor a fost fost împușcat și aruncat într-un șanț. A fost învinuit că a făcut rugăciuni pentru România Mare și că a sfințit tricolorul românesc apare prima dată în Glasul.info.

“VENIȚI PENTRU MEMORIA MARTIRULUI MIHAI EMINESCU! Conform protocolului am anunțat Procuratura și Jandarmeria, protestul este pașnic și aprobat. Protest extrem pentru deshumarea lui Mihai Eminescu! joi – 31 ianuariei, ora 10,00 – 2019! Protest extrem în fața Procuraturii Generale privind refuzul de a da un răspuns la Memoriul prin care ceream deshumarea lui Mihai Eminescu și întocmirea unui dosar pentru moarte suspectă pe numele poetului Mihai Eminescu! În pofida unor documente imbatabile depuse la Procurorul General Augustin Lazăr, acesta încalcă legile statului român, de șase luni sfidează un MEMORIU înregistrat și depus la Procuratura Generală, instituția României, nicidecum a domniei sale, acesta fiind un simplu salariat pus să rezolve și să răspundă solicitărilor venite de la cetățeni. Îl acuz de tăinuire și ascunderea adevărului privind asasinarea lui Mihai Eminescu, comportamentul său ducând la această concluzie. Îl voi da în judecată pe Augustin Lazăr, martorii mei fiind savanți în medicină legală, voi depune la proces observațiile medicilor contemporani cu Mihai Eminescu, somități medicale din țară și din străinătate, demonstrând conspirația medicală și politică în urma căreia poetului i s-au scurtat cu brutalitate și bună știință zilele. Laurian Stănchescu, scriitor și jurnalist!”

Articolul Laurian Stănchescu: “VENIȚI PENTRU MEMORIA MARTIRULUI MIHAI EMINESCU!” apare prima dată în Glasul.info.

Petre Dobra, martir al luptei romanilor ardeleni pentru unitate nationala

Petre Dobra s-a nascut la 1817 in Zlatna si a fost unul dintre liderii revolutionarilor pasoptisti romani transilvaneni, colaborator destul de apropiat al lui Avram Iancu, prefect al Zlatnei si  jurisconsult in timpul revolutiei din 1848.

Si-a facut studiile gimnaziale in Zlatna si la Cluj, apoi a urmat studiile de drept la Târgu-Mureș si practica de avocat. La 1848 a fost numit prefect al unei legiuni romanesti, insa evenimentele l-au impiedcat sa-si organizeze legiunea.

In mai 1849, atunci cand au sosit reprezentantii lui Kossuth in Abrud, Dobra a fost unul dintre romanii care au staruit cel mai mult sa se ajunga la un armistitiu intre romani si unguri. Cu toate acestea, chiar Dobra a fost cel dintai care a cazut jertfa propriei sale increderi in intentiile ungurilor. 

Pe 8 mai 1849, un ofiter cu 10 honvezi l-au inchis, torturandu-l intr-un mod bestial. Dobra, nebun de durere, sari de la etaj pe fereastra jos in strada, unde il impusca una dintre santinele.

Petre Dobra, martir al luptei romanilor ardeleni pentru unitate nationala

[alert-announce]”Pe avocatul Petre Dobra il chinuira honvezii, care il pazeau in arest, si-l adusera la atata disperare, incat omul sari din etaj in pardoseala strazii, unde fi omorat prin puscaturile honvezilor”, [1][/alert-announce]

[one_half]

Documente pentru viitorime privind genocidul antiromanesc din Transilvania: 1848-1849

[/one_half]

[alert-success]”In Ziua de 23 octombrie (n.r. 1848) Romanii din regiunea Zlatnei, satui de brutalitati, batai si inchisori, dupa ce primisera ordinul de dezarmare a generalului Puchner, au si plecat la Zlatna, pentru ca sa ia armele de la Unguri. Tinutul intreg este locuit numai de Romani si chiar in Zlatna Romanii sunt in mare majoritate. Insa colonia de functionari, meseriasi si alti maghiari, nemti si armeni, tocmai pentru ca era mica, s-a ingrijit inca din primavara ca sa se armeze bine. Prefect ale acelei regiuni era tanarul avocat Petre Dobra, numit numai de cateva zile, prin urmare nu avuse timp sa armeze si sa discplineze cetele. Cativa tineri s-au pus in locul lor si sositi la Zlatna au somat pe Unguri sa depuna armele. Dupa lungi parlamentari se ajunse la invoiala ca sa se incheie un armistitiu pana dupa amiaza.

Romanii, increzatori in cuvantul dat, s-au risipit in oras, iar altii ramanand pe loc si-au scos merindele din desaga, incepand sa manance. Ungurii perfizi, profitand de acest lucru, si-au calcat cuvantul atacand pe Romani, omarand multi dintre dansii si ranind pe altii. In prima spaima Romanii au fost scosi din oras, afara insa reculegandu-se s-au adunat din nou si inversunati  si clocotind de razbunare s-au aruncat asupra Ungurilor, care nemaiputand sa reziste Romanilor, au dat foc orasului si au luat-o la fuga. Ajunsi pe drum de Romani si anume in satul Presaca, la 8 km de Zlatna, au fost macelariti aproape toti. Scriitorii maghiari socotesc numarul conationalilor lor ucisi la Presaca la 640 capete.“[/alert-success]

Sursa: Glasul.info

Bibliografie:

[1] MOTII, calvarul unui popor eroic, dar nedreptatit – studiu istoric-politic, Ion Rusu ABRUDUEANU

Articolul Petre Dobra, martir al luptei românilor ardeleni pentru unitate națională apare prima dată în Glasul.info.

Ioan Buteanu, martir al luptei românilor ardeleni pentru unitate națională

Printre multii eroi ai romanilor ardeleni, insa mai putin pomeniti decat ar fi cazul, se numara si Ioan Buteanu, unul dintre liderii revolutionarilor români transilvaneni de la 1848, prefectul legiunii Zarandului in perioada 1848 – 1849, spanzurat de catre maiorul ungur Hatvani (n.r. Hatvany) la Iosaș (n.r. astazi Iosășel) la 23 mai 1849.

Cu toate ca in anul 1849 se declarase armistitiu intre revolutionarii maghiari si motii lui Avram Iancu, un detasament de revolutionari unguri aflati sub conducerea maiorului Imre Hatvani a intrat prin surprindere in Abrud, unde i-au dezarmat pe romani si s-au dedat la atrocitati, iar pe prefectii romani Ioan Buteanu si Petru Dobra i-au luat prizonieri.

In timp ce prefectul Petru Dobra a fost impuscat la Abrud, Ioan Buteanu a fost dus si inchis la Brad.In timpul retragerii sale prin Baia de Cris,Hălmagiu si Gurahonț, maiorul Hatvani l-a spanzurat pe prefectul Buteanu fara judecata, in data de 23 mai 1849.

In anul 1934 s-a ridicat la Gurahonț un monument tip troita din piatra, inchinat celui care a fost prefectul Zarandului, revolutionarul pasoptist Ioan Buteanu.

Ioan Buteanu, martir al luptei romanilor ardeleni pentru unitate nationala

Foarte interesante, atat din punct de vedere istoric cat si din punct de vedere al relatiilor existente intre liderii revoluționarilor români transilvăneni sunt scrisorile trimise lui Avram Iancu de catre prefectul Zarandului, Ioan Buteanu:

Prima scrisoare a prefectului Ioan Buteanu către Avram Iancu:

Frate Iancu!

Fiindca circumstarile negresit poftesc aici o putere foarte mare, multe amenintari venindu-ne de la hotar,  cu o vorba suntem in primejdie,  pentru aceea frateste te rog, cum vei primi aceasta epistola, cu cea mai mare graba si aspra porunca sa randuiesti ca din Sohodol toti puscasii cati se afla sa porneasca catre Blajeni, pe cari daca nu altmintrelea cu pedepsii mortii pe toti luandu-i, cu cari urmeaza ca in joc coborand pe Bulzesteni, asa incat mai putin sa fie in numar de 200 de puscasi. Acestia toti sa fie sub comanda lui Schuster. Pe maine seara negresit sa fie aicea in Baia-de-Cris, unde il vom astepta. Apoi si aceea sa faci in stire precum ca acei puscasi ce vor veni, din ziua ce vor sosi aicea, tot insul va capata 8 cr. (n.r. creitari) in argint pe zi si painea sloboda.

Si din nou pentru ca sa nu ramanem in nevoie, cu toate puterile te sileste.

Te roaga al tau                                                                        Ioan Buteanu

Baia-de-Criș 22 11 1848                                                         Prefect

“Principiul nostru este libertate nationala, sau moarte!”, spunea Ioan Buteanu

A doua scrisoare a prefectului Ioan Buteanu către Avram Iancu:

Frate Iancule!

Tribunul Corches mi-a scris, cum ca puscasii cari se afla aicea, sa ti-i trimit indarapt. Eu cati au fost, i-am trimis. Cealalta mare parte, cati au fost aici, toti au fugit acasa, baremi ca de mancare au avut, ca oamenii de aici le-au dat. Abia am 40 de oameni aici, cu cari tinem stramtorile. Primejdia iara creste din cauza ca ne-au scris oficios cum ca in Sebes au intrat 6000 de Onkentesi (n.a. voluntari) si 6 tunuri cu scop de a veni la Zarand, si ma tem ca nici militia nu ne-a veni avand treaba pe acolo. Fa dispozitie la Tribunalul din Arad ca din satele cari se tin de Abrud, sa tina paza aici la Buceș, precum este la Abdrud oras, Rosia, Corna, Bucium, Carpeniș, Cernita, ca altmintrelea fara primejduirea persoanei mele a sta aici, voi fi silit a ma duce la un loc mai scutit pentru mine.

Buceș                                                                                       Ioan Buteanu

22 Ianuarie 1849                                                                         Prefect

Scrisoarea manifest a prefectului Buteanu

Fratilor! Ungurii au navalit din toate partile pe noi. Astazi arsesara doua sate: Zdraptii si Mihailenii. Noi am tinut foc cu dansii intr-un ceas. Acum n-avem munitie; de nu-mi veti trimite, suntem potopiti. Trimite-ti-ne praf si gloante si veniti in ajutorul nostru ca n-am mai mult de 100 de oameni. (…)

Buces, 3 aprilie 1849                                                                        Buteanu

Sursa: Glasul.info

Bibliografie:

[1] MOTII, calvarul unui popor eroic dar nedreptatit, Ion Rusu Abdrudeanu, Cartea Romaneasca, 1928

Articolul Ioan Buteanu, martir al luptei românilor ardeleni pentru unitate națională apare prima dată în Glasul.info.

Expozitie la IASI dedicata lui Ion Mihalache, martir care a sfarsit in temnitele comuniste.

In perioada cuprinsa intre 27 mai – 10 iunie 2017 va avea loc la IASI, la Casa de Cultura a municipiului Iasi “Mihai Ursachi”, o expozitie dedicata martirului Ion Mihalache. Vernisajul acestei expozitii intitulata “Ion Mihalache – Personalitatea, Omul Politic, Martirul pentru neam” va avea loc pe 27 mai 107 incepand cu ora 13:00, in cadrul Casei de Cultura a municipiului Iasi “Mihai Ursachi” – Galeria Emil Alexandrescu.

Organizatorii acestui eveniment sunt  Asociatia Crestin Democrata Romania de Maine, in parteneriat cu Casa de Cultura a municipiului Iasi “Mihai Ursachi” – Galeria Emil Alexandrescu.

Expozitie la IASI dedicata lui Ion Mihalache, martir care a sfarsit in temnitele comuniste

[alert-success]”In cadrul comemorarii marelui om politic Ion Mihalache (n. 3 martie 1882, Topoloveni, d. 5 februarie 1963, Ramnicu Sarat, in inchisoarea cu regim de exterminare fizica a detinutilor politici) va fi expusa in Municipiul IASI o expozitie care sa aduca in atentia opiniei publice personalitatea marelui om politic Ion Mihalache”, se arata intr-un comunicat al organizatorilor[/alert-success]

[info] Ion Mihalache – destinul unei vieti [/info]

In vernisajul acestei expozitii vor fi prezenti Mircea Muresanu, presedintele Asociatiei Crestin Democrate – România de Maine, Dragos Turta, presedintele organizatiei municipale a PNTCD Iasi si Petru Martinas, presedinte al organizatiei judetene a Partidul National Taranesc Crestin Democrat.

[alert-success]”Această expoziție itinerantă a fost inaugurată la inceputul anului 2016 în  orașul Topoloveni, oraș care i-a fost atat de apropiat marelui om politic, urmata de expunerea sa în municipiul Satu Mare, in cadrul Muzeului Judetean Satu Mare, și are ca scop aducerea în memoria publică actuală a personalitatii lui Ion Mihalache , luptator pentru drepturile țăranilor , martir in perioada comunistă în închisoarea de la Râmnicu Sărat pentru că a refuzat sa renunțe la crezurile sale.“, se arata intr-un comunicat al organizatorilor [/alert-success]

Foto: Fototeca online a comunismului românesc,  #T007, 26.05.2017,9/1947

[sg_popup id=”37″ event=”onload”][/sg_popup]

Articolul Expozitie la IASI dedicata lui Ion Mihalache, martir care a sfarsit in temnitele comuniste apare prima dată în Glasul.info.

Tradarea României a fost consfințită!

Dincolo de Dumnezeu, fiecare om are un preț de trădare sau de sfințire. Prețul pus pe capul Națiunii Române este însăși identitatea ei culturală, istorică, teritorială, patrimonială, este bogăția pământului nostru și a genialității acestui neam străvechi și pasnic.

Avram Iancu, cel care a ținut românismul pe loc în Transilvania, fără el, curgea astăzi prin Apuseni o istorie străină pe un pământ românesc, a fost scos la vânzare în piața publică de Klaus Iohannis, Dacian Cioloș, noul Premier și UDMR, pentru o guvernare antiromâneasca, maghiaro-româna.

EXECUȚIA PUBLICĂ A IDENTITĂȚII NAȚIONALE!

Prețul trădării este scoaterea în afara Parlamentului a proiectului Avram Iancu, “Martir și Erou al Națiunii Române,” votat favorabil în Parlament și trimis la Palatul Cotroceni pentru semnarea și promulgarea lui. Klaus Iohannis a batjocorit, disprețuit și umilit memoria Crăișorului, refuzând să acorde onorul cuvenit unui simbol sacru românesc.

Îmi voi continua protestul și denunțul public la adresa trădătorilor României și a spiritului nostru ancestral, prin incendierea mea în fața Guvernului antiromânesc. Prefer să mor pentru o idee națională, decât sa fiu contemporan cu o generație absentă din destinul patriei mele.

Nu vreau să fiu dezonoarea acestei nații, vreau să fiu onoarea ei. Prin faptă!

 Laurian Stanchescu, scriitor si jurnalist

Sursa/Foto: magazincritic.ro

Articolul Execuția publică a IDENTITĂȚII NAȚIONALE! apare prima dată în Glasul.info.