La 10 Octombrie 1916, aproximativ 250 de militari români sunt omorâţi cu focuri de mitralieră şi grenade de mână, în gara Bartolomeu din municipiul Braşov, de trupele germano-ungare. Evenimentul a fost supranumit “Tranșeea morții”.

La două zile după intrarea României în război, Brașovul este eliberat de către Armata Română. Aproximativ 250 de soldați români, care rămăseseră fără muniție, au fost uciși cu rafale de mitralieră de către trupele germano-ungare.

Astăzi, nu doar că monumentul nu mai arată în starea inițială și nu mai are toate piesele componente, nu doar că somnul eroilor a fost deranjat și mormintele lor profanate, dar au existat chiar și proiecte administrative de relocare a monumentului. De manifestări de cinstire și comemorare a acestor eroi care au avut o moarte cumplită nici nu poate fi vorba la Brașov. Doar cei mai în vârstă care au prins vremurile când erau duși când făceau școală de către profesorii lor la monument, își mai amintesc de când în când și lasă câte o floare, o lumânare sau aprind o candelă la acest monument. Administrația locală ignoră cu desăvârșire acești eroi și sacrificiul lor.

Poate cel mai șocant lucru despre această cumplită crimă de război este faptul că în Imperiul Austro-Ungar s-au tipărit o serie întreagă de cărți poștale distribuite în întreg imperiul, reprezetând fotografiile soldaților români măcelăriți în gara Bartolomeu din Brașov, deci o adevărată apologie a crimei săvârșite de trupele germano-ungare.

10 Octombrie 1916 – Masacrul din gara Bartolomeu din Brașov

În toamna lui 1920, un reprezentat al societății „Mormintele Eroilor” este trimis la Brașov pentru a se ocupa de îngroparea celor căzuți eroic. Atât comuniștii cât și noii comuniști de dupa 89 construiesc șosele peste mormintele eroilor (șoseaua care leaga Brașovul de Codlea). După anul 2000, un sens giratoriu a fost construit pe locul în care se aflaseră 18 morminte înainte.

Vezi și:

Rușine Primăriei USR Brașov! Masacrul din gara Bartolomeu nu a fost comemorat de nimeni!

https://www.facebook.com/reel/1537405437000693

https://www.facebook.com/reel/1537405437000693

Articolul 10 Octombrie 1916 – Masacrul din Gara Bartolomeu, unde 250 de militari români sunt omorâţi cu focuri de mitralieră şi grenade de mână apare prima dată în Glasul.info.

La 10 Octombrie 1916 avea loc Masacrul din Gara Bartolomeu din Brașov sau așa cum a fost numită această tragedie în presa vremii, “Tranșeea morții”. La 10 Octombrie 1916, 250 de militari români sunt omorâţi cu focuri de mitralieră şi grenade de mână, în gara Bartolomeu din municipiul Braşov, de trupele germano-ungare. Evenimentul a fost supranumit “Tranșeea morții”: 250 de soldați români, care rămăseseră fără muniție, au fost uciși cu rafale de mitralieră de către trupele germano-ungare.

Ca și cum evenimentul în sine nu ar fi fost destul de macabru, propaganda maghiară de război a decis să publice “un tiraj de carti postale ilustrate (de propagandă) pozele fiind făcute la 24 de ore de la consumarea acestei atrocități.“.

Dacă în anii comunismului unii dintre brașoveni își mai amintesc cum erau duși de la școli pentru a depune coroane de flori la acest monument al eroilor care au luptat pentru ca acum un nimeni ca Allen Coliban să poată fi primar într-un oraș istoric din centrul României, în mandatul acestui USR-ist s-a uitat complet de jertfele soldaților români care au eliberat Brașovul de sub ocupație militară străină.

Ieri, 10 octombrie 2023, în afară de câteva candele mici aprinse de câțiva brașoveni care și-au adus aminte de sacrificiul înaintașilor noștri, nu era niciun semn în jurul monumentului soldaților români căzuți într-un masacru îngrozitor în gara din Bartolomeu. Interesant este însă că primarul USR al Brașovului a iluminat acum doi ani literele de pe Tâmpa în culorile steagului Ungariei.

Citiți și: Primăria Brașov se crede în Ungaria: a iluminat literele de pe Tâmpa în culorile steagului Ungariei

Prima scoala romaneasca din Scheii Brasovului – Vasile Oltean

Revoltătoare este și starea deplorabilă a acestui monument precum și ceea ce s-a întâmplat de-a lungul istoriei sale:

“În toamna lui 1920, un reprezentat al societății „Mormintele Eroilor” este trimis la Brașov pentru a se ocupa de îngroparea celor căzuți eroic

Atât comunistii cat si noii comunisti de dupa 89 construiesc sosele peste mormintele eroilor (soseaua care leaga Brașovul de Codlea).

După anul 2000, un sens giratoriu a fost construit pe locul în care se aflaseră 18 morminte înainte.”

PS: după o asemenea tragedie, după atâta sânge nevinovat vărsat pentru a putea fi unul precum Allen Coliban acum primar în Brașov, ieri 10 octombrie 2023, niciun eveniment, nicio comemorare nimic organizată de nimeni la monumentul acestor soldați români uciși. Singurele semne ale trecerii pe acolo a unor români care și-au amintit de sacrificiul lor erau câteva candele și lumânări aprinse în fața monumentului.

RUȘINE Allen Coliban! Rușine Brașov!

Articolul Rușine Primăriei USR Brașov! Masacrul din gara Bartolomeu nu a fost comemorat de nimeni! apare prima dată în Glasul.info.

Ziua de 10 August: o coincidență sinistră sau o zi special aleasă? Fosta ministră Prună evocă masacrul de pe 10 august 1792 din timpul revoluției franceze

Atât istoriografia cât și literatura europeană au prezentat Revoluția Franceză ca pe un eveniment plin de romantism și de idealism “revoluționar”, țesând în jurul evenimentului istoric o pânză de păianjen care să acopere și să denatureze aproape în totalitate niște adevăruri rușinoase și supărătoare. Masacre de o barbarie nedemnă au cutremurat Franța în timpul Revoluției franceze. În anii care au urmat, s-au făcut eforturi deosebite pentru ca acele episoade rușinoase ale istoriei franceze să rămână ascunse pentru posteritate.

Publicarea de curând a unor teze și lucrări istorice de către noile generații de istorici francezi care fac lumină asupra barbariei și masacrelor (n.r. vezi genocidul politic / ideologic / religios din Vendée) din timpul Revoluției franceze, a iscat vii controverse în ultimii ani în Franța, tinerii istorici respectivi atrăgându-și pe de o parte oprobriul din partea vechii clase academice și politice, iar pe de altă parte admirația din partea celor care habar nu aveau despre aceste episoade întunecate din istoria Franței.

Asemănările dintre fanatismul revoluționarilor francezi și cel al așa zișilor #Rezistenți din zilele noastre, a fost adeseori remarcat și de către o serie de personalități din societatea civilă din România. Să fie așadar o simplă coincidență că marele miting / “revoluție” din România a fost organizat și programat tocmai în ziua de 10 august, sau ziua a fost aleasă și pentru simbolistica sa istorică, aceasta fiind considerată o zi decisivă pentru Revoluția Franceză?

Mesajul postat pe facebook de fosta ministră a Justiției din România a fost comentat și de către Chris Terhes, președintele Coaliției Românilor din SUA împotriva corupției:

Despre ziua de 10 august 1792, cunoscută în istoriografia și sub denumirile de „ziua de 10 august”, „căderea palatului Tuileries”, „insurecția din 10 august” sau „masacrul din 10 august”, istoricul francez François Mignet scria că:

Este cunoscut faptul că bolșevicii aveau o fascinație neobișnuită pentru simbolistica unor anumite zile / date speciale din istorie, organizând manifestări și evenimente care te duceau mai curând cu gândul spre preocupări oculte. Așa se face că în istoria “revoluționară” a sovietelor, anumite date se repetă periodic și deloc întâmplător.

De ce mare parte dintre #Rezistenți se prezintă la proteste cu steaguri străine, de parcă ar avea alergie la drapelul național, la tricolorul românesc? Atitudinea nu este una nouă, iar dacă facem o paralelă cu revoluția “franceză“, vom observa niște similitudini de-a dreptul uimitoare.

Câți știu de pildă că întemeietorul teoriei socialismului științific, Karl Marx, avea să bocească amarnic insuccesul proletariatului francez de a elimina tricolorul francez din conștiința națională a francezilor?

În februarie 1848, Franța s-a aflat la un pas ca steagul național, tricolorul francez, să fie schimbat cu steagul roșu al anarhiștilor. Faptul că azi francezii nu au un steag asemănător cu al fostei Uniuni Sovietice sau ale altor state comuniste, se datorează lui Alphonse de Lamartine, care s-a opus cu vehemență adoptarii steagului roșu.

Pe 25 februarie 1848, după vii și aprinse dezbateri cu privire la înlocuirea tricolorului francez cu steagul roşu al anarhiştilor in fata sediului primariei din Paris, Lamartine refuză categoric steagul roșu în locul tricolorului, ținând cu această ocazie și un înflăcărat discurs în apărarea drapelului francez actual.

Articolul Ziua de 10 August: o coincidență sinistră sau o zi special aleasă? Fosta ministră Prună evocă masacrul de pe 10 august 1792 din timpul revoluției franceze apare prima dată în Glasul.info.

MASACRUL DE LA FÂNTÂNA ALBĂ DIN PRIMĂVARA ANULUI 1941

Dupa masacrele de la Lunca, din lunile ianuarie-februarie 1941 – asasinate sangeroase, intrate in istoria actualei regiuni Cernauti ca unele din crimele odioase, din prelungul sir de faradelegi savarsite de puterea sovietica, impotriva populatiei bastinase romanesti – in primavara aceluiasi an, un zvon a strabatut cu iuteala fulgerului tinutul mioritic, anuntand  ca locuitorii primesc dreptul sa paraseasca in mod legal regiunea Cernauti.

Acei care doreau sa schimbe locul de trai erau datori sa inainteze cereri organelor locale de resort, alcatuite in limbile rusa sau ucraineana, in care sa indice motivul plecarii.

Dupa cum s-a constatat mai tarziu, zvonul a fost lansat de catre reprezentantii Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne (N. K. V. D.) al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste (U. R. S. S.) cu scopul de a scoate la iveala atitudinea bastinasilor fata de regimul stalinist, instaurat pe meleagurile carpatine.

MASACRUL DE LA FÂNTÂNA ALBĂ DIN PRIMĂVARA ANULUI 1941

Locuitorii din tinut, care nu cunosteau rusa sau ucraineana, s-au adresat presedintilor si secretarilor consiliilor satesti cu rugamintea de a-i ajuta  la scrierea cererilor pentru plecare in Romania. Conducatorii localitatilor romanesti – inscaunati de puterea sovietica dintre fostii participanti la miscarea subversiva din tinut in perioada interbelica – indeplineau, contra sumei de cinci ruble, rugamintea bastinasilor care se saturasera de „marea fericire” adusa din Kremlin.

La 24 martie 1941, romanii din localitatile storojinetene s-au adunat in orasul Storojinet, inaintand organelor raionale de resort cererile de plecare in Patria-Mama. Autoritatile staliniste au refuzat sa primeasca cererile, clasificand adunarea bastinasilor drept o manifestare antisovietica, oamenii imprastiindu-se pe la casele lor.

Cititi intreg articolul pe ZorileBucovinei.com

Articolul MASACRUL DE LA FÂNTÂNA ALBĂ DIN PRIMĂVARA ANULUI 1941 apare prima dată în Glasul.info.