Badea Cîrţan, vestitul cioban călător, cel ce umbla prin lume ca să caute izvoarele fiinţei naţionale, a trecut de foarte multe ori prin Budapesta şi pe la redacţia şi tipografia lui Dimitrie Birăuţiu. El a ajuns prima dată în capitala Ungariei în timpul procesului memorandiştilor. „În dimineaţa zilei de 6 mai 1894, cu o zi înainte de începerea procesului (memorandiştilor) pornea din Sibiu spre Cluj şi George Cîrţan. Se afla într-un tren înţesat de oameni. printre ei – un grup de memorandişti grupaţi în jurul fruntaşului politic Ion Raţiu. Urale şi marşul “Deşteaptă-te române” se auzeau pe tot traseul”.

BADEA CÎRŢAN A VIZITAT MEMORANDIŞTII CONDAMNAŢI  LA ÎNCHISORILE DIN VÁC ŞI SEGHEDIN

“Cînd condamnaţii au ieşit din sală călcînd pe flori, George Cîrţan simţea şi vedea cum aceşti oameni făureau, practic, istoria. El era unul din cei mulţi care ovaţionau, care aruncau cu flori, dar, în acelaşi timp, era unul din cei puţini care ajungeau să stea de vorbă de aproape cu aceşti oameni aleşi. Cei condamnaţi au fost apoi conduşi cu alai la închisorile din Seghedin şi Vác. Printre cei care i-a urmat a fost şi Cîrţan”.

“La Seghedin, lui Cîrţan de abia i se îngădui să-i vadă, pe domnii noştri prin grilajul care împrejmuia închisoarea. Apoi plecă să-i vadă pe cei de la Vác”.

Aşa ca, atunci cînd, Memorandiştii din Cluj sunt întemniţaţi, el spune:

“Eu, cioban George Cîrţan.
Nici n-oi bea, nici n-oi mînca
Pîn-de Seghedin n-oi da,
De iubiţii osîndiţi
Ce-s în temniţe zvîrliţi.”

Face drumuri la Vác unde este închis Ion Slavici şi la Seghedin unde erau închişi cîţiva dintre memorandişti şi se plînge:

“La grădina-n Seghedin
Plîng florile de iasomin
De răsună uliţa
Şi tremură temniţa.
De la Seghedin la Vaţ
Numai drumuri de la fraţi
Numai lacrimi, jale, dor
Pe feţele tuturor”

“Datorită deselor lui apariţii, directorul închisorii din Vác, l-a bănuit că ar fi spion; în consecinţă, nu i s-a mai permis accesul în incinta penitenciarului. În această situaţie reacţia lui Cîrţan a fost pe cît de neaşteptată pe atît de impresionantă… Ca să arate totuşi că n-a uitat pe martirii neamului, s-a aşezat liniştit la poarta de intrare şi scoţînd fluierul din şerpar a început să doinească de jale, timp îndelungat, spre surprinderea trecătorilor unguri din afară şi spre mulţumirea celor întemniţaţi, ieşiţi în curte, şi asupra cărora acest semn de viaţă, transmis peste ziduri, produsese o profundă impresie”.

Surse:
Sebastian Stanca, Cîrţan şi Redacţia noastră, In: Calendarul Poporului Român”, Budapesta, p. 76-77.
Ion Dianu, Pe urmele lui Badea Cîrţan, Bucureşti, 1979, p. 116-120.
Maria Berényi, Gazetele şi calendarele poporale ale lui Dimitrie Birăuţiu,
proprietarul Tipografiei „Poporul român” din Budapesta, in: „Izvorul”, Giula, 2010, p.3-25.

http://www.romanintezet.hu/index.php/publicatii/2010/13-izvorul/84-2010

Articol preluat prin amabilitatea doamnei Mária Berényi

Articolul BADEA CÎRŢAN A VIZITAT MEMORANDIŞTII CONDAMNAŢI LA ÎNCHISORILE DIN VÁC ŞI SEGHEDIN apare prima dată în Glasul.info.

In anul 1894 are loc la Cluj procesul politic intentat de guvernul maghiar “memorandistilor”; sunt dictate 14 condamnari la inchisoare. Guvernul maghiar interzice activitatea Partidului National Roman.La conferinţa PNR din 8-9 ianuarie 1892 de la Sibiu, s-a hotărît elaborarea unui „Memorandum”, adresat împăratului Franz Joseph, în care să fie cuprinse revendicările românilor din Imperiu legate de intoleranţa guvernului de la Budapesta.

În zilele de 8-9 ianuarie / 20-21 ianuarie 1892, fruntaşii Partidului Naţional Român s-au întrunit într-o conferinţă extraordinară la Sibiu, alegînd ca preşedinte al partidului pe dr. Ioan Raţiu. S-a hotărît totodată elaborarea unui “Memorandum” al românilor, adresat împăratului de la Viena.

ÎN 25 MAI 1894 AU FOST CONDAMNAŢI LA CLUJ MEMORANDIŞTII

“Memorandumul” a susţinut revendicările românilor din Imperiu şi a denunţat politica de asuprire naţională şi intoleranţa practicate de guvernul de la Budapesta. La 28 mai / 9 iunie 1892, o delegaţie compusă din 300 de intelectuali, negustori, meseriaşi şi muncitori, în frunte cu liderii PNR, a sosit la Viena pentru a prezenta împăratului “Memorandumul” semnat de dr. Ioan Raţiu (preşedinte), Gheorghe Pop de Băseşti şi Eugen Brote (vicepreşedinţi), dr. Vasile Lucaciu (secretar general), Iuliu Coroianu (referent), Septimiu Albini (secretar). Împăratul a refuzat să primească delegaţia şi a trimis “Memorandumul” guvernului ungar. Semnatarii şi conducătorii acţiunii au fost trimişi în judecată.

[one_half]

Mustul Care Fierbe – Octavian Goga

[/one_half]

Conferinţa PNR (Sibiu, 23-24 iulie 1893) a adoptat în unanimitate o rezoluţie de solidaritate cu conţinutul “Memorandumului” şi a protestat împotriva procesului intentat conducătorilor partidului.
Între 25 aprilie – 25 mai 1894, s-a desfăşurat la Cluj procesul memorandiştilor. S-a încheiat cu condamnarea a 14 fruntaşi memorandişti la o pedeapsă cumulată de 31 de ani şi 18 luni de închisoare.

Acest rezultat a stîrnit imediat protestul oamenilor politici din Vechiul Regat, dar şi ale unor personalităţi din străinătate, precum William Gladstone, Georges Clemeanceau, Emile Zola, Lev Tolstoi etc. Guvernul maghiar nu îşi revizuieşte decizia în pofida tuturor protestelor, iar pe 16 iulie 1894 interzice activitatea PNR.

În cele din urmă, cel care îi va graţia pe memorandişti la 19 septembrie 1895 va fi însuşi împăratul Franz Joseph ca urmare a presiunii imense la care era supus din partea opiniei publice, dar şi datorită intervenţiei diplomatice a regelui Carol I pe lîngă Curtea de la Viena.

Autor: Mária Berényi

Articolul ÎN 25 MAI 1894 AU FOST CONDAMNAŢI LA CLUJ MEMORANDIŞTII apare prima dată în Glasul.info.