de Mihai Floarea

Primind ieri prin e-mail de la Constantin Mihai Popescu poezia Din viață aparținînd olteanului cu har Virgil Carianopol, mi-am amintit cu emoție de poezia sa Puritate, pe care o recitam în armată, făcînd parte din ansamblul artistic al unității militare făgărășene unde prin 1973-1974 mi-am efectuat serviciul militar. O aflu înscrisă într-o bibliotecă virtuală de către Miron Manega la 25.04.2005. Numai că, întrucît memoria nu mă înșeală, vreau să semnalez în note unele erori, pentru ca eventualii viitori utilizatori ai site-ului să aibă cunoștință.

Puritate

de Virgil Carianopol

Hermina-i doar un pic[1] de viață,
Giuvaer[2] ce dă scîntei,
Trăiește-n nordul cel de gheață
Și-i prinsă pentru-argintul ei.

Ca s-o vîneze, vînătorii
Găsesc un golf de gheață-n jur
Și-i dau cu chinoroz pereții,
Știind cît ține ea la pur.

Hăitași cu glasul[3] ca de fiară[4],
În aerul vibrînd sonor,
O-mping apoi, strălucitoare,
Pînă ce intră-n golful lor.

Cu mușchi puternici, temerară,
Cu gheare tari, în teci adînci,
Hermina ar putea să sară,
Să fugă dincolo de stînci.

Decît să-și murdărească[5] însă,
Cu negru, albul ei de har,
S-așează pe zăpadă strînsă
Și-așteaptă moartea ca pe-un dar.

E datul ei, îi scrie-n soartă,
Să dea cuvînt la veșnicii:
Mai bine să lucească moartă
Decît murdară printre vii.

Textul corectat este, așadar:

Hermina-i doar un strop de viață,
Un giuvaer ce dă scîntei,
Trăiește-n nordul cel de gheață
Și-i prinsă pentru-argintul ei.

Ca s-o vîneze, vînătorii
Găsesc un golf de gheață-n jur
Și-i dau cu chinoroz pereții,
Știind cît ține ea la pur.

Hăitași cu glasuri ca de fiară,
În aerul vibrînd sonor,
O-mping apoi, strălucitoare,
Pînă ce intră-n golful lor.

Cu mușchi puternici, temerară,
Cu gheare tari, în teci adînci,
Hermina ar putea să sară,
Să fugă dincolo de stînci.

Decît să-și murdărească, însă,
Cu negru, albul ei de har,
S-așează pe zăpadă strînsă
Și-așteaptă moartea ca pe-un dar.

E datul ei, îi scrie-n soartă,
Să dea cuvînt la veșnicii:
Mai bine să lucească moartă
Decît murdară printre vii.

Cum nimic din ce ni se ivește-n viață, clipă de clipă, ceas de ceas, zi și noapte nu este întîmplător, ci proniator, dînd slavă lui Dumnezeu pentru ocazia de a scrie aceste rînduri, desigur, totodată mulțumind poetului trecut dincolo pentru minunata lui creație, mi-aș îndemna la reflecție compatrioții pe tema purității, mai precis, pe tema păstrării purității atît trupești cît și spirituale cu orice preț, inclusiv cu cel al vieții. Spre deosebire de necuvîntătorul animal ales de poet ca simbol pentru a ne atrage atenția asupra acestui concept, în plus OMUL are onoare, demnitate și credință; prin urmare, OMULUI nu-i trebuie legi anume pentru a-și dovedi aceste calități, pentru a-și proba sieși, semenilor și mai ales lui Dumnezeu OMENIA.

București, 22 undrea 2024.

N.B.: Fiind filolog, nu folosesc nejustificata complicare a scrisului în românește cu „â“ median, exceptînd cuvîntul „român“ și derivatele sale, precum și numele proprii scrise cu această literă – de exemplu Brânzaș. Paradigma verbului „a fi“ nu atestă în vorbirea curentă pe „sunt / suntem“ etc.; în plus, „sunt“ nici măcar nu se justifică etimologic! Drept urmare, eu rostesc / scriu sînt / sîntem etc.

[1] Strop – e mai expresiv.

[2] Un giuvaer – o silabă în plus e potrivită metricii.

[3] Glasuri – e logic: substantivul anterior e la plural.

[4] Fiare – pluralul asigură și rima.

[5] Aici trebuie o virgulă.

P.S.: Poezia trimisă la care m-am referit mi-a parvenit sub forma:

Articolul Hapul lingvistic (32) apare prima dată în Glasul.info.

Din cuprins:

Gînduri despre olimpiadă

Cum a fost posibilă această colosală Operațiune Psihologică planetară?

Am semnat o petiție urgentă: Opposition au projet de traité de l’ONU sur la cybercriminalité

Ţăranul român – personaj predilect în opera romancierului Liviu Rebreanu

Industria morții? Să nu fie!

FENOMENUL WELLNESS: Sănătatea, ritualurile, yoga, supradozele, ideile teribile și luminile lui întunecate (Silviu Man)

Hapul lingvistic (31)

Îndreptările unui om cu multă dragoste față de limba română

O simplă nucă în fața istoriei (Dan Puric)

Colectivul redacțional: Radu Bogdan Buțu, Mihai Caba, Mihai Floarea (fondator), Liana Floarea.
Revista se poate consulta în format electronic la:
https://mihaifloarea.wordpress.com/arhiva-revista/

Lectură cu folos!

Articolul A apărut nr. 51 al revistei ,,Noul euxin” apare prima dată în Glasul.info.

Reacția negativ-revoltată a societății românești față de tragediile în lanț dezvăluite la un spital bucureștean, deși corectă rațional, e îngustă dar conformîndu-se condițiilor create pentru breasla medicală de către cea mai bine organizată „elită“ globalistă a tuturor timpurilor.

E semnificativă prăpastia dintre denumirea unității spitalicești și practicile scoase la iveală de răscolitorul document dat publicității¹ tocmai în perioada în care „factorii decizionali“ – în majoritate neromâni puși înadins la conducere de păpușarii lumii – clocesc expunerea Țării într-o postură-marionetă internațională perfect vizată paremiologic prin a scoate castanele din foc cu mîna altuia.

Sfîntul Mare doctor fără de arginți Pantelimon, pildă fără seamăn de tămăduitor creștin pe care Dumnezeu l-a trimis omenirii, așa cum oricine poate vedea (re)citindu-i viața², e opus „eficientizării“³ secției medicale ATI în numele căreia au acționat funcționarele spitalului învestite cu titulatura „doctor“. Comentînd în jurnalul meu în urmă cu două zile faptele, am scris: dureros e că aceste practici au fost lăsate să se petreacă aproape un an calendaristic! De ce nu s-au denunțat din octombrie 2023? Copărtașe la procedurile criminale sînt toate cadrele medicale din spital! Adaug acum, lărgind perspectiva: sistemul medical nu numai românesc, ci și cel occidental, prin întreg contextul plandemonic creat „științific“ ar trebui supus unui proces urgent, probele genocidului pus la cale de păpușarii lumii începînd cu 2020 fiind deja zdrobitoare⁴.

Medicina a ajuns a fi practicată ca industrie din pricina celor mulți care, e drept, au depus un jurămînt, însă păgînesc – cel hipocratic –, unde-și vîră mintenaș codița potrivnicul. În special lipsa de vocație a făcut ravagii, ca și-n învățămînt, bunăoară; astfel, în mentalitatea multora angrenați din motive bănești în sistem bolnavii sînt „clienți“ față de care ei sînt „prestatori de servicii“. Accentul pe latura materială a devenit devastator de spirit, pacienții – „obiectul muncii“ – trebuiau, în definitiv, după rețetele industriale „să producă profit“. De aici acel concept vehiculat des în problematica domeniului „eficientizare“, generat de costurile (foarte) ridicate, augmentabile de mirajul progresului, al performanței, cu aferenta goană tehnologic-concurențială a vremurilor. De bună seamă, au importanță hotărîtoare caracteristicile dure ale profesiei (carne vie, sînge, spută, puroi, vomă, urină, fecale etc. cu mirosurile specifce provocatoare de reflexe de apărare, de reacții fiziologice lăuntrice normale ale infirmierilor, asistenților și medicilor, de la greață, vărsături și inapetență, la coșmaruri, leșin și acel sentiment al celui căruia-i vine să-și ia lumea-n cap), stresul epuizant prin volumul enorm de lucru și numărul inuman de ore petrecut în stare de veghe, rutina, dificultățile dramatice, adeseori cronice, amestecul politicului ș.a.m.d. Despre vremuri pe care speram să le categorisesc drept istorice, doctorul veteran de război Iosif Niculescu – Dumnezeu să-l odihnească-n pace! – ne povestea, spre exemplu, despre alungarea lui undeva, la țară, din motive politice, după întoarcerea de pe frontul de răsărit, de la Cotul Donului, putîndu-se considera norocos, că n-a înfundat pușcăriile ca alte zeci de mii de „dușmani ai poporului“. Ulterior, fusese pus de regim în situația de a opera urgent, dar neavînd cadgut, s-a apucat să crească viermi de mătase. Vocația l-a împins totuși la performanțe, ajungînd să opereze chiar pe cord deschis (concepuse chiar pașii necesari unui transplant, dar, rugîndu-se, n-a primit încuviințare de Sus, inima fiind un organ de neînlocuit, menit a deveni sălaș al Duhului Sfînt). Cum s-a putut așa ceva, ținînd, din punct de vedere rațional, de miracol? Avea mereu dinaintea ochilor fizici (în cabinet) și ai minții icoana Maicii Domnului și nu-și începea treaba fără rugăciune, încheind-o la fel.

Alungîndu-Se Dumnezeu din spitale, orice place diavolului devine normal: indolența, mita, malpraxisul, crima. Insist asupra acestui aspect: ca și-n învățămînt, în domeniul medical e ridicol să crezi că se rezolvă de la sine problemele aducîndu-se o icoană-două în cabinete și-n saloane, respectiv în sălile de clasă, eventual făcînd-se o slujbă la inaugurare; așa cum am mai scris, „religia“ introdusă în Școală după 1990 a fost și-a rămas o capcană de care s-a bucurat și se bucură diavolii cei neadormiți! Credința deopotrivă a dascălilor și-a elevilor trebuia introdusă în Școală! Demonii se tem doar de credința statornică și stăruitoare, doar de icoanele din inimi, ei fug doar datorită rugăciunilor tainice, datorită implorării permanente a ajutorului de Sus, așa cum s-a petrecut și-n viața Sfîntului doctor fără de arginți Pantelimon. Cu-ale lui rugăciuni, cu rugăciunile Maicii Domnului, după voia lui Dumnezeu, fi-va și nouă, amărîților și pe bună dreptate indignaților față de cele petrecute la Spitalul „Sfîntul Pantelimon“ din București.

Mihai Floarea

Blaasveld, luni 19 gustar 2024

————————————

Anexă

Cunoscut în unele hagiografii şi ca Sfîntul Ilie cel mic (sau cel şchiop), ori Pintilie Călătorul, Sfîntul Pantelimon este considerat ocrotitorul medicilor creștini, fiind minunat vindecător al bolnavilor cu darul lui Dumnezeu. Și-a pus viaţa în slujba celor suferinzi fără a primi plată, devenind cel mai renumit doctor fără de arginți pomenit cu evlavie alături de Cosma, Damian, Ermolae, Taleleu etc.

Biografii notează că viitorul sfînt Pantoleon (adică „cel în toate puternic ca un leu“) s-a născut în anul 284, la Nicomidia, în familia necreștinului Eustorgios însurat cu o creștină, Evula, trecută la viața de dincolo, după voia Domnului nostru Iisus Hristos, la cîțiva ani de la venirea pe lume a fiului lor. Eustorgios l-a încredințat de mic unui renumit medic Eufrosin, care l-a inițiat în tainele laice ale profesiei. Curînd a dovedit atît de mari calități încît priceperea sa a ajuns pînă la urechile împăratului Maximian, ce și-a exprimat dorința de a-l aduce la palat ca medic particular. Voia lui Dumnezeu a fost însă ca Sfîntul Ermolae să-i dezvăluie Cine este adevăratul doctor: Iisus Hristos, după cum se arată în Evanghelii, în timp ce zeii venerați de tatăl său și de împărat sînt mincinoși. Noua inițiere întru credința creștinească i-a deschis tînărului mintea și inima, mai ales că mama lui îi sădise acolo germenii dreptei învățături înainte de a muri. Curînd, din voia lui Dumnezeu, a salvat un copil mușcat de o viperă invocînd numele Domnului Iisus Hristos. Lămurit pe deplin, Pantoleon a cerut să fie botezat, Sfîntul Ermolae săvîrșind taina şi punîndu-i numele Pantelimon – „cel cu totul milostiv“. Vindecarea unui orb și alte minuni ca doctor fără de arginți, între care și îngrijirea unui creștin schigiuit din ordinul lui Maximian, i-au atras invidia medicilor din Nicomidia și mînia împăratului. Acesta a poruncit chinuirea Sfîntului Pantelimon, dar, după teribilele torturi, Dumnezeu îl tămăduia, așa încît călăii ziceau: „Roagă-te pentru noi, omule sfînt, ca să ni se ierte păcatele!“ În cele din urmă, chiar cu acordul său, tăindu-i-se capul cu sabia pentru a se îndeplini porunca imperială, ostașii trimiși au mărturisit că nu a curs sînge, ci lapte, iar măslinul de care a fost legat Sfîntul Pantelimon s-a umplut instantaneu de roade. O altă minune s-a săvîrșit după arderea păgînească a trupului – după ordinul împărtului, pentru sfidarea creștinilor –, cînd credincioșii i-au găsit în cenuşă trupul intact și l-au putut îngropa cu mare cinste, la doar cîteva zile după primirea cununei mucenicești în 303. Părţi ale sfintelor sale moaște au fost împărţite în lume pentru alinarea și vindecarea credincioșilor suferinzi, iar capul i se află la mînăstirea rusească Sfîntul Pantelimon din Muntele Athos. Fiindcă în numele sfîntului s-au săvîrșit și se săvîrșesc minuni, numeroase biserici, capele, paraclise, mînăstiri, spitale, cabinete și instituții medicale din înteaga lume sînt puse sub ocrotirea Sfîntului Mucenic Pantelimon. Amintesc doar cîteva din România: Catedrala Mitropolitană din Iași, Catedrala Episcopală din Galați (aici sînt și moaștele Sfîntului Nectarie), Catedrala Arhiepiscopală a Tomisului din Constanța şi Mînăstirea Oaşa; mai multe biserici din București îl au drept ocrotitor precum Biserica Sfântul Pantelimon, Mînăstirea Plumbuita, Biserica Sfîntul Stelian Lucaci, Biserica Stavropoleos, Biserica Sfîntul Dumitru Poștă, Biserica Adormirea Maicii Domnului-Precupeții Noi, Biserica Sfîntul Antonie cel Mare, Biserica Sfîntul Alexie și Biserica Adormirea Maicii Domnului din curtea fostului așezămînt social din strada Reșița, din sectorul 4, unde a slujit vrednicul de pomenire preot și prieten apropiat familiei mele Florin Emanuel Ganciu⁵.

1 […] medicul Miron Maria Alexandra, poreclită la nivelul secției „doamna cu coasa“, începînd cu lunile octombrie – noiembrie 2023, a demarat un mecanism de eficientizare a activității Secției de ATI prin reducerea dozei de noradrenalină, substanță vitală pentru supraviețuirea unora dintre pacienții aflați la ATI care se aflau într-o stare gravă de sănătate și cu privire la care aceasta, în mod discreționar, arbitrar și inuman, aprecia că nu mai au șanse de supraviețuire. Scopul scăderii dozei de noradrenalină era unul absolut inuman, provocarea decesului persoanelor pentru eliberarea paturilor de la ATI. […] Calitatea de medic specialist Anestezie și Terapie Intensivă a celor două inculpate este de natură să sporească gravitatea faptelor în condițiile în care acestea, dincolo de responsabilitatea profesională, și-au asumat responsabilitatea morală ca, în activitatea pe care o desfășoară, să depună toate diligențele necesare pentru acordarea de îngrijiri pacienților care-și pun viața în mîinile acestora. Este de neconceput ca o persoană, cu atît mai mult un medic, să ia decizia de a pune capăt vieții unei persoane, indiferent de starea de sănătate a persoanei.Gravitatea faptelor este cu atît mai mare cu cît scopul pentru care inculpatele au luat decizia de a pune capăt vieții victimei a fost acela de a elibera paturile de pe Secția de ATI.Inculpatele au acționat cu intenție directă calificată prin scop, au redus doza de noradrenalină în scopul de a grăbi, în opinia lor, decesul persoanei.Inclusiv selecția pe care inculpata Miron Maria Alexandra o făcea, așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați, în vederea stabilirii pacienților „de lăsat“, adică de lăsat să moară, dovedește lipsa de umanitate a gestului inculpatelor.Aceste împrejurări trebuie avute în vedere la stabilirea stării de pericol pentru ordinea publică și trebuie coroborate cu circumstanțele personale ale inculpatelor […] Miron Maria Alexandra și Păiuș Mirela [în] calitatea de medic specialist Anestezie și Terapie Intensivă, calitate care le-a oferit contextul de a comite faptele de omor menționate anterior și care este de natură să agraveze, mai degrabă decît să atenueze, gravitatea faptelor comise. (Am îndreptat tacit ortografia și punctuația). V. https://www.activenews.ro/stiri-dezvaluiri/FILMUL-DECESELOR-DE-LA-PANTELIMON-minut-cu-minut.-ActiveNews-publica-REFERATUL-INTEGRAL-al-procurorilor-in-cazul-fostelor-cadre-medicale-ATI-Mirela-Paius-si-Maria-Miron-poreclita-DOAMNA-CU-COASA-DOCUMENT-191314

2 V. anexa.

3 V. cazurile Archie https://www.digi24.ro/stiri/externe/archie-baiatul-a-carui-poveste-a-impresionat-o-lume-intreaga-a-murit-dupa-ce-medicii-au-decis-incetarea-tratamentului-2038807 , Alfie https://www.digi24.ro/stiri/externe/ue/a-murit-alfie-baietelul-a-carui-moarte-a-fost-decisa-de-judecatori-920551 etc.

4 Formidabilele cercetări de ultimă oră demonstrînd atentatul genocidar plandemonic din perioada 2020-2023 cu incalculabile consecințe în prezent și-n viitor se pot analiza parcurgînd articolul rezumativ cu o uriașă listă de trimiteri publicat la https://www.activenews.ro/covid-dezvaluiri-covid/Teoria-Conspiratiei-cu-nano-elemente-artificiale-care-se-auto-ansambleaza-in-serurile-Pfizer-si-Moderna-demonstrata-intr-un-STUDIU-International-Journal-of-Vaccine-Theory-Practice-and-Research-Este-citata-o-analiza-ActiveNews-de-dr.-Geanina-Hagima-191357

5 V. https://www.activenews.ro/stiri/Preoti-cu-Crucea-n-frunte-EMANUEL-CU-NOI-ESTE-DUMNEZEU-178753 Rezumatul hagiografic de față l-am conceput consultînd Viețile Sfinților și cîteva site-uri precum crestinortodox.ro , https://www.rador.ro/2019/07/27/documentar-sfantul-mare-mucenic-si-tamaduitor-pantelimon-doctor-fara-de-arginti/ etc.

Articolul Industria morții? Să nu fie! apare prima dată în Glasul.info.

Documentîndu-mă pentru un nou articol, cu uimire descopăr într-o carte veche greșita folosire a lui decît:

Ca urmări sociale ale acestei atitudini filosofice, sunt spiritul critic şi spiritul de toleranţă, precum şi cultivarea femeii şi întărirea familiei. Istoria ne învaţă, spune Maiorescu, că acolo unde femeia serveşte decât plăcerii brute, e o dovadă de nivel scoborât al culturii; şi că poporul care nu mai are nici un simţ pentru căsătorie şi viaţa de familie, e sortit pieirii“. (N. Bagdasar, Istoria filosofiei moderne, vol. V, Filosofia românească de la origini până astăzi, Societatea Română de Filosofie, Bucureşti, 1941, p. 30).

Dacă într-o lucrare de un asemenea înalt nivel a fost făcută o asemenea eroare, vorbitorii neșcoliți actuali își pot vedea în continuare liniștiți de exprimarea agramată rostitnd / scriind „am decît o sută de lei“ în loc de am doar / numai o sută de lei sau, dacă țin la adverbul cu pricina: n-am decît o sută de lei…

Un prieten mi-a semnalalat un articol pedagogic apărut în presa neînregimentată O mamă își educă de acasă cei 7 copii – povestea frumoasă a unei familii numeroase. Homeschooling = educație, dragoste, credință scris de Irina Bazon / Școala în Familie / Publicat: Sâmbătă, 30 iulie 2022 (https://www.activenews.ro/scoala-in-familie/O-mama-isi-educa-de-acasa-cei-7-copii-%E2%80%93-povestea-frumoasa-a-unei-familii-numeroase.-Homeschooling-%3D-educatie-dragoste-credinta-175379). Mă întreabă îndreptățit dacă e potrivit limbii române neologismul „homeschooling“ și-i răspund prompt: Nicidecum! Româna a fost peste măsură asediată, stîlcită, pusă la colț de anglicisme în ultimele decenii! E timpul măcar în ceasul al treisprezecelea să ne trezim, să luăm atitudine, să cerem tuturor să stopeze fenomenul! Destul că economic, din vina politicienilor needucați, necredincioși și iubitori de arginți străini, România a devenit o colonie stoarsă de resurse umane și materiale! Măcar cultural să mai rezistăm, limba fiind elementul fundamental al afirmării etnice!

Prin urmare, dragi concetățeni, principiul pedagogic în cauză este bun, mai ales în condițiile critice pe care le-am deplîns și eu într-un articol recent (v. https://www.magazincritic.ro/2022/06/30/despre-succesurile-iepocii-noastre/ ), dar vocabula cu pricina își poate afla foarte bine sălaș în românește prin chiar sintagma folosită în subtitlul articolului în cauză: școala de acasă ori școala din familie.

Mihai Floarea, apud MAGAZIN CRITIC, București, 3 gustar 2022

N.B.: Fiind filolog, nu folosesc nejustificata complicare a scrisului în românește cu „â“ median, exceptînd cuvîntul „român“ și derivatele sale, precum și numele proprii scrise cu această literă – de exemplu Brânzaș. Paradigma verbului „a fi“ nu atestă în vorbirea curentă pe „sunt / suntem“ etc.; în plus, „sunt“ nici măcar nu se justifică etimologic! Drept urmare, eu rostesc / scriu sînt / sîntem etc.

Articolul Hapul lingvistic (21) apare prima dată în Glasul.info.